Monica Petrica - Like a princess

Monica Petrica – Like a princess

Suntem la etajul al treilea al Operei Nationale din Bucuresti, in cabina Monicai Petrica, si ne pregatim sa mergem in sala de repetitii unde prim-balerina Operei Romane petrece 8 ore pe zi. Ca de obicei, Monica incepe cu o scurta serie de exercitii de incalzire. Salopeta neagra foarte stramta ii marcheaza silueta fara cusur. Este ziua ei libera, dar asta nu inseamna ca sare peste orele de studiu.

O pune cine esti tu, Monica Petrica?
Sunt unul dintre norocosii carora le-a fost dat sa-si traiasca visul. De cand ma stiu, am dorit sa devin balerina, fiind indrumata de la o varsta frageda (3 ani) de unchiul meu, coregraful Alexandru Ilie.

Daca ar fi sa-ti imaginezi viata ta ca pe un film, care ar fi episodul-cheie de pana acum?
Selectia in compania de dans clasic si contemporan Oleg Danovski’, alaturi de care am facut numeroase turnee in strainatate. Dupa aceasta, a urmat bursa de specialitate din America, apoi intrarea in ansamblul Operei Nationale.

Cum arata o zi obisnuita din viata ta?
Profesoara mea de balet Alinta Vretos imi spunea: Daca nu repeti o zi, simti tu. Daca nu repeti doua zile, simte profesorul. Daca nu repeti trei zile, simte publicul. Meseria aceasta nu poate fi facuta decat cu multa munca, multa pasiune si multa renuntare’.

Esti o balerina de succes. Ai simtit vreodata ca ceilalti asteapta tot timpul sa fii foarte buna in ceea ce faci?
Da, mai ales spectatorii. Insa sunt propriul meu judecator si cel mai exigent. Presiunea se refera insa in primul rand la timpul care trece. Timpul e dusmanul balerinilor. Odata cu inaintarea in varsta, corpul nu mai raspunde ca la 20 de ani, iar efortul devine dublu sau chiar triplu.