Mihaela Radulescu si Ayan - Cei mai buni prieteni | Articole revista | Viva.ro

Intre casa cu vedere la mare de la Monaco si afacerile din Romania, Mihaela se bucura de viata, ignorand prejudecatile. La 40 de ani, pentru ea nu mai conteaza decat lucrurile care o implinesc si o inspira: iubirea, educatia lui Ayan (5), un roman, doua scenarii, cateva editii speciale de emisiuni tv, proiecte umanitare si poate inca un copil. Ne-am intalnit cu Mihaela si Ayan la Carturesti, pe o ploaie torentiala, cand libraria parea mai aglomerata ca oricand. Mihaela purta o pereche de cizme rock, blugi „rupti“, un tricou de bumbac si o jacheta de fas bleumarin Max Mara Weekend. Tinandu-l de mana pe Ayan, a trecut printre oamenii care abandonau ca hipnotizati cartile si o urma-reau indelung cu privirea. Am ajuns intr-o camera unde Mihaela a inceput sa despacheteze dintr-o valiza neagra Prada tinutele pregatite pentru sedinta foto de stilistul ei personal, Dana Budeanu: sandale de dantela Louboutin, sandale cu tinte Dsquared, ghete military-rock Barbara Bui, pantaloni Balmain, o vesta de blana Ann Demeulemeester, o salopeta Sass & Bide... Am constatat ca, exceptand cateva tricouri albe, toate hainele ei sunt negre sau gri. „Sunt intr-o perioada in care imi plac tonurile neutre“, a spus Mihaela in timp ce scotea hainele pentru pustiul ei, toate marca „Ayan“. Dupa ce si-a ales prima tinuta, ne-a marturisit ca nu se simte confortabil sa se plimbe in colanti si pe tocuri prin multime. Cand s-a asezat insa in fata aparatului foto, nimeni nu i-a putut ghici incordarea. S-a purtat ireprosabil timp de 3 ore, facand abstractie de privirile curioase ale oamenilor din jur. Ayan la fel, desi se afla abia la a doua sedinta foto din viata lui. Se simte o mare libertate in tot ceea ce faci in ultima vreme. Parca acum respiri aer proaspat prima data in viata ta. Cum ai ajuns in acest punct al existentei tale? M: M-am maturizat, dar mi-am pastrat si tineretea de a iubi cu patima, de a fi un om energizant si puternic nu numai pentru mine, dar si pentru cei din jurul meu. Fac tot ce simt, tot ce ma face sa zam--besc, sa ma emotionez si sa ma simt implinita. Si chiar imi iese! Stiu, e groaznic sa auzi ca unui om (mai ales unei femei celebre...) ii merge bine si e fericit, dar prefer sa dezamagesc personajele negative si sa inspir oamenii ca mine. Am ajuns aproape de ceea ce sunt, de fapt, dar mai am cate ceva de facut... Ce pret are aceasta libertate? M: E gratis ! (rade) Libertatea de a fi ceea ce esti nu are pret. Incepe sa devina costisitoare si apasatoare cand renunti la tot ce te facea fericit, ca sa te amagesti cu altceva, cu un abur de bine.... Sau cand n-ai cu ce sa inlo--cuiesti „piesele vitale“ din metabolismul existentei tale. Cartile tale inregistreaza vanzari record, magazinele „Picioru’ gras“ se dezvolta, toate demersurile tale din ultima perioada au mare succes, iar tu pari mai implinita ca oricand. Crezi ca esti in cea mai buna forma in care ai putea fi vreodata? M: Magazinele pe care le-am deschis, 6 pana acum, merg asa cum merg toate afacerile bine manageriate din Romania - si aici e un merit pe care-l impart cu Elan, cu Roxana Sfrija, directoarea acestui business, si cu Magda Pastrama, proprietara fabricii StefiTex, unde se fac hainele marca „Ayan“. Eu am grija sa fie exact genul de haine cu care-mi place sa-mi imbrac copilul, iar hainele pentru fetite sunt atat de reusite, pentru ca sursa mea de inspiratie si ajutorul major in design vin de la stilista Dana Budeanu, mama a doua fetite gemene, prietenele cele mai bune ale lui Ayan. A fost o idee buna si nu ne vom opri aici, urmeaza un magazin la Bucuresti si unul la Monaco. Monaco este o lume perfecta, unde nu poti avea surprize neplacute. Tu te-ai confruntat vreodata cu neplaceri in acest spatiu in care locuiesti? M: Monaco e un loc, in primul rand, mult mai sigur pentru cresterea si educatia unui copil. In termenii acestia am luat decizia de a ma muta acolo, cu Ayan. Nu stiu daca e un loc perfect, multora li se pare plictisitor, dar stiu sigur ca e un loc in care nivelul de civilizatie te ajuta sa traiesti normal, sa ai pasiuni, sa ai timp pentru tine, sa mergi linistit pe jos sau cu autobuzul, sa ai activitati interesante pentru copilul tau, sa te simti un om respectat si egal cu ceilalti. Nu exista cersetori, dar exista printi si printese care nu sfideaza pe nimeni. Ayan cum s-a adaptat? M: Impecabil. Are prieteni, ii place la scoala, face calarie si inot, tenis, yachting, ii place ca mergem pe strada fara s-o mai opreasca nimeni pe mama lui... Ma minunez mereu de cat de usor a prins limba franceza si de cat de bine vorbeste acum engleza. Cum traiesti experienta primului an de scoala a lui Ayan? Ai rabdare cu bastonasele? M: Am si rabdare si talent! Lasand gluma la o parte, am gasit o mare placere in a face lectiile cu el si cred ca e foarte important ca am atat de mult timp pentru el, in acest prim an de scoala. La Monaco tu esti singura care se ocupa de Ayan sau mai ai un ajutor? M: In afara de vizitele tatalui lui, cam o saptamana pe luna vine mama mea sau alti membri ai familiilor noastre. Dar, in cea mai mare parte a timpului sunt doar eu cu el si nu ma plang, ci imi folosesc cu mare eficienta cele 7 ore pe care le am doar pentru mine cat timp Ayan e la scoala. Tin legatura cu tara, nu numai in sensul prieteniei, dar inca am proiecte profesionale pentru care e suficient un laptop, scriu la noua mea carte, la scenariile care ma bantuie acum... Si, da, fac cumparaturi si mancare, ba chiar si sport! In plus, faci si afaceri cu fostul sot. Nu e ciudat? M: Era ciudat sa nu facem ceva pentru Ayan, chiar si dupa un divort. Incercam sa construim aceasta afacere pentru el, in primul rand, si acum suntem concentrati doar pe legatura cea mai puternica dintre noi, Ayan. Ai spus ca nu te vei mai intoarce niciodata definitiv la Bucuresti. Totusi, intre tine si Dani oricine poate ghici o chimie extraordinara. Nu simti nevoia sa fiti mai aproape? M: Suntem aproape mereu, in felul nostru si in termenii relatiei noastre.... Te gandesti sa devii mama pentru a doua oara? M: Da! Esti asa cum ai dorit sa fii la 40 de ani? Ce le spui femeilor speriate de varsta de 40 de ani? M: Sa aiba rabdare sa ajunga acolo si vor constata singure ca nu e nimic de speriat, dimpotriva... Sunt o femeie iubita si iubesc, asa mi-am dorit sa fiu la orice varsta, nu e nimic mai presus de iubire. Esti o femeie imprevizibila. Totusi, ne-ai putea spune la ce ne putem astepta in urmatoarea perioada in ceea ce te priveste? M: La ce va asteptati cel mai putin, ca sa va mentin tonusul! Glumesc, nu imi fac planuri spectaculoase, dar se intampla, uneori, sa traiesc diferit de ceea ce-mi propun. Deocamdata, vin doar cu o noua carte, doua scenarii de film, poate un spectacol regizat de mine, niste contracte publicitare, cateva editii speciale de emisiuni tv, cateva proiecte umanitare si poate inca un copil. L-ai cunoscut pe Dan Brown. Ce impresie ti-a facut? M: Aceeasi pe care am avut-o dupa ce i-am citit cartile. Un autor extrem de inteligent si de bine ancorat in tendintele comerciale ale literaturii moderne, cu o pasiune remarcabila pentru documentare, detalii si secrete. Altfel, un barbat inca foarte indragostit de sotia lui, mai mare decat el cu 12 ani. Dan Brown, un scriitor care ar putea trai oriunde, a preferat sa ramana in orasul Exeter, New Hamphsire, acolo unde s-a nascut. Cum ti se pare acest lucru? Crezi ca este de fapt o extravaganta? M: Are si aceeasi masina de pe vremea cand era profesor! Si aceeasi nevasta, chiar daca, intre timp a adunat vreo 70 de milioane de dolari peste salariul de profesor. (rade) Culmea, normalitatea lui pare o extravaganta, dar asta nu ma mai mira. Spuneai ca pregatesti acum un roman. La ce ora din zi sau din noapte ai cea mai mare inspiratie pentru scris? M: Noaptea. M-a prins de multe ori dimineata scriind, dar cumva nu-mi mai era somn, mai ales daca scrisesem ceva ce mi se parea reusit. Mai scriu in avioane, am calatorit mult in ultimele luni. Se poate trai din scris la Monaco? M: Da, dar daca vinzi cartile si in alte tari, adica daca le traduci si le publici la o editura care te ajuta sa devii cunoscut si in alte tari. Asta incerc sa fac acum, pentru viitoarea mea carte. Mobilizarea sa o scriu in timp record a venit nu numai de la inspiratie, de la energia buna pe care o am de ceva vreme, dar si de la vanzarile spectaculoase pe care le-au inregistrat celelalte doua carti ale mele. In copilarie care credeai ca va fi meseria ta? M: Scriitor, intr-o prima etapa. Mai tarziu, credeam ca voi fi medic sau profesor. In comunism n-aveam prea multe optiuni, astea se vedeau cel mai bine in ceata aia. Care crezi ca va fi meseria lui Ayan? M: Habar n-am. Are doar 5 ani si jumatate. Nu vreau sa devina ce vreau eu, ci ce poate el cel mai bine. Eu voi fi doar la pase, cat va avea nevoie de acest ajutor, dar el va marca singur si vom savura impreuna victoriile, in orice domeniu vor fi ele. Daca imi permiti, voi continua din acest punct interviul cu Ayan. Ayan, ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? A: Om de afaceri. Politist sau soldat in trupe speciale. Si ma mai gandesc. Te-am vazut in multe reviste. Eu cred ca esti o mica vedeta. Tu ce crezi? A: Mama e vedeta. Eu nu. Ce inseamna sa fii vedeta? A: Sa faci emisiuni la televizor. Pe cine admiri tu cel mai mult dintre vedete? A: Pe mama, normal. Si pe Smiley si pot sa si dansez hip hop, ca Puya. Ce iti place cel mai mult la mama ta? A: Ochii. Si ca ma tine in brate cu totul. Si ca se joaca de-a soldatii cu mine. Si de-a politistii. Si ca imi spune povesti cu Gogu Tartacuta. M: E un personaj inventat de mine, care trece prin tot felul de peripetii prin tarile pe care le viziteaza. Ne gandim chiar sa scriem o carte impreuna despre el. Care este povestea ta preferata? Dar personajul preferat? A: Batman! Si toate personajele de la Disney. Si Scooby Doo ! Stii deja sa citesti sau iti citeste mama? A: Stiu sa citesc in engleza. Mama imi citeste povesti si inventeaza povesti. Cum te alinta mama? A: Ma tine mereu in brate. Ah, porecla? Puiul meu si Pedala, ca dadeam din picioare ca pe bicicleta cand ma lua in brate. Dar tu cum o alinti pe ea? Mama. Si ii spun mereu ca o iubesc pana la stele. Cum iti ajuti tu familia? A: Sunt cuminte, nu tip niciodata si fac clean-up in camera mea. Ce orase ai vizitat pana acum? Care ti-a placut cel mai mult? A: Am fost la Disney, cu mama si cu tata. Si la Londra, cu mama. Si in Israel, la bunici. Si la Predeal, la schi. Si in Austria, merg in fiecare iarna la Kitzbuehl. Mi-a placut la Londra, la Muzeul Filmului, am poze cu sabiile din Star Wars! Daca ai fi cel mai puternic om de pe Pamant, ce ai vrea tu sa schimbi in lumea asta? A: Sa nu mai fie probleme, sa nu mai fie razboaie si banditi. Si sa ma joc toata ziua. Ai inceput scoala. Cum sunt colegii tai? Bram si Felix sunt cei mai buni prieteni ai mei. Serafima e fetita, dar ma joc si cu ea. Cand te joci cu ceilalti copii, cine este seful? A: Eu. Ca eu stiu regulile cel mai bine. Mama ta face sport. Tu faci? A: Da, alpinism, mergem impreuna la Pitchoun Forest, inotam impreuna, schiem impreuna si vine si tata, alergam pe plaja cu zmeul, ne dam cu bicicletele. De ce iti este cel mai frica? A: Nu stiu. Ba da, de Dracula. Stiu ca nu exista, dar mi-e frica de el. Ce alegi intre scoici si cartofi prajiti? A: Scoici negre, peste alb, broccoli si ketch-up. Sunt singurul copil din clasa mea care mananca broccoli la masa de pranz. Am luat si insigna pentru asta! Te felicit si iti multumesc pentru interviu! A: Cu placere! Luana Danet, Fotograf Marius Baragan, Machiaj Alexandru Abagiu (L’Oreal Paris), Coafura Cornel Saru (Yoko Hair Studio), Vestimentatie Mihaela garderoba personala, Ann Demeulemeesterm Sass&Bide, Balmain, Christian Louboutin, Vestimentatie Ayan „AYAN“, magazinele „Picioru' gras". Fotografiile au fost realizate la Carturesti Verona (www.carturesti.ro). Multumim pentru sprijin!