Marius Manole: Actoria e viata lui

Marius Manole: Actoria e viata luiMarius Manole: Actoria e viata lui "Tot timpul am momente de indoiala. De multe ori nu am incredere ca e bine ce fac, dar in acelasi timp stiu ca aici imi e locul si nu vreau decat sa devin un actor mai bun." Dulcele targ al Iesilor S-a nascut in Iasi in 1977, unde a stat 22 de ani, pana la terminarea facultatii. Copilaria si-a petrecut-o intr-una dintre cele mai sumbre perioade comuniste, despre care el isi aminteste cu dragalasenie: "Cred ca am avut o copilarie mult mai frumoasa decat a copiilor de azi. Tin minte ca aveam o prietena in Constanta si controlam cutia postala in fiecare zi sa vad daca am primit ceva de la ea. Ma gandeam ce o sa-mi scrie, ce o sa-i raspund... Erau niste zile de asteptare intensa. Acum trimiti un mail si ajunge instantaneu, atunci asteptam cu saptamanile pana primeam un semn. E perioada in care am invatat sa scriu o scrisoare si ce inseamna prietenia. Poate par invechite toate astea, dar de fapt ele sunt intiparite in suflet. Mi-au ramas in minte din acea perioada si parcurile de distractie pentru copii, in care ne petreceam foarte mult timp. In vremurile de atunci toate erau triste in jurul nostru. Nu era nimic colorat, nu-mi amintesc de culori nici macar la masini. Tocmai pentru ca totul era gri, noi compensam prin jocuri de care ne bucuram foarte tare". Si cum Marius era o fire foarte jucausa, tatal lui i-a cumparat un aparat foto, pentru ca el sa aiba si o activitate creativa: "M-am dus la unul dintre celebrele cluburi pentru elevi sa ma inscriu la un cerc de fotografie. Cand am ajuns acolo, am fost impartiti in doua grupe: una pentru cercul de foto si una pentru cel de actorie. Din intamplare, am nimerit in partea celor care urmau sa inceapa cursurile de actorie si, fiind timid, mi-a fost rusine sa zic ceva". Probabil lucrurile care trebuie sa ni se intample apar in viata noastra indiferent de alegerile pe care le facem, iar lui Marius i-a placut foarte mult locul in care a nimerit din pura intamplare: "Era un spatiu in care noi copiii ne simteam foarte liberi. Faceam ce voiam, ne bucuram, fugeam de la scoala pentru cursurile de actorie, iar eu am perceput de pe atunci teatrul ca pe o mare libertate. Eu pe scena sunt de zece ori mai liber decat in viata. Imi amintesc ca faceam piese in fata blocului, iar publicul era compus din parintii nostri carora le vindeam bilete". Apoi a crescut si a venit vremea sa aleaga o facultate, iar optiunea a venit in mod fieresc: "Am dat la Teatru pentru ca trebuia sa fiu actor. Altceva nu stiam. Asta trebuia sa fiu, asta trebuia sa fac. Nu i-as zice nici menire, nici chemare, am simtit pur si simplu ca este un loc in care eu pot sa ma refugiez, sa ma ascund foarte bine. E un spatiu in care inca din clasa a doua mi-am dat seama ca pot sa exist, sa respir, sa traiesc liber, sa iubesc. Eu pe scena ma indragostesc mult mai tare decat o fac in viata. Pur si simplu pe scena sunt mult mai deschis". Cu toate astea, in copilarie cu totii fabulam despre cum o sa ne construim destinul si ce am vrea sa devenim, insa la Marius lucrurile se leaga foarte mult de concret si de ceea ce putea face cu adevarat. "La un moment dat, mi-am dorit sincer sa fiu dansator, si probabil ca, daca in clasa a patra, cand m-am inscris la Liceul de Coregrafie din Iasi, s-ar fi facut o clasa speciala, acum nu as fi actor, ci balerin. A existat un moment in viata mea in care mi-a placut mai mult dansul, dar nu m-am gandit niciodata sa ma fac medic, politist, vames..." Si, ca sa urmarim firul povestii, la terminarea facultatii, a urmat un intinerariu succinct Iasi-Focsani-Braila; in cel din urma oras a jucat la Teatrul Maria Filotti un an si jumatate. Cu unul dintre rolurile de aici a fost nominalizat la UNITER in 2003, pentru debut. E perioada in care s-a indragostit lulea de cineva care traia in Bucuresti. "Daca nu mi s-ar fi intamplat sa ma indragostesc, nu cred ca m-as fi mutat vreodata in capitala. Nu m-am gandit nicio secunda sa devin actor la Bucuresti. Nu mi se parea important. Eu cred ca trebuie sa-ti faci meseria acolo unde esti. Insa, intr-o buna zi, m-am dezmeticit si mi-am dat seama ca ma aflu intr-un oras strain, in care nu am casa si nu am ce sa fac." Asa ca a revenit la cea de-a doua dragoste, dansul. Marius Manole: Actoria e viata luiMarius Manole: Actoria e viata lui "Cred ca ai nevoie de modele, dar nu e in regula sa mergi pana la capat, sa incepi sa copiezi, sa plagiezi, sa iti doresti cu tot dinadinsul sa fii ca omul respectiv", spune Marius. A dat admitere la Facultatea de Teatru din Bucuresti, de data aceasta la sectia Coregrafie, la care a fost nevoit mai apoi sa renunte in favoarea teatrului. Rolurile si proiectele incepusera sa apara si la Bucuresti. Si iata ca anul acesta, dupa aproape patru ani de cand traieste in capitala, a venit vremea si pentru un rol intr-un serial TV. O schimbare majora, o piatra de incercare. "Eu tot timpul am zis ca nu mi-am dorit sa fac televiziune, dar ma suspectez de o usoara ipocrizie, caci intotdeauna cand nu ajungi la struguri spui ca-s acri. Pe de alta parte, cand un actor de teatru ajunge sa faca film, are senzatia de neprofesionalism, insa e doar o senzatie, din cauza ca totul se intampla cu viteza. Nimeni nu are vreme sa bibileasca o scena ca-n teatru, sa te obisnuiesti cu costumul, sa-ti contruiesti personajul. In televiziune, este foarte important sa ai capacitatea de a te aduna intr-o secunda. Am invatat foarte mult in timpul filmarilor, pentru ca sunt alte mijloace pe care le folosesti." Vorbeste cu insufletire despre toate astea si are energie cat pentru trei oameni si, chiar daca ziua are tot 24 de ore si pentru el, reuseste sa joace la Bucuresti, Timisoara, Braila, sa filmeze, toate astea fara nicio urma de plictiseala sau de saturatie. "Eu nu prea am timp liber, iar in viata de zi cu zi sunt banal. Nu ies in cluburi si nici nu-mi place prea tare sa socializez. Prefer sa-mi pastrez energia pentru scena. Nu m-am construit in felul asta, insa lumea deseori imi spune ca e o mare discrepanta intre cum sunt pe scena si cum sunt in viata reala." Ca sa fim sinceri, noi nu am remarcat asa ceva. In timpul sedintei foto s-a dovedit a fi un iscusit povestitor care a starnit valuri de ras, a glumit, s-a purtat firesc in fata aparatului foto, improvizand cu naturalete pentru fiecare cadru in parte. Cat despre viior... nu-si doreste decat "sa am niste intalniri foarte bune cu oameni care sa ma schimbe, nu in structura mea, dar care sa ma imbogateasca. Imi doresc sa nu ma ia valul cu publicitatea. As vrea sa raman treaz si cu picioarele pe pamant, sa raman lucid. Imi doresc foarte tare sa-mi fac meseria bine, bine. Cam asta e". De Alexandra Casiel; Fotograf: Alex Galmeanu; Stilist: Cristina Craciun; Machiaj: Alina Nacu; Vestimentatie: Castro, Ittiere, Ziggo House, Diesel; Incaltaminte: Converse, Ziggo HouseMarius Manole: Actoria e viata luiMarius Manole: Actoria e viata lui Nu a vrut sa apara in reclame, telenovele sau seriale nu pentru ca le-ar dispretui, ci pentru simplul fapt ca i s-a parut mai important sa fie un actor bun, decat unul cunoscut. Insa dincolo de orice teoretizare a meseriei, Marius Manole (28 ani) crede ca trebuie sa muncesti cu pasiune si cu daruire. Se poate ca pe Marius Manole sa il stiti din serialul difuzat de Antena 1, "Martor fara voie". Azi televiziunea reprezinta cea mai scurta cale spre celebritate, insa cei care mai au bunul obicei de a merge la teatru au avut sansa de a-l vedea pe Marius Manole pe scena Teatrului Odeon, pe cea a Nationalului bucurestean - dar si pe scene ale teatrelor din orase precum Braila, Timisoara - si l-au putut descoperi in roluri senzationale, jucate cu multa subtilitate. Sau poate l-ati remarcat anul acesta la Gala decernarii Premiilor UNITER, nominalizat alaturi de Victor Rebengiuc si de Marius Stanescu pentru cel mai bun actor - pentru rolul Sarik, din "Inima de caine". O tara intreaga stie ca Victor Rebengiuc este un mare actor. A devenit de-a dreptul pleonastic sa pui numele lui Victor Rebengiuc alaturi de sintagma "monstru sacru". Iar faptul ca juriul a decis ca Domnia Sa sa plece acasa cu un Oscar autohton nu a mai surprins pe nimeni. Deseori auzim ca generatiile tinere trebuie ajutate ori puse in valoare, insa nu te poti abtine sa nu te intrebi daca nu cumva sunt doar niste clisee obosite care ii confera celui care le rosteste o aura de generozitate, asa cum nu te poti abtine sa nu te intrebi cum ar fi fost sa castige Marius Manole UNITER-ul anul acesta. Ne bucuram in surdina ca premiile UNITER au loc in fiecare an. Ne-am intalnit cu Marius Manole intr-o zi insorita si am povestit despre traseul lui in viata, despre cum a devenit actor, apoi despre teatru, roluri, modele, dragoste... La sfarsitul unei intalniri cu el, singurul cuvant care iti vine in minte este: "special"! Desigur, ar mai fi musai de adaugat ca tanarul Manole are o influenta terapeutica asupra celor cu care interactioneaza. Dupa ce vorbesti cu el, ai senzatia ca se poate, ca exista vise implinte, iar viata e un miracol..