Monica Barladeanu - Viata la 33 de ani | Articole revista | Viva.ro

Cu trei zile inainte sa plece la Istanbul si apoi la New York si Los Angeles, Monica Barladeanu a povestit pentru VIVA! in cate filme va aparea anul acesta, cum ajung actorii sa fie iubiti exact pentru defectele lor si cum se simte in America presiunea pentru tinereatea vesnica. Zilele trecute, am gasit o carte de vizita de-a ta veche, pe care scria Monica Barladeanu - Prezentator TV B1. Ti-e dor de acea perioada? Nu prea, sincera sa fiu. Asta imi spune ca ma simt foarte bine unde sunt, de nu simt sa intorc capul inapoi... Insa datorez acelei perioade revelatia fundamentala ca imi place in fata camerei. Dar imi place mai mult sa fiu observata de camera, decat relatia directa cu spectatorul prin intermediul ei. As vrea sa-mi povestesti putin despre “Maternity Blues”, filmul pentru care a trebuit sa inveti sa canti la chitara. Asta a fost cea mai grea parte a rolului sau au mai fost si altele? Am invatat doar cateva acorduri pentru piesa pe care o aveam de interpretat in film. N-as putea spune ca am studiat chitara asiduu. Momentul cel mai emotionant din film a fost sa urc pe scena cu chitara in mana si sa incep sa cant multimii. E un teren complet necunoscut si intimidant pentru mine. Dar cele 20 de minute de aplauze entuziaste la premiera de la Venetia de anul trecut si premiul de interpretare pe care l-am luat la Tirana pentru acest rol cred ca-mi dovedesc ca m-am descurcat onorabil. Filmarile la “Maternity Blues” s-au desfasurat in Toscana, locul preferat de multe celebritati fie pentru vacante, fie pentru achizitionarea de proprietati. Voua unde va place sa mergeti in vacanta? De obicei, filmarile se transforma inevitabil si intr-o mica vacanta, pentru ca te poarta oricum peste tot in lume, asa incat cand toata lumea ia legal vacanta (ca de sarbatori, de exemplu), noi preferam sa stam acasa. Pentru ca asta a devenit o adevarata extravaganta. Lucrezi la un film cu Bobby Paunescu. Ce ai invatat de la el? Lucrez la un lung metraj regizat de Bobby, pe care sper sa incepem sa-l filmam la sfarsitul anului acesta. Lucrand cu el, am invatat ca se poate ca lucrurile sa fie demarcate si sa am o relatie complet separata cu regizorul Bobby Paunescu. |n rest, invatam constant lucruri unul de la altul... Este Bobby Paunescu regizorul pentru care ai face orice? Nu doar pentru el. Sunt cativa regizori pentru care am o admiratie imensa si pe mana carora m-as da orbeste. Daniele Vicari cu care am lucrat excelent, un om extrem de pasionat si precis, e unul dintre ei. De la fereastra apartamentului ei din New York se vede Empire State Building. Noi am vizitat-o insa acasa, la Bucuresti, unde de pe terasa am putut admira Parcul Verdi. Monica ne-a asteptat intr-o tinuta sport din bumbac bleumarin, cu parul lasat liber pe umeri si fara nici un strop de machiaj. “Nu imi place machiajul evident”, ii spunea ea make-up artistului nostru in timp ce ii cerea sa-i pregateasca un look cat mai natural. Pe mana stanga, Monica poarta mai multe bratari: “Cele din margele sunt facute chiar de mine, cea cu briliante este primita cadou, la fel ca si cea cu o mica oglinjoara care are rolul de a alunga invidia si pe care am primit-o de la o prietena din Italia, cand am filmat «Maternity Blues».” Ii face placere sa vorbeasca despre pelicula filmata in Toscana, tocmai a luat premiul de interpretare la Tirana in decembrie 2011, exact in ziua in care a implinit 33 de ani. Monica e fericita pentru ca ii place enorm ceea ce face, calatoreste mult si a invatat sa transforme orice calatorie de business intr-una de placere. Peste 3 zile pleci din Bucuresti. Ce proiecte si ce intalniri te asteapta? Ma opresc la Istanbul unde voi prelua oficial atributiile de ambasador Olay si pe teritoriul Turciei, iar de-acolo «zbor» in destinatiile mele obisnuite, Los Angeles, New York, pentru ca in paralel, avem acolo diverse alte proiecte in derulare. Ai in postproductie mai multe filme. Despre ce este vorba si cand le vom putea vedea? Sunt patru filme: “Diaz, don’t clean up this blood”, regia Daniele Vicari, proaspat selectionat la Festivalul de Film de la Berlin, cu premiera pe 12 februarie, unde joc o jurnalista americana venita sa investigheze abuzurile protestelor de la Summitul G8 din Genova, din 2001; “Despre Oameni si Melci”, regia Tudor Giurgiu, care, probabil, va avea premiera la un festival de film important si apoi va putea fi vazut la TIFF; “Closer to the Moon”, regia Nae Caranfil, care va fi gata in mai; “Itaker”, in regia lui Toni Trupia unde joc alaturi de Michele Placido si Franceso Scianna. La ultimul abia am incheiat filmarile si suntem in prima faza de editare, cel mai probabil va fi gata spre sfarsitul acestui an. Am remarcat ca ti-ai lasat sprancenele sa creasca natural. Faci asta pentru un rol sau moda sprancenelor groase te-a prins si pe tine? Le las sa creasca pentru un rol pe care-l voi interpreta vara aceasta in filmul de debut al Ioanei Uricaru, unde joc o tanara mai nesofisticata si fara ambitii estetice majore. Ce ai “furat” de la colegii europeni si ce ai “furat” de la americani? Nu exista diferente in capul meu, in sensul asta. Exista diferente doar in ceea ce priveste metoda de lucru (si aici fiecare actor de pe planeta o are pe-a lui proprie, nu e o chestie “continentala”) care tine mult si de zona din care provine actorul respectiv: teatru sau film. Nu prea poti sa “furi” lucruri pentru ca retetele nu se vad, ele se aplica si se consuma privat, in cabina actorului, dar imi place sa observ si sa incerc sa descifrez cum ajung unii colegi pe platou pregatiti pentru stari emotionale extreme. In America presiunea pentru felul in care arati este enorma si toate starurile isi doresc tinerete fara batranete. Cum te pregatesti sa rezisti acestei presiuni? Nu prea ma gandesc la asta in momentul de fata. Sunt sigura ca lucrurile se vor schimba in cativa ani, dar acum chiar nu-mi fac griji... Cand primesti un scenariu, stii din prima daca rolul ti se potriveste? De obicei am un raspuns visceral fata de o poveste sau un personaj care mi se propune si stiu dupa prima citire daca mi-ar placea sa-l joc sau nu. Daca pot insa, e o alta discutie... (rade) Ti s-a intamplat ca atunci cand incepi sa filmezi sa crezi ca ti s-ar fi potrivit mai bine rolul unuia dintre colegi? Nu, pentru ca in capul meu rolul e deja asumat, incorporat... nu-mi mai pun astfel de probleme. Nu e ca si cum ai vedea o rochie mai frumoasa pe alta fata la acelasi bal la care esti si tu. Care e cel mai cool lucru in a fi actor? Ca prin intermediul personajelor ti se legitimizeaza pe ecran defectele, slabiciunile sau lucruri care iti displac profund la tine. Asta daca esti suficient de destept sa le “imprumuti” vreunui personaj... Asa incat ajungi cateodata sa fii iubit exact pentru lucrurile care nu-ti plac la tine. (rade) Ti-ai imagina cum ar fi sa fii actrita in era dinaintea Internetului, fara sa poti citi posturi despre prestatiile tale? Ti-ar placea sa traiesti in acea epoca? Da, sigur ca da. Pentru ca parerea altor oameni mi se pare un lucru pe cat de minunat, pe-atat de toxic pentru un artist. Pentru ca inconstient, poate ca data viitoare isi va modifica discursul creativ sa multumeasca gurile protestatare de la ultima prestatie. {i asta devine un lucru periculos. In ce masura te influenteaza ceea ce citesti despre tine? Citesc foarte putin despre mine. Marturisesc ca aproape deloc. Iar familia mea e “antrenata” de mine sa nu ma informeze. (rade) Sunt vedete iubite de femei si vedete iubite de barbati. Pe tine te iubesc mai mult femeile sau barbatii? Wow. Nu stiu, nu-mi dau seama... Cred ca mai bine raspundeti voi la intrebarea asta. (rade) Esti o femeie de succes. Ai simtit vreodata invidia celor din jur? Cum le-ai raspuns? Cu compasiune, pentru ca inteleg dorinta de-a fi in locul altcuiva. Dar fiecare trebuie sa-si gaseasca propriul drum pe care sa mearga cu viteza la care se simte el confortabil. De ce crezi ca esti invidiata mai mult? Pentru statutul social sau pentru frumusete? Nu-mi pun problemele astea, n-am cand… Prietenii tai s-au schimbat de cand statutul tau social e altul? Nu foarte mult, doar cei care mi-au fost prieteni de circumstanta. Prieteniile profunde si semnificative cu oameni din copilarie, de la Iasi, sunt inca valabile. Care sunt valorile pe care pui pret atunci cand iti alegi prietenii? Nu cred ca exista un moment in care “alegi” un prieten. E mai degraba timp petrecut impreuna, afinitati comune... si, neaparat, un simt al umorului ridicat. Dar, de obicei prietenii mei sunt din cu totul alte zone profesionale si au o cu totul alta energie, iar asta ma face sa invat mereu de la ei cate ceva... Uitandu-ma peste filmografia ta, am constatat ca joci mai mult in drame. Ce anume din background-ul tau crezi ca te face sa fii potrivita pentru acest gen? “Despre Oameni si Melci” e o comedie (zambeste), dar probabil ca de drama sunt atrasa mai mult in mod natural. Nu stiu cat are asta de-a face cu biografia personala, cat cu o doza mai mare de sensibilitate pe care simt ca o am. Ce se vede de pe fereastra apartamentului tau din Bucuresti si ce se vede de pe fereastra din L.A.? Parcul Verdi din Bucuresti, care e absolut superb primavara, iar de la fereastra apartamentului din New York (pentru ca petrec mai mult timp acolo in ultima vreme), se vad varfuri de cladiri: Empire State Building si Chrysler-ul. Ma bucura enorm ambele privelisti in momentele in care am timp sa le contemplu... Cum rezisti sa nu te expui la soare? Doar locuiesti aproape de cele mai celebre plaje... La Los Angeles, soarele te cam prinde din mers, nu-ti mai vine sa mai mergi la plaja. Dar sunt foarte disciplinata cand vine vorba de protectie solara, pentru ca imi vad colegele cu pielea ridata de soare mult prea devreme, de la anii in care isi petreceau saptamani intregi pe plaja din Malibu facand surf. Deoarece esti actrita, ai nevoie de mult make-up pentru a intra in pielea multor personaje. Cat este de greu sa-ti mentii sanatatea si frumusetea tenului in conditiile meseriei tale? Ingrijirea tenului e esentiala in cazul actorilor si pielea nu poate fi neglijata absolut deloc pentru ca fata ta devine un instrument important al meseriei tale, asa cum e si corpul. Foarte importanta mi se pare si hranirea tenului, intr-o rutina simpla, zilnica, care sa-l rehidrateze si calmeze dupa o zi in care a fost solicitat. Eu sunt nedespartita de rutina mea. Folosesc Olay Total Effects care-mi simplifica diminetile enorm si-mi pregateste pielea pentru o noua zi de lucru (zambeste). Lucrand zi de zi cu profesionisti in make-up si ingrijire a tenului, ai invatat trucuri prin care poti avea un ten frumos si sanatos la orice ora? Da, daca-l demachiezi in fiecare dimineata si seara. Daca sari pasul asta, e imposibil sa ai o piele stralucita si atunci te vei lupta cu porii vizibili, pete, culore neuniforma etc. Atentia si grija pe care o acorzi ingrijirii tenului a venit odata cu debutul in actorie sau este un obicei ce te-a caracterizat dintotdeauna? Nu, cochetaria e o mostenire de la mama, insa in cazul ingrijirii pielii, nici macar nu mai vorbim de cochetarie, e un lucru absolut esential pentru orice femeie care aspira sa fie frumoasa si care nu doreste sa aiba riduri sau textura neuniforma a pielii. Mi se pare ca e greu sa te simti frumoasa cu un ten neingrijit si asta am inteles-o de foarte devreme. Pe la 15-16 ani am inceput sa fur din cremele mamei. Care sunt atributiile tale ca ambasador Olay? Nu fac decat sa comunic femeilor lucrurile in care cred cu putere, adica cele de care vorbeam mai sus: mi se pare important sa avem femei educate in sensul asta si ingrijindu-si pielea sa-si ofere aceasta forma de respect. Eu am ales Olay pentru ca-mi da tot ceea ce are nevoie tenul meu, ma face sa ma simt excelent in pielea mea si nu-mi doresc decat ca tot mai multe femei sa aiba parte de aceasta descoperire. Luana Danet Foto: Andreea Radutoiu