Mimi Branescu - Actorul care promite si se tine de cuvant | Articole revista | Viva.ro

„Asa sunt toate piesele mele: sarace, cu oameni saraci. Pot fi montate aproape gratis. Asa am inceput sa scriu, neputand sa-mi practic meseria.“ Ai scris si piese de teatru? Da, intr-o perioada in care n-am jucat. Dar nu din vreo frustrare actoriceasca (rade). Acum nu mai scriu. As castiga mult mai putini bani daca as scrie o piesa. Lumea se mira ca scriu, dar si mai tare se mira cand le cer bani ca sa monteze o piesa de-a mea. Se intampla sa dai de regizori care au impresia ca stiu ei mai bine ce-ai vrut tu sa scrii, si cred ca montandu-ti piesa, ti-o rezolva. Isi pun falusii si obsesiile lor pe toate piesele. Am senzatia ca iti place mai mult filmul... Da, mi-e mai usor. Acum nu stiu cat de sincer trebuie sa fiu la interviul asta (rade). |mi place si teatrul, dar n-am mai intalnit de mult piese in care sa-mi doresc sa joc. Dai probe, nu le iei, te simti rau ca n-ai luat, dupa care vezi spectacolul si zici: „Am avut noroc!“. Desigur, sunt si spec-tacole extraordinare, cu regizori extraordinari... dar sunt montate in Ungaria (rade). La mine, problema sunt banii. Nu sunt dintr-o familie bogata... Intotdeauna trebuie sa am grija sa nu raman pe zero sau pe minus. Am fost la Teatrul National si am repetat pentru „Idolul si Ion Anapoda“ aproape patru luni, fara sa-mi spuna nimeni ca repetitiile nu se platesc. La niciun teatru nu se platesc, asa mi-a spus cineva din conducerea teatrului cand m-am dus sa negociez contractul. Mi s-a parut o grosolanie asa de mare... ca n-am mai avut reactie. Joc de trei ani pe aceiasi bani, pentru ca e o echipa misto acolo. M-a sunat domnul Cojar personal sa-mi spuna „Mimi, vreau sa joci ceva...“. M-a flatat. Nu s-a intamplat prea des sa-mi zica cineva ca ma vrea pe mine si nu pe altul pentru un rol. Sunt coleg cu domnul Puric, cu doamna Ileana Stana Ionescu, niste nume. Cand ma mai intalnesc eu cu ei? Pe scurt, ce faci acum? Sunt colaborator la o piesa care se joaca la Teatrul National. |n-cerc sa scriu un lungmetraj impreuna cu Danut Chiriac. Sunt casatorit si incerc sa cresc cat de bine pot un copil de zece luni si jumatate, fetita mea, pe care o cheama Ana si e superba. Sotia ta este tot actrita? Da, tot actrita. Mirela Oprisor. Ea e angajata la Teatrul de Comedie. Catalina Sevastre, Stilist Cristina Craciun, Machiaj Mihaela Vasile, Vestimentatie Stone Creek, Guess, Incaltaminte Nike, Fotografiile au fost realizate la Galeria 115. Multumim pentru sprijin.Sigur il stii din reclame: e colonelul de neinduplecat, care nu-si lasa fata la discoteca si zugravul care a invatat germana dupa ce a incercat o vopsea miraculoasa. Tot la TV, l-ai mai vazut in „Lombarzilor 8“, serial in care a jucat, dar pe care l-a si scris. Prima data a jucat in „Filantropica“ (2000). Acolo l-a vazut Cristi Puiu, dupa care l-a distribuit in „Un cartus de Kent si un pachet de cafea“, scurt metraj care a luat Ursul de Aur la Berlin. Acelasi regizor i-a dat un rol in „Moartea Domnului Lazarescu“. Iar de atunci, l-ati mai vazut in filmele „Hartia va fi albastra“ (2006) si „Dupa ea“ (2007). Mimi Branescu are 33 de ani si mult mai mult umor decat lasa sa transpara din poze. Esti un actor bun si cred ca nu esti cunoscut pe masura talentului tau. De ce nu iesi in evidenta mai mult? Sunt timid. In al doilea rand, consider ca petrecerile mondene nu sunt o prioritate pentru mine ca actor. Nu la petreceri iti arati valoarea. Cum a inceput povestea cu actoria? Trebuia sa dau la o facultate ca sa nu plec in armata. Vroiam initial sa dau la Jurnalism, dar asta presupunea sa stiu obligatoriu doua limbi straine, iar eu ma descurcam doar la franceza. Credeam ca ma descurc. Am dat la Actorie, dar n-am intrat din prima. De frica armatei, am facut un an de actorie la o facultate particulara. Incepuse sa-mi placa, desi nu mai avusesem vreo legatura cu lumea asta. Nu m-am trezit de mic cu actoria in gand, cum s-ar spune. Ii este greu unui student la Actorie sa intre la un teatru din Bucuresti? Nu stiu. Nu mi-am dorit niciodata sa ma angajez, desi am avut oportunitati. Mi-ar fi foarte greu sa ma intretin ca angajat intr-un teatru. Salariul este mic. Nu pot trai din 7 sau 12 milioane. Dupa ce am terminat facultatea, am jucat mai peste tot, si la Resita, si la Targoviste. A fost vorba de colaborari de cate un spectacol. De vreo trei ani, joc la Teatrul National in spectacolul „Idolul si Ion Anapoda“. E singura lega-tura pe care o mai am cu teatrul. Nu esti doar actor, esti si scenarist. Scenariile tale au foarte mult umor, desi pari un tip sobru... Mi s-a mai spus asta, dar nu stiu de ce sunt citit asa. Ca nu zambesc si ca nu rad tot timpul? Sunt un om normal, poate un pic mai inchis si mai preocupat. Mi s-a spus de foarte multe ori ca sunt sobru si recunosc ca-mi sare un pic tandara. Ce-ar fi trebuit sa fac, sa sar sa te pup, sa fac repede doua glume? Sa vars cafeaua pe mine? Eu nu sunt genul ala de actor, comic in permanenta. Nu ma chinui sa fac poante cand ma duc sa cumpar paine, de exemplu. De ce crezi ca unul dintre cele mai bune seriale romanesti, „Lombarzilor 8“ de la B1 TV, pentru care ai scris scenariul si ai si interpretat unul din rolurile principale, nu a mai continuat? Nu a fost destul de comercial? Ajunsesem la seria a II-a. Nu inteleg de ce l-au oprit, intrebati-i pe cei de la B1. Nu s-a pus niciodata problema sa fie comercial. B1 a vrut inca de la inceput un altfel de serial, unul de calitate. Am inteles ca a fost foarte bine primit. A ajuns la un rating de 2.4 sau ceva de genul acesta, rating pe care altfel B1 l-ar fi acumulat in vreo 4 ani. Nu era 6 sau 8, ca la Pro TV, dar... Si acum ne opresc oamenii pe strada si ne spun cat de mult le-a placut. Sigur, targetul au fost oamenii de peste 50 de ani, iar ei nu prea au bani. M-au oprit tot felul de batranele simpatice sa imi spuna ca a fost asa de frumos... N-ai vrea sa scrii scenariul unei telenovele? Nu as sti sa-l scriu. Tot ce scriu trece prin mine. Eu ca actor n-as putea spune „Penelope, te adoros multos macios“. Ma bufneste rasul. Cu atat mai putin as putea scrie asa ceva. Nu stapanesc limbajul acesta. Eu stau la bloc, il aud pe ala de sus cand merge la toaleta si sunt sigur ca si cel de jos ma aude pe mine. Nu e prea multa poezie si „pasion de corazon“ in asta. Nu stiu sa-mi imaginez povesti cu oameni care stau in vile si sufera din dragoste, nu-i inteleg. In telenovele, fetele frumoase incep prost, adica nu sunt iubite si pana la urma sfarsesc bine. Si invers. Ma mai uit si eu la productiile astea, recunosc. Mai vad ce se intampla pe Acasa, pe Antena 1. E o nebunie..