Michael Schumacher - Imparat, cedez coroana. Rog seriozitate. | Articole revista | Viva.ro

Michael Schumacher - Imparat, cedez coroana. Rog seriozitate.Michael Schumacher - Imparat, cedez coroana. Rog seriozitate. Lui Michael Schumacher i-a tremurat glasul cand si-a anuntat retragerea din Formula 1. Adulatorii lui au suspinat, contestatarii si-au frecat mainile. Oricum, nu e momentul ierarhiilor. In loc sa decidem care e locul lui Schumacher in istoria acestui sport, sa convenim ca se incheie o domnie greu de uitat. Cunosc destui oameni pentru care Formula 1 e o pierdere planificata de vreme si de combustibil. Ecologisti agitati, militanti energici, sabotori ai padurilor de sonde ale planetei, carcotasi gata sa observe ca nu se cheama ca faci sport daca stai pe un scaun si mergi cu masina - cu totii cred ca automobilismul e o irosire sonora. Altii in schimb, vad in fiecare cursa o prinsoare. Nu doar cu adversarii, nu doar cu cronometrul oficial, ci mai ales cu viata. Pentru ei suirea in monopost e semnul ca omul se ia din nou la tranta cu limitele, ispitit sa provoace, sa desfida si sa se imbete cu glorie. Sigur, langa unele viraje pandesc cruci, dar nici macar asta nu-i domoleste. Amintirea lui Gilles Villeneuve sau Ayrton Senna nu invita la cumpatare, ci la continuarea grabita a cursei. Spre munti de bani, spre un Everest imaginar sau spre cel mai apropiat spital, unde elicopterul ajunge de obicei prea tarziu. Despre Michael Schumacher s-a scris enorm, dar nu intotdeauna magulitor. Asta desi locul lui printre capeteniile sporturilor individuale e neconfiscabil. Lumea l-a instalat deja in Olimpul performantei, alaturi de Serghei Bubka si Pete Sampras, Mark Spitz si Eddy Mercxx, Steve Redgrave si Carl Lewis. Numai ca, fireste, depinde ce vrei sa scoti in evidenta. Daca esti suporterul lui Schumacher, te refugiezi in spatele cifrelor. Ii numeri cursele castigate sau titlurile de campion mondial si-i proclami suprematia. Schumacher l-a lasat in urma pe Juan Manuel Fangio, argentinianul care triumfase de cinci ori in Intrecerea pilotilor, fixand un prag aparent inaccesibil, s-a intrecut cu Damon Hill si Senna, cu Prost si Irvine, cu Coulthard si Alessi, cu Mansell si... si o multime greu numarabila de grei ai circuitului. A intemeiat o scoala a curajului si a tenacitatii de care nimeni nu mai poate face abstractie astazi. A transformat pilotajul la limita instinctului in stil de lucru si a supus cele mai pretentioase circuite de pe glob. A ridicat un nume - Ferrari - cum nu mai izbutise nimeni inaintea lui. A inchegat un raport aproape simbiotic cu monopostul in care si-a dus zilele si si-a cucerit medaliile. A fost una dintre cele mai frecvente arteziene de sampanie din istoria automobilismului. A mutat discutia de la eleroane, bord, cai putere si componente ale motorului asupra unui lucru simplu si totusi atat de complicat: o capacitate de-a izbandi in conditii de adversitate de care doar nationala de fotbal a Italiei mai e capabila in zilele ei bune.Michael Schumacher - Imparat, cedez coroana. Rog seriozitate.Michael Schumacher - Imparat, cedez coroana. Rog seriozitate. Lumea l-a instalat deja in Olimpul performantei, alaturi de Serghei Bubka si Pete Sampras, Mark Spitz si Eddy Mercxx, Steve Redgrave si Carl Lewis, astfel ca retragerea lui Michael Schumacher nu este sinonima cu uitarea. Daca te enerveaza Schumacher, ajunge sa-i revezi cateva dintre iesirile in decor (parca nicicand nu a sunat mai bine acest termen imprumutat chiar din vocabularul Formulei 1) care l-au asezat pe prima pagina a ziarelor. Unul dintre motivele pentru care germanul e antipatizat cu sistem si ardoare este incalcarea regulilor de joc. De multe ori gandul victoriei l-a obsedat pe Schumacher pana la orbire si uitare de sine. Aici exista cel putin trei adversari care pot depune marturie: Damon Hill, Jacques Villeneuve si Ralf Schumacher. Cu totii au fost cat pe-aci sa piarda mai mult decat o simpla cursa din cauza manevrelor iuti, surprinzatoare si uneori dezonorante ale germanului. Cazul lui Ralf Schumacher e cel mai graitor, fiindca el dovedeste ca proverbul ”frate, frate, dar branza-i pe bani’ a fost tradus perfect in germana noua. In 2001, mezinul Schumacher a avut noroc si a scapat intreg dupa ce Michael era sa-l propteasca intr-un zid. ”A incercat sa ma omoare’, s-a plans Ralf. Riposta fratelui mai mare a venit suierat si repede: ”N-am obiceiul sa fac cadouri.’ Insa poate ca originalitatea lui Schumacher nu consta in felul de-a pilota sau in dezinvoltura cu care trece cu rotile peste legile scrise si nescrise ale automobilismului. Marele lui merit, cu care iesim de pe pista si intram la loc in viata, este ca a refuzat cliseele meseriei. Mai precis, Schumacher n-a vrut sa adopte nici retorica, nici gesticulatia playboy-ului. Intr-o lume unde roiesc pradatoare cu bustul cat mingea medicinala, fotomodele care isi schimba amantii odata cu desuurile, orgii naprasnice pe iahturi si paparazzi cu arma la ochi douazeci si patru de ore pe zi, neamtul s-a incapatanat sa nu se sminteasca, desi tentatiile si ofertele n-au incetat sa-i dea tarcoale. Schumacher a stiut ca nu are nici vocatia crailacului, nici voluptatea excesului. Cu atat mai mult cu cat David Coulthard si Eddie Irvine cam spusesera si facusera tot ce era de spus si de facut in materie de raliuri sexuale inecate in whisky sau garnisite cu frisca.Michael Schumacher - Imparat, cedez coroana. Rog seriozitate.Michael Schumacher - Imparat, cedez coroana. Rog seriozitate. Schumacher a stiut ca nu are nici vocatia crailåcului, nici voluptatea excesului. Familia, Corinne Betsch-Schumacher, alaturi de Gina-Maria si Mick, doua odrasle rumene in obraji, il asteapta de obicei in decorul idilic din Elvetia. Lumea Formulei 1 seamana binisor cu un bazin cu piranha, unde, daca vrei sa nu fii muscat, trebuie sa inveti sa musti. Ei bine, Schumacher nu s-a grabit sa devina un carnivor fioros. De aceea, odata iesit din cockpit, el stie ca acrobatiile ce regleaza fluxul de adrenalina trebuie sa dispara. Dupa ce se termina cursa, Michael nu continua virajele din patul lui Naomi in budoarul lui Maxine si dintre sanii lui Shirley sub cearsaful lui Suzy. El se intoarce acasa, la sotie si copii, ca un cetatean model dintr-o reclama cu un usor iz propagandistic. Corinne Betsch-Schumacher, alaturi de Gina-Maria si Mick, doua odrasle rumene in obraji, il asteapta de obicei in decorul idilic din Elvetia, aproape de Lacul Geneva, intr-o asezare de poveste, printre caini toropiti, ponei gata sa se lase incalecati si arbori falosi. Tot acolo, in tihna helveta, Schumacher incinge din cand in cand miuta in tricoul unei echipe de liga a treia sau a patra, inaintea berii baute in loc de concluzie. Asta cand nu e convocat la un meci caritabil, unde se intalneste cu Ramazzotti, Zidane, Ronaldo si alte vedete ale ultimilor ani. Bombanit de multi pentru aroganta, Schumacher e unul dintre putinii piloti celebri care nu si-au uitat prietenii si nu si-au alungat primii sponsori. Nu pare mult, dar in circul Marelui Circ va asigur ca este.Acum imparatul Rosu, cum i s-a spus germanului, se retrage. Momentul e bine ales. Intr-o cariera de saisprezece ani, Michael Schumacher a castigat nouazeci de curse, a cucerit titlul mondial la Formula 1 de sapte ori si a plecat de 68 de pe primul loc in grila de start, din cele 250 de curse la care a participat. Cu exceptia acestui din urma element, el a batut toate recordurile peste care a dat. Bineinteles insa, la fiecare coborare de pe tron se pune problema succesiunii. E un lucru care s-ar putea sa nu-l framante pe Schumacher, ci mai degraba pe sefii de la Ferrari si pe concurentii de pe pista ai neamtului. Doua nume par sa se auda tot mai limpede in vacarm: Kimi Raikkonen ca urmas al lui Schumacher la Ferrari si Fernando Alonso (fost la Renault, iar in curand la McLaren-Mercedes) ca viitor imparat al Formulei 1. Alonso are avantajul aparent de-a fi fost cu doi ani mai tanar decat Schumacher la momentul debutului pe pista. Dar Schumacher e greu de doborat. Caposenia teutona, pofta nebuna de victorii si ramanerea la acelasi nivel inalt vreme indelungata il indreptatesc la rolul de ”die hard’ al curselor de Formula 1. Imparatul si-a scos coroana de pe cap. E de vazut cine se va incumeta sa-si lipeasca mainile de ea. De Radu Paraschivescu; Foto: http://www.mschumacher.com; http://news.bbc.co.uk.