Luminita Gheorghiu - A fost pe acelasi podium cu Steven Spielberg | Articole revista | Viva.ro

„Viata mea n-a avut nimic spectaculos, sunt un om care s-a bucurat, s-a temut, a avut indoieli, intrebari, incredere si care a visat enorm. Certitudinile mele au fost si sunt fetele si sotul meu.“ Alaturi de Cristi Puiu, in 2005, la Cannes La un moment dat, Luminitei ii trecuse prin minte sa dea la Liceul de Muzica, dar l-a ascultat pe tatal ei, care vedea ca se aseza la pian mult prea rar fata de cata munca presupunea acest instrument. Sau poate iubea mai mult teatrul... „In orice caz, daca exista ceva ce te poate linisti si insenina pe lumea asta, aceasta este muzica. Sa te asezi la pian si sa canti este reconfortant. Iti consumi lacrimile si furiile si bucuriile, dar parca e mai greu sa ma asez la pian in sufragerie si sa interpretez ceva ca sa-mi treaca de urat. Deci am ales teatrul.“ Nici nu-si aminteste ce reactie a avut cand a picat prima data la examenul de la IATC. „Nu cred ca a fost prea bine, dar nu-mi aduc aminte sa fi trait vreo drama“. Stie insa foarte clar ca atunci cand a reusit, din a doua incercare, a fost foarte fericita. De atunci, ani intregi a invatat ca trebuie sa astepte, iar forta ei era visul ca intr-o buna zi va putea fi o actrita adevarata. A lucrat enorm la clasele de regie cu studentii regizori si asta ii dadea o mare libertate. A trait bucuria ca in anul 4 sa joace la Cassandra in foarte multe spectacole. Dupa absolvirea Institutului de Teatru a plecat la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani, unde a debutat ca actrita profesionista si a avut aceeasi siguranta si bucurie ca atunci, demult, in clasa a V-a cand spusese pentru prima data o poezie in public. „Peste ani au aparut temerile, emotiile dure, grele. Ani intregi am trait doar bucuria de a fi pe scena, ani intregi aveam o siguranta pe care mi-o dadea numai iubirea pentru teatru.“ De-a lungul anilor i-au placut mai multe meserii, dar in primul rand, muzica si intotdeauna teatrul. Mereu se imagina jucand un rol care, din pacate, nu s-a bucurat de audienta pe care ar fi meritat-o. Luminita Gheorghiu are regretul ca nu a jucat destul: „Mi-ar fi placut sa lucrez mai mult pentru ca teatrul, filmul, televiziunea sunt ipostaze diferite ale aceleiasi profesii.“ Totusi, ea s-a bucurat de compania unor mari actori, destinul purtand-o pe 14 ianuarie 2007 la Los Angeles, cand a fost im--preuna cu Helen Mirren, Forest Whitaker, Steven Spielberg si Clint East-wood la decernarea Premiilor Asociatiei Criticilor de Film din Los Angeles, unde a luat premiul pentru Cea mai buna actrita in rol secundar cu rolul Mioara din „Moartea domnului Lazarescu“. „Am fost atat de socata de aparatele de fotografiat care m-au intampinat cand am pasit pe covorul rosu, incat n-am mai avut emotii. Nu-mi place sa fac poze si nu-mi venea sa cred ca mi se intampla acest lucru! Tot timpul eram foarte atenta sa nu pierd notita cu discursul in limba engleza pe care il pregatisem pentru acest moment extraordinar! Dar nu am avut emotii. Asta mi-e meseria...“ Luana Pesa, Foto: Arhiva personalaLuminita Gheorghiu s-a lasat atrasa si de televiziune, facand un rol senzational in serialul „Lombarzilor 8“, de la B1 TV, cu un scenariu impecabil semnat de Mimi Branescu.“ Se pare ca teatrul a fost dintotdeauna o constanta in viata Luminitei Gheorghiu. Mama ei, Maria, nascuta in Ialomita, era merceolog, dar juca in echipa de teatru de amatori a Ministerului Industriei, iar Luminita mergea de multe ori la repetitii. Acolo i-a intalnit, copil fiind, pe Andrei Blaier (pentru care avea sa joace in 1984 in „Fapt divers“) sau pe Misu Constantinescu. „Parintii mei iubeau mai presus de orice teatrul si muzica, iar cand se reunea intreaga familie cu bunici, unchi, matusi, nepoti, se canta foarte mult.“ Ani si ani, Luminita a stiut pe de rost un repertoriu impresionant, cu muzica de petrecere, romante, muzica usoara, fragmente din operete sau opere. Marea ei bucurie era cand parintii o duceau, impreuna cu fratele ei, la spectacole de teatru sau opera. De altfel, tatal ei, Constantin Gheorghiu, inginer specializat in masini agricole, canta la vioara si a tinut ca si copiii lui sa aiba acasa profesor de muzica. Asa se face ca atat Luminita, cat si fratele ei stiu sa cante la pian. Destinul familiei Gheorghiu a fost legat de la inceput de muzica: Maria si Constantin Gheorghiu s-au cunoscut in corul bisericii unde cantau amandoi. „Am avut niste parinti deosebiti. Si mama si tata erau oameni cu o infatisare foarte placuta, iar forta extraordinara a mamei facea casa buna cu blandetea tatalui meu, blan-dete neobisnuita pentru un barbat. Mama era foarte talentata, juca cu mult har rolurile de comedie, in drama nu prea era credibila.“ Cu Bobi Paunescu si Monica Barladeanu La 5 ani, Luminita si fratele ei („care acum este inginer electronist si scrie, pentru sufletul lui, versuri“) aveau acasa profesor de franceza. „Am crescut intr-o atmosfera artistica, desi salariul unui inginer nu era un rasfat. Parintii au avut insa mereu grija ca de Paste sa avem ceva nou pe noi oricum, chiar si numai o pereche de ciorapi, daca mai mult nu se putea“. Luminita Gheorghiu a inceput clasa I la Scoala nr. 11 de langa biserica Mavrogheni si a continuat la Scoala nr. 15 din cartierul Dorobanti. „Ne mutaseram intre timp pe strada Scoala Floreasca. Asa ca am mers la liceul de peste drum, Ion Luca Caragiale, unde am terminat clasa a XI-a la clasa experimentala de fete.“ Toata adolescenta si-a petrecut-o interpretand arii din opere sau cantand la patru maini la pian cu Celestina Fanella, colega ei de pe strada Varful cu dor. Celestina era si o mica poeta, iar Luminita – publicul ei. „Ulterior ea a urmat filologia si in 1972 a plecat prin casatorie la Torino. Canta foarte frumos la pian si avea o voce frumoasa. Era mare pasionata de literatura si imi amintesc ca am invatat de la ea foarte multa gramatica si secretul analizelor literare.“ Lucrul acesta i-a prins foarte bine mai tarziu, dar visul ei cel mai puternic era teatrul. Luminita s-a inscris in clasa a V-a la un concurs de recitari si de atunci mergea in fiecare an la toate competitiile care se organizau intre scolile si sectoarele Bucu-restiului. Era fericita pentru ca participarile ei se sfarseau de fiecare data cu un premiu si a facut parte si din brigada artistica a liceului Ion Luca Caragiale. Incepuse deja sa viseze ca va deveni actrita si, in plus, mergea si la Scoala de Muzica, sectia pian. Dupa 3 ani alaturi de fratele ei in orchestra de acordeoane a Palatului Pionierilor, a renun-tat, desi iubea enorm muzica. „Instrumentul e un lucru care necesita multa munca, ori eu iubeam si teatrul si poate nu eram nici asa de harnica pe cat ar fi trebuit pentru a studia pianul. De altfel, instrumentul si baletul sunt 2 lucruri care mi se par foarte grele. Necesita ani intregi de munca fara pauza.“Luminita Gheorghiu nu este cea mai cunoscuta figura a cinematografiei romanesti, dar este una dintre cele mai autentice actrite. Nu este cel mai premiat nume, dar a fost recompensata cu generozitate, talent si forta. Cine a vazut „Moartea domnului Lazarescu“ sigur vrea sa o revada pe Luminita Gheorghiu. |n aceasta stagiune, ea joaca la Bucuresti in: „Auditia“, la Teatrul de Comedie, „Bigudiuri“, la Teatrul Metropolis, „De Pretore“, la Teatrul L.S. Bulandra. Extraordinara actrita care in urma cu un an pasea pe covorul rosu de la Cannes cu pelicula semnata de Cristi Puiu si cateva luni mai tarziu se afla peste ocean, pe acelasi podium cu Clint Eastwood, Steven Spielberg si Helen Mirren la decernarea premiilor Asociatiei Criticilor de Film din Los Angeles, este in realitate o femeie care cucereste printr-o minunata simplitate: „Imi plac blanurile si briliantele“, spune ea, „dar nu am. As vrea sa traiesc la hotel si sa mananc la restaurant, as asculta muzica lui Almodovar din filmul „Vorbeste cu ea“ si m-as duce ca musafir in casa mea de vacanta de la Zamora unde padurea vorbeste o limba linis-titoare si Caraimanul se vede ca un premiu Oscar“. Despre un Oscar adevarat printre trofeele Luminitei Gheorghiu inca nu putem vorbi, dar actrita a castigat in 2006 mai multe premii decat in toata cariera ei de pana atunci. Si toate cu „Moartea domnului Lazarescu“: Cea mai buna actrita – TIFF (Cluj), Cea mai buna actrita – Namur (Belgia), Cea mai buna actrita – Safi (Maroc), Premiul Asociatiei Criticilor de Film din Los Angeles – Cea mai buna actrita in rol secundar. Asadar, declaratia Luminitei Gheorghiu ca „pe plan cinematografic sunt casatorita cu Cristi Puiu“ nu ar trebui sa contrarieze pe nimeni. A acceptat un rol, chiar daca nu de mare intindere, inca din primul film al tanarului regizor, „Marfa si banii“ (2001), care a fost si el prezentat la Cannes. Au urmat: „Le temps du loup“ (2003), „Maria“ (2003), „Sex Traffic“ (2004), „A fost sau n-a fost“ (2006) si capodopera lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile“ (2007). Primul rol care a contat insa in cariera cinematografica a Lumi-nitei Gheorghiu a fost Catrina din „Morometii“ lui Stere Gulea. Era in 1985 si actrita traversa cel mai teribil moment din viata sa, pierderea Iulianei, fiica ei de numai 6 ani. Desi se prezentase la auditie convinsa ca nu va fi aleasa, regizorul a avut incredere in ea (de altfel, o va selecta si in 1996 in „Stare de fapt“), iar acesta a fost debutul cinematografic al Luminitei Gheorghiu. A lucrat apoi pentru regizori importanti: Nicolae Margineanu – „Priveste inainte cu manie“ (1993), Radu Mihaileanu – „Trahir“ (1993), „Trenul vietii“ (1998), Lucian Pintilie – „Prea tarziu“ (1996) si Michael Haneke – „Cod necunoscut“ (2000). Dintotdeauna, actrita a avut convingerea ca trebuie sa traiesti in viata luptand pentru locul 1 chiar daca el nu apare niciodata. |n acelasi spirit, alaturi de sotul ei, medicul stomatolog Corneliu Botau, isi creste cele doua fiice, Maria (22 ani) si Alexandra (19 ani). Prima isi urmeaza tatal, fiind studenta la Facultatea de Stomatologie, iar a doua a mostenit pasiunea mamei, indreptandu-se spre regia de film. Toata familia ei este mare iubitoare de teatru, film, muzica si pot fi vazuti adesea impreuna in salile de spectacol.