Mihaela Radulescu - Un interviu despre gustul libertatii | Articole revista | Viva.ro

Se aude ca se va intoarce pe ecran. Pregateste o noua carte. Arata ca si cum timpul nu ar avea legatura cu ea... Declara ca nu mai are nevoie de adrenalina si ca intelepciunea vine odata cu varsta. Data trecuta spuneai tot aici, in VIVA!, ca vrei sa scrii o carte despre femeile “parcate“ la Monaco. Ai scris-o? As formula putin diferit - “parcarea de femei“, suna mai onest. Da, am scris asa ceva si cred ca mi-a iesit o poveste simpatica si interesanta... Care este cea mai mare placere pe care o ai acum? Felul in care evolueaza fiul meu si relatia mea cu el. Am niste tone de satisfactii pe care nu tin minte sa le fi avut din alte surse. Cum merge relatia ta cu Dani? No comment. Cand te-am sunat, ai spus ca nu poti vorbi pentru ca te duci la o sedinta cu comitetul artistic al scolii lui Ayan. Am inteles bine? Si daca da, ce ati discutat acolo? Ca orice mama cu timp liber la dispozitie, m-am implicat in diverse activitati ale scolii, ca voluntar, desigur. Sunt in comitetul de charity, care se ocupa de indrumarea copiilor spre activitati caritabile si spre donatii catre copiii mai putin norocosi decat ei, si in comitetul de “creative arts“, unde am fost cooptata pe baza de CV, sunt cam singura mama de pe-aici care stie care-i treaba cu show-biz-ul. Le facem programe artistice extrascolare, dau o mana de ajutor la serbari si la proiectele video ale copiilor pasionati de asa ceva. Ce programe mai faci cu Ayan? Stiu ca ai tot felul de surprize pentru el si faceti o gramada de lucruri impreuna... O, da! N-ai tu spatiu pentru cate as avea eu de povestit... De la lectii pana la sport si joaca si... tot asa mai departe pana la explorat toata zona asta superba si interesanta in care traim. Cum este relatia ta cu Elan? Intelege mai bine acum, de cand patroneaza un post de televiziune, ce ai facut tu de-a lungul anilor? Relatia noastra este exact aceea pe care am sperat mereu s-o avem - suntem parintii unui copil minunat si ne comportam ca atare. Am vazut ca esti, mai nou, imaginea unei colectii vestimentare numita “Lolita“. Ce legatura ai tu, o femeie implinita, mama, celebra, bogata, care traieste o viata invidiata de atatia, cu... Lolita? Poate nu-ti dai seama inca, dar si tu ai o legatura cu Lolita! (zambeste) Orice femeie are, cand e vorba de iubire. Legatura mea cu aceasta colectie de haine, create de Dana Budeanu, are si aceasta componenta - sunt haine parca facute sa te indragostesti si sa fii iubita, oricat de... nepotrivita ar fi ideea, in anumite contexte de viata. Ma stii bine, iubirea e a doua bataie a inimii mele, nu pot trai fara. Ce proiect te mai provoaca? Ce ai mai vrea sa faci, profesional vorbind? Iata ca am ajuns sa spun ceva pentru care m-as fi detestat acum cativa ani - n-am proiecte, nu-mi mai fac planuri profesionale cuprinzatoare. Vreau sa fac ce-mi place – sa scriu, sa fiu o mama cat mai buna, sa mai fac cate o emisiune, daca simt cu adevarat ca mi se potriveste... Cam atat. Am vazut ca pe Facebook ai initiat o campanie in care barbatii puternici ar trebui sa-i ajute pe sinistrati. A raspuns cineva la asta? O, da! Era nevoie de o astfel de miscare si am simtit nevoia s-o provoc, sa-i starnesc pe barbatii care pot ajuta. Slava Domnului, au fost destui care au plecat in ajutorul sinistratilor, unii chiar inainte sa postez acel articol. Avem barbati grozavi in Romania si ma bucur ca in sfarsit au fost vizibili si... utili. Cum iti satisfaci nevoia de adrenalina? Nu mai simt nevoia sa fac lucruri atat de nebunesti, cred ca responsabilitatea de mama a mai domolit neastamparul pe care-l aveam inainte. Sa nu-mi ziceti ca e varsta, ca n-o sa subscriu. (zambeste) Mai ai ceva de demonstrat cuiva? Sau ai ceva impotriva... demonstratiilor de orice natura? In genere, toti demonstram cate ceva cuiva, de la cei pe care-i iubim pana la cei pe care am vrea sa-i cucerim in diverse intelesuri. Cand ajungi la anumite impliniri, nevoia de a demonstra... gratuit se micsoreaza sau chiar dispare, la cei cu nivel maxim de incredere in ei. Nu-mi ridica spranceana nicio demonstratie de forta si nici nu mai sunt usor de pacalit, in niciun sens. Aici as pune, totusi, inte-lepciunea pe seama varstei. (zambeste) S-a scris ca ai iesit din lista celor mai mediatizate vedete. E de bine? E de rau? Sincer, judecand dupa lista, e cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Sunt clasamente care nu mai inseamna nimic pentru cineva care a decis, de buna-voie, sa iasa din primul rand. E grav cand iesi din top din lipsa de productivitate si succes, nu cand iesi in glorie si o iei pe ce drum ai chef. Cum va fi aceasta luna pentru tine? Ai in martie ceva special? E posibil sa mai fac niste emisiuni, daca toate conditiile pe care le impun se implinesc. Si e posibil sa am, ca si voi, o primavara foarte frumoasa... Stiu ca mai vrei copii. Ce crezi? Varsta nu este un impediment? Nu ti-e teama ca avandu-l la 42, sa zicem, cand el va avea 20, tu vei avea 62? N-as fi ajuns nicaieri, daca as fi facut asemenea calcule. Am 42 in buletin si, ca sa-mi enervez detractorii, doar vreo 30 in oglinda, doar pentru ca asa am stabilit eu, nu pentru ca asa zic altii. Tot timpul mi-am dorit macar doi copii, dar trupul n-a vrut sa sustina creierul la aceasta actiune si mi-a facut niste probleme de sanatate... Talia ta este neschimbata. Ai schimbat ceva in felul de a trai/ manca/ misca/iubi? Pai, nu-ti spuneam ca am 30?! Tu stii ca nu mint, asa ca, daca vreti neaparat sa ne judecam dupa buletine, eu zic pas. Ce vede sufletul e mult mai interesant si mai profitabil. Cristina Stanciulescu Foto: Marius Baragan Alo?” “Da!” “Buna, Mihaela! Ce faci?” “De unde stiai ca in acest moment tocmai am aterizat la Bucuresti?” “Am simtit” - am glumit eu. Sau poate ca nu glumeam? In toti anii acestia, intalnirile mele cu Mihaela au avut cate o poveste. De pilda, povestea acestei intalniri este ca am continuat discutia astfel: “Si? Cand facem o coperta?” A ras, excedata, dar incantata. “E imposibil felul in care mi-o ceri!” Coperta trecuta fusese facuta de pe o zi pe alta. Coperta de acum urma sa fie facuta in aceeasi zi. Dimineata am vorbit, seara era si facuta. La coperta trecuta, am fost o echipa intreaga prezenta pe set. La aceasta, nu au fost decat ea si Marius Baragan, fotograful. Dupa ce am vazut fotografiile, i-am multumit pentru promptitudine. Iar ea, razand, m-a intrebat care va fi urmatorul nivel. “Probabil va trebui sa-mi fac singura niste poze cu un aparat pus pe trepied si dupa aia sa ti le trimit, nu?” a zambit ea. Eu, nu. De ce nu? - m-am intrebat. Mi s-a parut o idee excelenta. Pana atunci, insa... Mihaela este un om inepuizabil. Are mereu ceva de povestit, ceva de facut, ceva de schimbat. Sta scris undeva ca daca un om nu se potriveste locului, atunci locul va face orice sa-l expulzeze. In ceea ce-o priveste pe Mihaela, e vizibil ca si-a ales intotdeauna locul potrivit. E greu sa te mai intrebe cineva ceva, pentru ca ai raspuns, practic, la orice intrebare. Ba chiar ai scos o carte in care ai raspuns si la altele care nu ti-au fost inca puse. Deci, e greu. Cu toate astea, te intreb totusi: te intorci pe ecran? De tot? Asa zice lumea.. E si mai greu sa raspunzi la... aceleasi intrebari despre... ce vei face. Serios acum, oare toata lumea isi stie pe de rost agenda pe urmatorii ani? N-are nimeni niciun dubiu?! Ca eu as avea destule... Nu ma intorc in Romania, asta stiu bine, deocamdata. Copilul meu trebuie sa aiba o stabilitate scolara si, de ce nu, si una sociala, are deja lumea lui aici. Am tot fost asaltata de proiecte si e posibil sa mai si raspund afirmativ, dar doar la cele pentru care nu trebuie sa lipsesc prea mult de langa fiul meu. Faptul ca sotul tau are o televiziune ar putea insemna ca poti face, de-ai vrea, o emisiune oricand la el, nu? Te-a ofertat? Te tenteaza? Nu, nu pot face ce vreau eu si nici n-as indrazni sa-i propun un proiect, nici lui si nici altei televiziuni. Am o postura privilegiata, inca mi se ofera emisiuni, nu trebuie sa stau pe capul nimanui ca sa apar la Tv. Am primit o oferta si de la Realitatea Tv si o cantaresc, ca si pe celelalte, prin prisma principalului criteriu - fiul meu si nevoia lui de mine. Ce mai inseamna televiziunea pentru tine? Cum te uiti acum la televizor, ce-ti mai place si ce nu? Daca ar fi ca la haine, as spune ca-s pasionata de vintage, de lucrurile mai vechi, dar de o calitate incontestabila si care nu se demodeaza niciodata. Imi place meseria asta, intotdeauna mi-a placut, dar amestecul de acum nu ma incita ca pe vremuri. Stii, e ca atunci cand te muti intr-un bloc nou, vrei sa stii putin si ce “neighborhood“ o sa ai, care-ti sunt vecinii, respectiv colegii de breasla...