Mihaela Radulescu - La Monaco, intre doua vieti | Articole revista | Viva.ro

Am vazut bogatia la ea acasa. Nu era ostentativa, dar te ametea prezenta ei in aer si-n detalii. Monaco este locul potrivit pentru printese sau pentru mame cu copii si conturi. Mihaela si Ayan isi traiesc aici bucuriile unei vieti lipsite de griji si plictiseala. Un pictorial in exclusivitate la Monaco si un interviu sincer, tot acolo, la o cafea.„Cred ca este o greseala sa ne educam copiii dupa niste idei la moda sau dupa cum am vazut la altii, pentru ca un suflet de copil e mereu diferit de altul.“ Stiu, nu te plictisesti la Monaco! Dupa parerea mea te poti plictisi oriunde daca nu cauti cu min--tea si cu pasul noutatea... Ce ai descoperit tu in acest fel aici? Nu numai aici, oriunde am mers, am facut aceeasi descoperire – nu exista plictiseala, ci doar oameni fara imaginatie, fara curiozitate, fara chef de viata... Poate ca Monaco inseamna o tara mica si un oras si mai mic, dar lumea de aici are preocupari sanatoase, in toate sensurile. Descopar, saptamanal, cate poti face pentru tine si, mai cu seama, pentru cresterea armonioasa a unui copil – spectacole de teatru, de opera, competitii sportive internationale, festivaluri, expozitii, concerte de toate genurile, locuri incantatoare de vizitat in imprejurimi... Daca locuiesti in Monaco, nu inseamna ca te misti doar in acest perimetru. M-am dus la spectacole si la o ora distanta sau la expozitii, sau, pur si simplu, am plecat sa descopar locuri noi, povesti pe care le spun atat de fascinant oraselele vechi... Nu stam acasa in niciun weekend si ne-am facut un obicei in a merge de fiecare data in alt loc, in alta directie, cu masina sau cu trenul... Te intorci din cand in cand acasa... Cum de te intorci pe ecran cand... l-ai parasit, de fapt? Cum iti explici nevoia de tine in continuare? Am parasit doar ideea de emisiune permanenta in televiziune, nu refuz proiectele interesante si nici aparitiile sporadice, dar consistente. Am ales alt mod de viata, l-am ales, de fapt, pe fiul meu si l-am pus inaintea oricarei dorin-te personale, inclusiv inaintea carierei. Cu el sunt „in direct“ mereu, iar la televizor apar doar in editii speciale, pe care nu le provoc eu, ci imi sunt mereu propuse. Probabil ca mai e nevoie inca de mine si de ceea ce stiu eu sa fac in televiziune, mai ales pe lipsa asta de programe de divertisment curate, incitante, interesante, cu oameni frumosi si talentati ca invitati... Esti o mama model. Asta e clar si pot depune marturie. Hai sa vorbim putin despre cum se creste un copil... Care ar fi sugestiile tale pentru o mama? Of, asa mi-e de incomod sa dau sfaturi altor mame despre cum sa-si creasca puii... E ca in dragoste, ca in casnicie, nu exista reguli, e o adaptare permanenta la celalalt, e o minunata descoperire a fiintei care esti si a fiintei catre care iti reversi dragostea... Fiecare parinte are un alt fel de a fi, are o alta educatie, crede in valori diferite, copiii sunt diferiti unii de altii si de multe ori chiar de parinti... Cred ca e o greseala sa ne educam copiii dupa niste idei la moda sau dupa cum am vazut la altii, pentru ca un suflet de copil e mereu diferit de altul... Nu stiu ce anume sa declar a fi fundamental in educatia unui copil, in afara de iubire si echilibru, prezenta cat mai de calitate langa el si exemplul personal... Dar stiu sigur ca meseria de mama e cea mai grea si cea mai bine platita... in zambe-te, emotii, lacrimi, desene facute pentru tine, mangaieri, stii si tu, tot ce face un pui de om, mai ales cand e baiat, pentru mama lui... Cine te ajuta aici? In afara de o femeie care ma ajuta la curatenie cateva ore pe zi, in timpul saptamanii, nu am pe nimeni permanent. Mai vin bunicile, pe rand, de 2 ori pe luna, si stau cateva zile si, desigur, vine tatal lui cat poate de des. Nu simt nevoia sa fiu ajutata mai mult de-atat, ma descurc perfect si administrez viata noastra in doi fara vreo disperare ca nu stiu sau n-apuc sa fac ceva. Eram si inainte un om organizat, iar acum lucrurile sunt si mai clare, iar linistea in care le fac pe toate e evidenta, nu?... Mihaela are o piesa de decor preferata: ceasul care nu merge. Glumeste privindu-l, spunand ca acesta o asigura ca va ramane vesnic tanara. Am vazut aici bogatia la ea acasa... Cum vezi diferenta fata de bogatia din Romania, in afara de faptul ca aici e de cand lumea si lasand la o parte modurile diferite prin care a fost ea obtinuta... Aici n-o striga nimeni in gura mare si n-o afiseaza nimeni dintre cei cu adevarat bogati. Si asta tine de educatie, dar si de mediul social, nu esti bine primit in niciun grup interesant daca esti ostentativ sau daca sari sa platesti tu masa, cand fiecare e dispus si invatat sa-si plateasca partea lui. Mi-am facut prietene pe care le stiam doar ca mame ale colegilor lui Ayan si pe care le vedeam conducandu-si Fiat-ul 500 si venind sa-si ia copiii de la scoala fara sofer, fara bone, in blugi si tricou. Mult mai tarziu am ajuns in casele lor cocotate pe stanci rupte din mare si am realizat cat de bogate erau... Aici prietenia pare mult mai pura si mai simplificata, pentru ca e doar despre oamenii care sunt implicati, nu despre milioanele, celebritatea sau relatiile lor. Singurul nostru interes comun il reprezinta copiii nostri si n-am auzit nici macar o urma de barfa in lumea asta. Ciudat, nu?! (zambeste) Imi spuneai ceva despre o carte pe care vrei s-o scrii aici... Pe care chiar intentionezi s-o publici in Franta. Imi spui despre asta? Ma inspira teribil locul asta, nu numai ca sa scriu in general, ci si ca sa scriu despre lumea si viata de aici, atat de diferita fata de imaginea legendara pe care o are o lume intreaga despre viata monegastilor... Scriu despre femeile singure si bogate de aici, dar intr-o mantie decenta de fictiune, nu scriu despre prietenele mele, ci doar pornesc de la povestea unora dintre ele... Si da, am gasit un editor dispus sa publice asa ceva in limba franceza. Evident, trebuie sa reusesc s-o scriu cu talent pana la capat si trebuie sa am norocul sa-i placa la fel de mult, cat i-a placut una dintre povestirile scurte pe care i le-am trimis... Mai vorbim despre asta, la primavara. Am vazut la tine un tablou facut de Ayan care m-a impresionat: in el era un soare-„tata“, si o clepsidra in care „mama“ era sus si el, copilul, in partea de jos. Intre toti trei erau legaturi si raze. Cum ti l-a explicat fiul tau? O, da. E un tablou care m-a emotionat profund, erau acolo atatea sensuri de descifrat si atatea lucruri pe care asa le-a exprimat el mai bine decat in cuvinte!... E complicat sa-ti povestesc discutia noastra despre acel tablou si e ceva atat de personal, de al nostru, dar am inteles o data in plus cate lucruri simt copiii nostri mai tulburator si mai real decat ne imaginam... De ce anume ti-e dor de acasa si de ce te-ai desprins cu totul? Cred ca nu mai stiu sa raspund la aceasta intrebare... Aveam senzatia ca traiesc, cumva, in doua lumi, dar traiesc, de fapt, in lumea mea si a fiului meu. Am dorurile mele, dar nu le strig in gura mare. Iar de omul de care ti-e cel mai dor, nu te desprinzi niciodata, pe orice planeta te muti... Iti continui munca si afacerile de aici? Cum faci, de exemplu, cand e vorba despre colectiile hainelor pentru copii de la „Picioru’ Gras“? Muncesc aproape in fiecare zi, pe mail sau telefon, la colectiile din cele 9 magazine „Picioru’ Gras“. E o ocupatie noua pentru mine, dar ma simt foarte implicata in afacerea asta, mai ales ca pe etichetele hainelor scrie „Ayan“. Muncim multi oameni la intreprinderea asta, iar faptul ca, de cate ori vin in tara, clientii ma vad in magazine, e nu numai o surpriza placuta pentru ei, dar si garantia ca ma implic mai mult decat cu numele... Am creat si cateva haine pentru mamele care intra in magazine si mi-e tare drag sa le vad punand alaturi de hainutele pentru copii si cate ceva pentru ele... Practic, in magazinele mele, imbrac copii de la cateva luni la... mamele lor. Cristina Stanciulescu, Fotograf Marius Baragan, Vestimentatie garderoba personala Cum incepi ziua la Monaco? Cum incep toate zilele mamelor cu copil la scoala - trezire rapida, pregatit mic dejun, spalat si imbracat copilul, gimnastica de inviorare, dus la scoala... Doar ca fac toate astea cu bucurie, incerc sa-i transmit cat e de important sa-ti incepi ziua cu o stare buna, razand, facand putina miscare, mancand bine si sanatos la micul dejun. Asa am crescut si n-am pierdut asta pe niciun drum. Cateodata vin pe jos de la scoala lui si ma opresc pe plaja sa-mi fac portia de gimnastica si yoga si abia apoi ma ocup de treburile mele - casa, cumparaturi pentru casa, gatesc, scriu articole, scriu la cartile sau scenariile care ma bantuie... Nu fac lucruri inutile, nu adorm la loc si nici nu ma pierd prin saloane de beauty. De 2-3 ori pe saptamana mananc la pranz cu gasca de mame, prietenele mele de aici, si apoi imi iau copilul de la scoala si-l duc la activitatile de dupa - inot, tenis, calarie, muzica, curs de ebraica... facem lectiile, care nu-s putine la clasa a doua si apoi incepem treburile serioase - adica joaca de-a ce vrea el, cititul in franceza si engleza si neaparat povestea in romana... Cum o sfarsesti? Spunand povesti, iata... Mai apuc cateodata un sfert sau o jumatate de film si cateva pagini dintr-o carte... N-am viata de noapte, cum n-am avut nici in Romania, nu e genul meu si nu simt c-am pierdut nimic, dimpotriva. Stand atat de mult cu fiul tau, relatia dintre voi e cu totul spectaculoasa. Povesteste-mi despre el, despre voi, ce-i oferi aici, ce primeste de aici si de la tine si de la prieteni si de la imprejurimi... E o bucurie sa-ti cresti copilul intr-un loc sigur, civilizat, curat si pregatit sa ofere copiilor... de toate. N-am crescut mergand la ope-ra si nici la concerte simfonice, dar cred ca, daca-i poti oferi asta copilului tau, de mic, ai deja terenul pregatit pentru o educatie sanatoasa, are parte de o conectare la o lume frumoasa si nutritiva pentru viitorul lui. Avem o relatie cum sper ca au multe mame cu baietii lor, de iubire si prietenie puternica, avand mereu grija sa-i fiu mama si sa impun regulile necesare, sa-l invat tot ce pot, nu numai tot ce stiu... E un copil bun si echilibrat, cuminte si creativ, foarte energic cand e vorba de sport sau joaca si foarte dedicat cand e vorba de lectii sau citit. Sunt o mama norocoasa, dar ma si straduiesc mult. Mi-am castigat increderea mamelor din clasa lui si-mi trimit copiii lor acasa pentru o dupa-amiaza sau un weekend intreg si constat ca am talent de alergat dupa mai multi copii. Imi vin idei. (zambeste).