O vorba despre barbati. Ca sa-mi explice cum arata un tip pe care il poate admira, Maria s-a lasat pe spate pe scaun, picior peste picior, cu mainile pe spatare si un aer relaxat. „Imi plac barbatii siguri pe ei, uite, cam asa mi-a zis, si-am avut un frison nervos ca probabil n-am reusit sa intru in categoria „puternici in timpul interviului. Dar n-am avut curajul s-o intreb de la obraz…
Multa lume se gandeste la lumea buna romaneasca ca la o societate secreta a oamenilor care se dau jos din masini cu geamuri negre si intra in cluburi unde isi arata unii altora hainele si ceasurile si bijuteriile, in timp ce se prefac ca sunt interesati de conversatie. Maria vine din lumea asta, insa nu din acest stereotip. Am incercat sa aflu de la ea ce crede despre lumea cealalta, a oamenilor care nu „s-au ajuns inca. Si care ii urmaresc viata in reviste, in bucataria blocului din Berceni, nu de pe Miraculoasa Strada 5 din Manhattan. Asa am aflat un lucru banal si oarecum de asteptat: nici n-o cunoaste personal. Si nici nu stie ce-ar putea vorbi cu ea, cu lumea asta. Pare o marturisire care sa te instige la lupta de clasa, insa ea o face zambind fara superioritate. Asa incat faci un mic efort si intelegi: drumul la sala si cel la piata nu se vor intalni niciodata. E in firea lucrurilor.
Oricum, si o fata cu bani are probleme grave: rau de mare, in primul rand. I s-a facut rau pe un iaht chiar in rada portului, la o petrecere cu o multime de romani despre care eu si cu tine nu stim decat cum ii cheama si ca au sediu in cladirea aceea cu geamuri argintii.