Politist, adjectiv - Trei dintr-o lovitura | Articole revista | Viva.ro

Dragos Bucur Esti din nou pe val! Cum se vede lumea de acolo de sus, de pe creasta?Eu am participat de la distanta la succesul filmului, dar asta nu inseamna ca nu m-am bucurat! In timpul festivalului de la Cannes, eram inca in Maroc la filmarile pentru „The Way Back“ si, in ciuda sperantelor mele ca am sa prind o pauza in programul de filmare, lucrul acesta nu s-a intamplat... Care este gustul succesului?Mie mi se pare ca seamana cu cel al cafelei fara zahar, putina spuma de lapte si scortisoara. (rade) Sper doar sa am noroc si sa mai gust din el din cand in cand. Nu esti la prima colaborare cu Porumboiu. Cum a evoluat relatia voastra profesionala? Relatia noastra personala a evoluat direct influentata de cea profesionala si asta este absolut firesc. Niciodata Cornel nu ar fi lucrat cu mine sau eu cu el doar ca suntem prieteni si niciodata nu am fi devenit prieteni daca nu am fi avut incredere pe plan profesional unul in altul. Fumatul este subiectul care declanseaza intriga acestui film. Tu insuti fumezi foarte mult in timpul filajelor. Fumezi si in realitate? Nu prea fumez in realitate, se intampla sa trag cate un fum o data la doua-trei luni, dar sunt exceptii. M-am lasat de fumat odata cu venirea Sofiei pe lume si ma bucur ca s-a intamplat asa. Pentru secventele din film am inceput sa fumez cu doua luni inainte, pentru ca stiam ca altfel imi va fi rau in timpul filmarilor. Lucrul pentru „The Way Back“ cu Peter Weir a fost asa cum te asteptai?A fost ceva mai greu. Credeam ca americanii stau in rulote si vin pe set doar sa dea replica, credeam ca filmeaza opt ore pe zi si ca, in general, sunt baloane de sapun pe care toata lumea le protejeaza! Ei bine, dupa 15 ore de filmare, Ed Harris statea in spatele camerei la 20 de metri, doar pentru o directie de privire pentru mine, desi nu aveam replici cu el. In rest, da, a fost cum ma asteptam! L-ai cunoscut si pe Collin Farrel cu aceasta ocazie. Ai ramas prieten cu vreunul dintre colegi?E mult spus ca am devenit prieteni, dar imi scriu pe mail din cand in cand cu Jim Sturgess, Gustaf Skarsgard si Ed Harris. Dupa aproape patru luni in care te vezi zilnic cu cineva e imposibil sa nu se nasca o relatie de amicitie si simpatie... de fapt, a fost ciudat sa nu ii mai vad in fiecare dimineata la cafea! Ati filmat in Maroc, Bulgaria, India si Sahara. Care a fost cel mai greu moment prin care ai trecut?A fost greu momentul in care am aflat in India ca, din cauza unei furtuni, imi voi amana zborul spre casa cu doua zile. Cum ti-ai tratat dorul de Dana si de Sofia?Traiasca tehnologia, Skype-ul, internetul si web-camul! In fiecare zi cat stateam la machiaj, timp de doua ore, vorbeam cu Dana si Sofia si luam cafeaua si laptele impreuna. Cum evolueaza rolul tau de tatic?E bine si e frumos. Nu poti compara cu nimic experienta asta. Cum te sustine Dana in perioadele in care ai mult de lucru? Apelezi la ea sa te ajute sa repeti anumite secvente din film?M-a ajutat la invatatul textelor in engleza, altfel nu prea am obiceiul sa invat sau sa repet textele altundeva decat pe platou si cu colegii de filmare. Vlad Ivanov Cum te-ai pregatit pentru lansarea filmului „Politist, adjectiv“ in Romania?Cand se lanseaza filmele in care joc, am o emotie cu totul si cu totul speciala. Imi face placere sa vad oameni care vin cu drag la film, iar daca vin sa te si felicite la final, e intr-adevar minunat. Sunt emotii cu care nu te intalnesti de multe ori in viata, sper sa fie din ce in ce mai dese. Familia a fost alaturi de tine la lansare?Din pacate nu, parintii mei sunt la Botosani, fratii mei sunt unii in Italia, altii la Targu Jiu. Dar sper din toata inima ca proiectia sa fie si la Botosani. Ai raspuns spontan si amuzant la toate intrebarile jurnalistilor de la conferinta de presa. Actorii spun ca discursurile spontane sunt cele mai repetate. Spontaneitatea se exerseaza si ea?Categoric, conferintele de presa sunt un exercitiu. E ca la fotbalisti care capata experienta cu cat stau mai multe meciuri in bocanci. Nu compar lucrurile, dar experienta de la conferintele de presa cu „4, 3, 2“ m-a ajutat foarte mult. Iar rolurile pe care le joc vin numai prin munca pe care am facut-o pana acum, pentru ca in spatele acestor reusite nu se ascunde numai talent. In afara de talent, e nevoie de foarte multa munca: 10% inspiratie, 90% transpiratie. Anul acesta te vom putea vedea in „Concertul“. Cum a fost lucrul cu Radu Mihaileanu?Da, pe 4 noiembrie va avea loc premiera la Paris, iar dupa aceea, in functie de ce decide casa producatoare, Castel Film, va fi si proiectia de gala in Romania. A fost extraordinar sa lucrez cu Radu Mihaileanu, am descoperit inca un regizor dedicat meseriei lui, extrem de profesionist, extrem de atent la detalii. Este o superproductie romano-ruso-franceza si sa tii in mana sute de figuranti si cateva zeci de actori nu e un lucru usor. Dar el a reusit si in plus, si-a pus si amprenta artistica. In „Concertul“ joci un mafiot rus. Este o experienta diferita de „4, 3, 2“ si „Politist, adjectiv“.Da, e un rol de comedie, e cu totul altceva. Iar eu vorbesc in franceza si in rusa... Vorbesti curent aceste doua limbi?Franceza o vorbesc foarte bine, rusa o vorbesc uzual, dar am luat niste lectii in acest sens si a mers foarte bine. Tot anul acesta te vom vedea si in „Mar Nero“ al lui Federico Bondi...Da, filmul a iesit deja la Lucarno, a luat doua premii acolo destul de importante si a participat si la Cluj la TIFF. Astept cu nerabdare sa vad filmul in Romania, dar nu stiu cand va fi proiectia de gala. Unul dintre rolurile principale este al Doroteei Petre si, de asemenea, apare si Maia Morgenstern in acest film. Ce poti spune despre rolul tau?In „Mar Nero“ am un rol episodic, apar in 2-3 cadre, se vorbeste despre mine in tot filmul, dar apar foarte putin. Intr-adevar, rolul principal il detin Doroteea Petre si o actrita italianca, Ilaria Occhini. Luana Danet, Fotograf Cosmin Bumbut Revista Viva! a stat de vorba cu Vlad Ivanov, Corneliu Porumboiu si Dragos Bucur imediat dupa prima vizionare a filmului "Politist,adjectiv" la Bucuresti. Ora 10 dimineata. Cinematograful Hollywood Multiplex. Public avizat: jurnalisti, critici de film. Cele 3 premii ale filmului „Politist, adjectiv“ - de la Cannes (premiul FIPRESCI destinat sectiunii „Un Certain Regard“ si Premiul Juriului aceleiasi sectiuni) si TIFF (Trofeul Transilvania) - au facut loc unor asteptari mari. Dupa cele 113 minute geniale, distributia este supusa tirului de intrebari. La final, Corneliu Porumboiu, Dragos Bucur si Vlad Ivanov accepta sa fie fotografiati si sa acorde un interviu pentru VIVA! Corneliu Porumboiu Felicitari pentru performantele inregistrate de „Politist, adjectiv“! Dupa Cannes si TIFF, ai ales sa lansezi filmul intai la Vaslui si apoi la Bucuresti. De ce?A fost o alegere sentimentala. Foarte multa lume din Vaslui m-a ajutat - politia, primaria, prefectura - si e o forma de respect. Evenimentul din Bucuresti ar fi fost prea mare ca sa revin ulterior la Vaslui. Cu „A fost sau n-a fost“ n-am putut sa fac premiera acolo, pentru ca nu exista niciun cinematograf. Se vorbeste mult despre filmul tau, dar tu dai rar interviuri. Cum faci fata succesului?Dupa Cannes, am dat multe interviuri si am sesizat ca deveneam eu personaj si nu filmul. In plus, mesajul se dilua, discutiile se indepartau de film si atunci mi-am zis ca pana la urma nu asta ma intereseaza. Pe mine ma intereseaza ca filmul sa fie vazut. Nu-mi place sa ma expun, mi-am ales meseria de regizor si imi place mai mult in spatele camerei. Eu nu sunt un orator foarte bun si am ales sa fac film tocmai ca sa ma pot exprima prin imagini. Faci film in primul rand pentru tine sau pentru public?Eu am urmatoarea conceptie: daca eu sunt sincer si personajul e coerent si lumea pe care o propun eu e coerenta, apoi vine si publicul. Mi se pare o mare greseala sa te gandesti la public inainte, pentru ca nu ajungi nicaieri. Ce inseamna public? Sunt atate feluri de public... e o falsa problema. La Cannes, ai invitat-o pe sotia ta pe scena. Un gest destul de neobisnuit, as spune...Da, am fost invitat cu toata echipa pe scena, dar eu eram singur si atunci am intrebat mai in gluma, mai in serios: „Si familia?“ Ei au spus „Da“ si atunci mi-am invitat sotia. A mers si fiica ta cu voi la Cannes?Nu, e prea mica, are 2 ani si 8 luni si nu avea rost sa o luam la Cannes. De aceea am si dorit sa ne intoarcem repede acasa. Ti-ai schimbat perceptia asupra lumii si a vietii in general de cand ai devenit tata?Da, evident, fetita si familia sunt cele mai importante lucruri din viata mea. Tot timpul incerc sa petrec cat mai mult timp cu familia. Urmatorul film va lasa sa se vada aceasta latura paterna?Sa stii ca am un subiect legat de asta! Am doua subiecte de fapt. Am insa o oarece teama, deoarece cred ca lucrurile intime nu se spun nici in film. Eu fac film despre lucruri care ma intereseaza, despre teme mari, despre lumea in care traiesc si despre modul in care ma raportez eu la ea. Am o oarecare pudoare in abordarea subiectelor intime. Apropo de relatia parinti-copii, tatal tau, fostul arbitru Adrian Porumboiu, te sustine mult in tot ceea ce faci. Tu il ajuti cu sfaturi in afaceri?Avem discutii, ne consultam, dar eu stau la Bucuresti, el la Vaslui. Discut si cu fratele meu, noi suntem o familie mai clasica, daca sunt decizii importante in viata noastra, vorbim intre noi. Sunt si un consumator de fotbal, discutam dupa meciuri... (rade) Ai scris rolul principal din „Politist, adjectiv“ pentru Dragos Bucur. Vizezi un anumit actor pentru rolul principal din filmul tau viitor?Nu am inceput inca sa scriu, am doua situatii pe care vreau sa le dezvolt, dar nu stiu daca vor ajunge filme. Ambele idei sunt inca foarte la inceput.