Paula Herlo - Are 1 milion de euro. Pentru altii | Articole revista | Viva.ro

Paula Herlo (Pro TV) vorbeste cu patima despre generozitate, iubire si sistemul medical romanesc pe care incearca sa-l schimbe. Deocamdata, alaturi de &bdquo;Salveaza vieti“ a strans un milion de euro pentru infiintarea unui centru de diagnosticare a cancerului la copii. „«Romania, te iubesc!», pentru noi, ca jurnalisti, este ca o haina buna pe care o pui pe tine, e o emisiune foarte lucrata. Ne place sa credem ca am deschis apetitul publicului pentru genul acesta de reportaj in Romania”, spune Paula care a castigat premiul Emmy in 2008 cu {tirile Pro Tv pentru campania «Tu stii ce mai face copilul tau?»” Dintotdeauna ai fost atat de dispusa sa-i ajuti pe ceilalti? Nu cred ca am fost asa dintotdeauna, dar mi-am dat seama ca ma pot folosi de jobul pe care il am ca sa ajut. Asta s-a intamplat in momentul in care am ajuns la un echilibru cu viata mea si mi-am zis: „am o cariera, am o viata personala implinita, am primit mai mult decat mi-am putut imagina de la viata.” Nu vreau sa-mi arog in niciun fel meritele la „Salveaza vieti”, pentru ca este o munca de echipa. Eu am facut ce am stiut mai bine. Am realizat reportajele pe Pro Tv, am participat la emisiuni in care am plasat mesaje, dar in spate au lucrat multi oameni, oameni care ni s-au alaturat pe parcursul campaniei si care au facut o treaba extraordinara. Nu eu am adunat banii, eu am fost o mica parte in campania asta, un om intre ceilalti. Care au fost cifrele campaniei? Campania a inceput la 1 decembrie si s-a desfasurat in doua etape: prima in care am cerut firmelor sa cedeze 20% din impozitul pe profit si asa am adunat 400.000 de euro, iar fundatia Vodafone, fiind partener al campaniei, a venit cu o sponsorizare de 350.000 de euro. Restul de bani i-am adunat din campania prin SMS. Ce faci cu revolta pe care ti-o provoaca faptul ca vezi atata suferinta, atata durere? Ma intreba la un moment dat o colega cum pot eu sa vad toti copiii care au cancer, sa stau de vorba cu mamele lor. Cand plec la o astfel de intalnire sper ca intalnirea mea cu acel copil sa-l poata ajuta sau salva. Ma gandesc ca merg acolo ca sa ajut. Ai incredere in sistemul sanitar romanesc? Nu am incredere in sistemul sanitar romanesc, am incredere intr-o categorie de oameni care lucreaza in sistemul sanitar romanesc. Mi-ar placea sa intru intr-un spital si sa nu ma mai simt ca intr-un lagar de exterminare. Ai avut probleme cu oamenii influenti, aflati in pozitii-cheie, pentru ca ai aratat ceva ce nu trebuia sa se afle? Eram la lucru cu „Romania, te iubesc!”, pentru noul sezon al emisiunii. Faceam material despre infectiile pe care poti sa le iei in spitalele din Romania si directorul unui spital, in loc sa accepte faptul ca in spitalul lui era o problema, ne-a intrebat: „dar pe voi cine v-a platit sa faceti emisiunea asta?” In loc sa accepti ca spitalul tau e plin de microbi, tu vrei sa repari totul peste noapte, atunci cand vin domnii de la primarie? O sa apara totul in reportaj, inclusiv partea in care ne-a intrebat de cine am fost platiti. Primul lui gand n-a fost ca am putea fi parteneri in lupta asta, ci sa ne faca pe noi mincinosi. Ai mai dus o lupta dificila, campania „Avem viata in sange”, in urma careia s-a infiintat Registrul Onorific al Donatorilor Neinru-diti. Suna complicat... E un registru in care oricine doreste se poate inscrie ca donator. Grefa de celule stem e recoltata de la Donatorii Onorofici intr-un procedeu nu foarte complicat, non invaziv, dar care inseamna pentru un bolnav de leucemie viata, pentru ca intr-un stadiu al bolii in care nu mai este niciun fel de sansa, medicii hotarasc sa distruga maduva spinarii si sa implanteze celulele stem. In familie, compatibilitatea e de 20-25%, deci majoritatea nu are in familie donatori compatibili. Atunci se cauta donatori intr-un registru international pe care toate tarile il au. Noi nu il avem. Tratamentul costa 200.000 de euro per pacient. Deocamdata registrul nu este functional, dar Ministrul Sanatatii a promis ca il va face functional in cel mai scurt timp. „Provin dintr-o familie foarte modesta, am evoluat datorita calitatilor mele intelectuale, a educatiei pe care am primit-o si pentru ca am avut oameni speciali in jurul meu“, spune Paula, adaugand ca in copilarie avea o fire usor egoista si deloc voluntara. Ai donat pana acum celule stem? Nu am donat inca, pentru ca stii ce se intampla? Tu practic esti inscris ca donator, dar esti chemat sa donezi celule stem abia in momentul in care esti perfect compatibil cu un bolnav. Asta poate sa dureze. Oficial, Ministrul Sanatatii a fost primul donator si eu al doilea. De fapt, eu am fost primul. Viata ta pare sa se desfasoare mereu intr-un ritm alert, mereu intre doua campanii. Cum te descurci? Cand incep o campanie inseamna pentru mine foarte mult, ma gandesc ce sa fac, cum sa fie bine, inainte sa adorm. Ma mai intreaba lumea daca mi-e greu. Nu mi-e greu, le fac cu foarte multa placere. Dar sa stii ca-mi vad si de viata mea, ma mai si deconectez, imi vad si de ale mele acasa. E ceva care ma preocupa, dar nu ma gandesc incontinuu la asta. Ce faci in timpul in care nu te gandesti la campanii? Imi place foarte tare sa ma vad cu prietenii, dar sunt si seri in care nu ies deloc din casa. Ma uit la filme, gatesc. Eu sunt un om foarte simplu, nu caut sa-mi complic viata in niciun fel. Campaniile si jobul ma preocupa, dar nu atat de mult incat sa devina o preocupare permanenta. „Imi amintesc de tatal unei fetite, Luciana, care acum e bine. Eram la laptop cand mi-a trimis un mail in care ma ruga sa ii ajut copilul. In secunda doi l-am citit si l-am sunat imediat. Cand i-am zis: «buna ziua, sunt Paula Herlo, de la Pro Tv»”, a inceput sa planga in hohote. Ca tu sari in ajutorul tuturor e cat se poate de evident. Care e ultima dovada de dragoste pe care ai primit-o, la randul tau? (Sta pe ganduri)… Ultima dovada de dragoste am primit-o cand m-a sunat un prieten sa-mi ceara ajutorul. Asteptam un raspuns ceva mai egoist, dar tot despre ajutorul dat celorlalti vorbesti... Primesc dovezi de dragoste acasa, dar nu intru in detalii. Nu cred ca sunt o persoana foarte populara sa primesc mereu dovezi de dragoste. Cred ca sunt simpatica, dar nu cred ca ma place toata lumea. Am prieteni care imi sunt foarte apropiati, familia mea imi este foarte draga. Ce pierzi dedicand atata timp si energie unor cauze? Nu, pentru ca nu am facut nimic impotriva vointei mele. Am gasit un echilibru intre job si viata personala. Nu am avut nicio clipa sentimentul ca m-am dedicat unei cauze si ca nu mai ies din ea. Ma duc la serviciu cu foarte mare placere, seara, cand ajung acasa, intru pe mess cu fetele de la „Salveaza vieti” si punem tara la cale, ne gandim ce mai putem face. O mare parte din discutiile noastre se desfasoara pe net. Nu simt o presiune asupra mea, nu simt ca fac un efort supraomenesc. Ce zice familia ta de faptul ca dedici atata timp campaniilor sociale? Mama mea e foarte mandra de mine. Cred ca nici ea nu isi explica de unde toata preocuparea mea pentru campaniile sociale. Nu am fost crescuta in spiritul voluntariatului. Cand eram copil, cred ca eram mai degraba egoista. Cred ca mi-am educat altruismul sau poate a venit cand am vazut asta la altcineva. Vorbeam cu Carmen Uscatu, de la „Salveaza vieti”, ca munca asta a noastra vine si dintr-o dorinta egoista, aceea de a cunoaste oameni cu aceleasi preocupari si de a afla povesti. Oana Popoiag si Luana Danet, Fotograf Alex Galmeanu, Stilist Ana Andrei, Coafura Laurent Tourette (L’Oréal Professionnel), Machiaj Claudiu Anghel, Vestimentatie: Zara, garderoba personala a vedetei Ai zice ca Paula Herlo, jurnalista care initiaza campanii sociale si pune degetul pe ranile sistemului medical ro-manesc, este o femeie de fier, care nu are timp de rasfat. De fier nu este, pentru ca nu-si poate stapani lacrimile atunci cand vorbeste despre oamenii neajutorati pe care i-a intalnit in misiunile sale. Dar asa cum am vazut-o la sedinta foto, sfidand frigul cu un sacou fucsia Sonia Rykiel si facandu-si ziua mai frumoasa cu un ceai si o prajitura, as spune ca se si rasfata din cand in cand. Ultima ta campanie, derulata cu Asociatia „Salveaza vieti”, vizeaza infiintarea in Timisoara a unui laborator de diagnostic pentru bolnavii de cancer. Pe ce se bazeaza acest proiect, mai exact? „Salveaza vieti” este un proiect pe care l-am facut in timpul meu liber, dar cu ajutorul Pro Tv-ului. E o campanie de suflet. Iti spun cum fac vienezii: dupa ce un copil e diagnosticat cu cancer, medicul ii recolteaza probe din maduva si ii face o analiza amanuntita. Pe baza acestui tip de analiza va fi aplicat exact tipul de tratament personalizat pentru fiecare copil in parte. In Romania, neavand laboratorul acesta, copiilor li se da un tratament aproximativ. Bine, noi avem oricum o rata de supravietuire foarte mica, de 50%, fata de Austria sau Franta, unde rata de vindecare este de 90%. Dar sistemul nostru sanitar foarte inapoiat, plus lipsa acestui laborator, sunt de vina pentru rata de supravietuire mica. Laboratorul nu va fi doar al spitalului din Timisoara, acolo vor veni medici din toata tara. Noi am ales sa-l deschidem la Timisoara pentru ca aici s-a facut primul transplant de maduva din Romania si, tot aici, a avut loc primul transplant de la donatori neinruditi. E o activitate destul de intensa. Asta nu inseamna ca noi nu o sa ajutam si alte spitale. Presupun ca foarte multa lume te asalteaza cu tot felul de propuneri umanitare. Cum faci fata? Niciodata nu am refuzat pe nimeni. Atunci cand am putut sa ajut, am ajutat, cand nu, am incercat sa vin cu o solutie sau i-am indrumat sa primeasca ajutor din alta parte. M-am gandit ca atunci cand esti intr-o foarte mare suferinta e important sa nu mergi singur. Am pornit de la ideea ca nimeni nu trebuie sa fie singur intr-o lupta atat de grea, intre viata si moarte. Nu mai vorbim de o lupta de supravietuire, e o lupta cot la cot cu moartea. Daca eu pot sa ajut prin ceea ce sunt si inclusiv prin relatiile pe care le am, nu vad de ce nu as face-o. E adevarat ca in ultima vreme sunt tot mai cautata de fundatii sa ma implic si in proiectele lor. Eu nu pot sa refuz pe nimeni, dar preocuparea mea principala este „Salveaza vieti”, pentru ca noi vrem sa transformam spitalul din Timi-soara intr-un devarat centru. Ne dorim ca acesta sa fie o copie fidela a clinicii de copii din Viena.