Oana Roman decoleaza cu motorul in plin

Sa va explic. Cand esti baiat, ce naiba cauti tu la o fata? Sa iesi cu ea in oras, sa te distrezi un pic seara, mai tarziu poate sa te astepte cineva cu suflé-ul de spanac cald? Nu. In niciun caz. Astea sunt stereotipuri. Din secolul trecut. Sau din reviste pentru femei resemnate. Adevarul e ca baietilor le place sa fie sefi. Baietilor le place sa protejeze, sa deschida umbrela, sa monteze izolatie termica pentru ca fetelor sa le fie cald iarna. Baietilor le place sa le dea fetelor ceea ce ele nu trebuie sa aiba, din nastere, sub niciun motiv: siguranta. Or tocmai asta e problema fetelor ca Oana. Sunt deja sigure de cand termina clasa a VIII-a. Cand ajung la liceu, poti sa construiesti deja un baraj pe stapanirea lor de sine. Cand termina si facultatea, sunt facute din acel material care poate ar fi trebuit adaugat la turnurile gemene, pentru ca azi sa nu mai comemoram prabusirea lor in momentul impactului cu niste biete avioane (scuzati analogia, am ramas cu avioanele in cap!). Oana e pur si simplu prea tare. In toate felurile cu putinta. Familia e celebra. Prietenii din adolescenta sunt celebri. Usile s-au deschis mai mereu in fata ei, iar daca nu s-au deschis a fost vai de ele in mai putin de 30 de minute. Oana a trait experienta unica, pe care noi nu putem s-o intelegem, de a fi la suprafata apei care e societatea romaneasca. Noi, pestii de fund, nici macar nu putem sa indraznim sa urcam acolo, pentru ca ne-am adaptat ochii la intuneric. Stim din reviste ca unii pot sa dea un telefon si sa parcheze in fata hotelului plin ochi, dupa care sa se cazeze imediat, desi nu mai sunt locuri. Insa nu putem intelege cum anume, ce mecanisme secrete, ce com-binatii stratosferice se petrec in mintea celor care stiu pe cine trebuie, si nu din auzite, ci de la o cafea in gradina, acum vreo opt ani, cand persoana si-a varsat (de neimaginat cand il vezi la televizor, la tribuna!) laptele pe pantaloni. Evident, scena e imaginara. Dar asta e din cauza mea: eu pot doar sa-mi imaginez, la fel ca voi toti, o lume in care tata conduce guvernul, mama il conduce pe tata, iar copilul priveste ametit privelistea puterii. Oana n-a ramas ametita insa. Din locul ei de la balcon a invatat repede la ce folosesc relatiile cu cei de pe scena. Faptul ca stie pe toata lumea („sunt prietenoasa“, mi-a explicat de cateva ori) nu e o garantie ca toata lumea are s-o stie pe ea, la infinit. Tocmai aici intervine insa stiinta Oanei de a fi un om de lume. E pur si simplu simpatica. Vorbeste cu energia Escai si cu zambetul sagalnic al lui Teava (Catalin Catoiu, pentru cine n-are in GPS reperele lumii bune ale Bucurestiului). Vrei sa stai de vorba cu ea nu pentru ca e celebra si poate intri si tu in cadru in revista. Ci pur si simplu pentru ca spune lucruri interesante, cu aerul ca ii face placere sa le imparta cu tine. Daca lumea ar fi un tort, esti sigur ca Oana ti-ar da tie prima felie, si inca una babana. Am povestit cu Oana Roman despre zilele in care statea la coada la unt (pe cand puloverul tatei inca nu era faimos si la putere), despre Cornel Pasat si despre greutatea de a-ti face o relatie acum, cand sunt mai multe tabloide decat locuri de parcare la Casa Presei. Mi-a dat de inteles ca e o femeie singura. Insa cred ca doar se alinta. O femeie e singura atunci cand nu mai are putere sa-ti spuna asta. Oana n-are cum sa fie singura. Din ea decoleaza incontinuu avioane pline cu vorbe si intamplari, in ea se intampla mereu cate o poveste, pe langa ea trec intorcand capul o multime de mirari. Cine-o fi? E o fata care s-a oprit la 3 milimetri de granita cu baietii. Si o minune a fizicii: din ea iese mai multa energie decat intra. Oana, daca ai probleme cu Blue Air, sunt sigur ca Red Bull te pune sefa! Fotograf Radu Chindris, Multumim pentru sprijin Cris Garden Ok, stiu, toate avioanele decoleaza cu motorul in plin. Insa Oana nu e avion. Stiti asta din poze, insa nu va lasati inselati. Nu e departe. Oana e sef de PR pentru o companie de avioane si treaba asta i-a intrat deja in sange. Sau in kerosen, Jet A-1 si cine stie ce alti combustibili foloseste pentru a lua viteza in fiecare dimineata. N-am avut nevoie s-o intreb nimic pe Oana. Mi-a spus cine e in primele 30 de minute, in care cred ca a respirat de trei ori. Si nu, n-a vorbit despre ea, ci despre companie, avioane, piloti, zboruri, Nisa (destinatia de figuri a verii, pe care inteleg c-a inspirat-o sefului). Am stat si m-am uitat la ea ca omul care isi asteapta cursa pe aeroport: cu dor de casa, o anumita fascinatie pentru masinariile astea care ne duc repede departe, precum si cu o pofta din ce in ce mai mare sa-mi iau bilet, daca nu chiar abonament, la serviciile firmei. Am plecat totusi cu masina acasa. Insa am plecat credincios, intocmai ca apostolii dupa o sedinta de briefing cu Iisus, in gradina aeroportului Ghetsimani (zboruri civile, doar spre Cel de Sus, o data la 2000 de ani). Oana practica PR-ul ca pe o religie, in sensul in care nu vrei neaparat sa vinzi produsul, ci sa-i convertesti pe oameni la el. Cartea ei de rugaciuni e programul zborurilor, Noul Testament e manualul de la Boeing-ul model 800, iar Inaltarea e neaparat o experienta agreabila, in care, pentru o suma modica de cca 30 de euro, ai parte de intrarea in Rai pe la poarta VIP. Oana, promit: data viitoare ma urc in avion cu cadelnita la indemana. Insa aviatia nu e prima ei marfa. Daca va aduceti aminte, ea a creat, impreuna cu iubitul ei din vremea aceea, show-ul cu baieti dezbracati pe nume Flamingo Boys. N-am apucat s-o intreb insa daca ii plac baietii si nu pentru ca mi s-a parut evident. Dar pur si simplu n-ai sange in instalatia de la bord sa vorbesti cu ea de lucruri atat de superficiale. Evident ca ii plac baietii, insa nu e la fel de evident ca baietii o plac pe ea. Si asta pentru ca baietii se sperie usor.