Irina Schrotter - Acasa, la Iasi | Articole revista | Viva.ro

Initial ai renuntat la emisiunea „Cu Irina la cafea“ pentru Mark si pentru a petrece mai mult timp cu el. Te simti mai fericita de cand stai mai mult la Iasi? Adevarul e undeva la mijloc. Am incetat colaborarea cu TVR intr-un moment in care emisiunea avea o audienta foarte buna in primul rand pentru ca nu m-am mai inteles cu directia televiziunii. Si aici nu vreau sa comentez foarte mult. Din pa-cate, inca traim intr-o tara in care lucrurile valoroase cad pe planul 2 sau 3 dandu-se prioritate intereselor de orice natura sau unor promisiuni facute unor prieteni care prejudiciaza alti oameni care isi fac treaba. Nu vreau sa dau detalii. Te-ai gandit sa faci emisiune in alta parte? Deocamdata nu, proiectele mele sunt cu totul altele. M-am decis sa intru in lupta pentru scaunul de primar al Iasiului. E un proiect mare si ambitios. Nu crezi ca e o lupta grea pentru o femeie? Ba da, dar eu nu abordez aceasta lupta de pe pozitia unei femei, ci din perspectiva unei persoane care a muncit toata viata si si-a atins toate scopurile pe care si le-a propus. Mai mult, am ridicat stacheta din ce in ce mai sus, am reusit sa ajung destul de departe in moda, eu neavand studii in acest domeniu si sa creez unul dintre primele brand-uri din tara. In orasul Iasi, brand-ul Irina Schrotter face parte din top 5, ceea ce mie mi se pare o realizare extraor-dinara, la care nu ma gandisem. Primaria Iasiului este pentru mine o provocare in dublu sens pentru ca eu nu sunt ca un candidat obisnuit, eu vin din pozitia in care numele si brandul meu sunt in joc si orice greseala pe care as face-o dintr-o pozitie foarte vizibila in administratia publica m-ar costa de doua ori. Am gandit foarte bine fiecare pas si mi-am asumat tot ceea ce inseamna greutatile si meschinariile unei campanii electorale. Intr-o casa cu doua bucatarii, Irina isi mai gaseste timp si sa gateasca. Ce au spus cei din familie cand ai anuntat ca vrei sa candidezi? Parerile sunt impartite. Tatal meu inca incearca sa ma faca sa renunt. Lui Mark i-am explicat ca daca pana la urma nu va aparea un candidat in care sa cred, voi candida eu, iar restul familiei ma sprijina necondi-tionat. Iar el e foarte curajos, e Taur ca si mine si incearca sa inteleaga argumentele. Asta inseamna ca renunti la viata ta din Bucuresti definitiv... Eu nu am stat niciodata in Bucuresti, intotdeauna am venit si am plecat, sotul meu a avut casa acolo, a locuit o perioada de cativa ani pentru ca avea afaceri. Sotul tau este ca si tine, de profesie medic. Dar a lasat medicina pentru business... Da, Zobi activeaza in multe domenii, e un barbat foarte destept, foarte modern, si ne respectam reciproc, eu vorbesc despre ce fac eu, el despre ce face el si in general nu amestecam lucrurile. Eu nu am vrut niciodata sa se spuna despre mine ca traiesc pe banii barbatului. Care este lucrul cel mai de pret pe care l-ai invatat ca sotie? Dar ca mama? Ca sotie, trecerea anilor m-a facut mai inteleapta si am in--vatat ca nu tot ce zboara se mananca. Ca mama, au fost tot felul de experiente pe care le-am trait alaturi de Mark odata cu transformarile prin care a trecut el ca individ. Cea mai mare si mai recenta bucurie a fost cand a reusit la colegiul din Elvetia. A avut un rezultat excelent la o scoala unde nici nu se pune problema vreunei suspiciuni ca e copilul cuiva si ca ar beneficia de bunavointa examinatorilor. M-am bucurat cand am realizat ca tot ce am investit in el si tot ce am sadit in el, chiar daca nu se vedea pe moment, s-a vazut cand a trebuit. Si asta e cea mai mare multumire. Practic, intr-o singura zi, Mark a facut trecerea de la copil la adolescent. Care postura crezi ca e mai dificila: mama, primar sau creator de moda? Toate sunt grele, nu poti sa le faci pe toate bine, depinde care sunt prioritatile. Daca copilul meu ar fi mic, nu as putea candida pentru Primarie. Dar momentan sunt multumita: am 42 de ani, un copil de 14 si o cariera care a ajuns pe primele locuri in Romania si urmeaza si alti pasi, in strainatate. Cred ca nu m-am hazardat cand am decis sa fac ceva si pentru orasul care mi-a oferit atatea! Nu ai avut niciodata regretul ca ai renuntat la profesia de medic? Felul cum mi-am organizat viata s-a dovedit a fi o alegere inte-eapta. Nu am de ce sa ma intorc din drumul pe care am pornit si unde, zic eu, am reusit. Dar sunt momente cand, discutand cu fosti colegi medici, am nostalgia faptului ca, daca as fi practicat in continuare medicina as fi putut sa duc la capat lucruri importante. Am ramas insa cu ceva ce ma bucura: am o gandire logica si in medicina si sunt inca consultata de prieteni referitor la corelatia dintre simptomatologie, diagnostic si tratament. Profesorii mei spun ca as fi fost un medic foarte bun, eu spun ca m-as fi consumat foarte repede pentru ca ma incarcam cu toate problemele pacientilor mei. Acesta a fost punctul meu slab in medicina. Preluam atat de mult din suferinta bolnavilor, ca efectiv ma stingeam. Dupa un an la sectia de chirurgie plastica si reparatorie, ma topeam va-zand cu ochii. Camera lui Mark este singura decorata in stil modern. Cand a conceput-o, Irina a avut o idee indrazneata: „Am intors totul pe dos: am vopsit tavanul gri si am comandat parchet alb. Mi s-a parut ca o perspectiva rasturnata este cu atat mai moderna“. Ce sfat dai cuiva care vrea sa inceapa un business? Sa aiba curaj sa-si asume riscuri controlate. Ce inseamna controlate? As spune ca riscul maxim poate merge pana la 70 %. Care este greseala cea mai mare pe care ai facut-o in afaceri? Fiind o persoana pozitiva, am crezut in oameni si nu mi-am imaginat ca cineva o sa ma pacaleasca. Am avut surpriza ca peste un numar de ani, persoanele in care am avut eu incredere sa nu aiba nicio legatura cu ceea ce mi-am imaginat eu despre ele. Daca ai lua-o de la capat ce ai schimba? Nimic. Nici macar arestarea din ‘93. „Am 42 de ani, un copil de 14 si o cariera care a ajuns pe primele locuri in Romania si urmeaza si alti pasi, in strainatate. Cred ca nu m-am hazardat cand am decis sa fac ceva si pentru orasul care mi-a oferit atatea! Te implici si in actiuni caritabile... De mult timp, dar nu le-am comunicat. Probabil ca acum, odata ce voi merge in competitia pentru primaria Iasiului, le voi comunica. Tocmai am incheiat proiectul „Promisiune pentru viitor“ pentru integrarea in societate a copiilor infectati cu SIDA, alaturi de compania farmaceutica Abbott, si mai am doua proiecte in derulare: unul pentru un orfelinat si unul pentru un sanatoriu de batrani din Iasi. Cum arata anul 2007 in cifre, la capitolul business? 3 fabrici, cifra de afaceri 12 milioane de euro, o echipa veche, cu care colaborez de mult timp si care este ca o familie si careia i-am adaugat o asistenta care valoreaza jumatate cat mine, Marilisa Toma. Cum reusesti sa ramai asa de calma? Am ajuns la concluzia ca altfel nu se poate. Luana Pesa, Fotografii Sebastian EnacheCare e diferenta dintre viata din Iasi si cea din Bucuresti? E foarte mare. Iasiul e un oras foarte conservator in care nu e foarte usor sa convingi, in care banii conteaza mai putin decat in Bucuresti. Si la Iasi probabil poti sa cumperi cu banii orice, dar nu prea poti sa cumperi respectul. Ceea ce mie personal imi creeaza un mare confort. Sunt si aici oameni prost crescuti, cu bani multi facuti repede, fara o reala masura a valorilor, dar e un oras in care parvenitismul inca miroase si starneste zambete. Cel mai linistit colt din casa este biroul cu mobila copie Pelisor, pe care Irina si Zobi il folosesc in egala masura. Daca pana acum ai facut naveta Iasi-Bucuresti, acum iti vei indrepta atentia spre Elvetia pentru ca Mark va merge la sfarsitul clasei a VIII-a, la un colegiu acolo... Eu mi-am programat ca mama, care in prezent locuieste cu noi, sa mearga in Elvetia, pentru ea am aplicat pentru rezidenta. Totul este organizat, am deja un apartament in Elvetia pe care il amenajez. Mai departe lucrurile se vor aranja pentru ca stiu cum l-am crescut pe Mark si stiu ca e un copil pe picioarele lui, care deja se descurca singur. Mark a trait intr-o familie de oameni de afaceri. Scoala la care merge il va pregati pentru acest domeniu? Experienta lui Mark e o experienta aparte. Si spun asta pentru ca eram insarcinata cu el in luna a doua in 1993, cand am fost acuzata de trafic de influenta si arestata. Practic, eu eram anchetata si el crestea in burta mea. Mark stie ca a fost puternic de mic si in ciuda tuturor celor care au spus ca nu va supravietui, e un copil sanatos si puternic. A trecut testele de admitere la acest colegiu la nivel de 17-18 ani, la doar 13. A impresionat pe toata lumea si i-a facut pe examinatori sa-l intrebe: „Toti copiii din Romania sunt atat de bine pregatiti?“ Un test dat in limba engleza de altfel... Langa tapiseria veche de 100 de ani, Felix Aftene a pictat cele patru anotimpuri. Ti-a spus ce vrea sa se faca cand o fi mare? Nu se pune inca problema, stiu doar ca muncesc si am muncit toata viata pentru ca el sa poata face ce va dori. Am avut grija sa fie un copil educat, civilizat, sa vorbeasca limbi straine, sa-i respecte pe toti oamenii. Cine s-a ocupat mai mult de el? Tu sau Zobi? Eu, fara discutie, e o treaba de mama... Sunteti genul de parinti care fac un consiliu de familie cand copilul are o problema? Sigur ca daca ar fi o problema importanta, am face. Dar Mark e genul de copil care nu a provocat niciodata un lucru atat de grav incat sa necesite un consiliu de familie. Noi discutam lucrurile foarte deschis. Mark are pareri si n-a fost niciodata genul care, pentru ca traieste intre adulti, sa fie mult mai matur decat varsta pe care o are. E un copil foarte bun. O arcada impunatoare face trecerea intre living si dinning-ul cu mobila in stil gotic. Aici se afla si tabloul preferat al Irinei, semnat de Octav Bancila. Cum e casnicia ta dupa 21 de ani? E o casnicie care a supravietuit tuturor problemelor, momentelor grele, cu compromisuri de toate partile, cu strans din dinti si cu privit o luminita de la capatul tunelului... Care au fost cele mai grele momente? Ca in orice casnicie, au existat crize uneori acute, cronicizate, cu rani pansate si cu mers mai departe. Dar cel mai greu moment din viata mea a fost arestarea din 1993.Irina Schrotter (42) se pregateste sa candideze la Primaria Iasiului, Zaharia (Zobi) Schrotter (45) accepta in premiera sa participe la o sedinta foto, iar Mark (14) e gata sa plece la studii in Elvetia. 3 motive serioase pentru un shooting in exclusivitate la Iasi. Dupa o indigestie si un drum cu avionul, cand credeam ca este sfarsitul lumii si ca nimic nu ma mai face bine, am gasit cel mai eficient medicament: o vizita acasa la Irina Schrotter, la Iasi. O casa mare, veche, cu tavan inalt si arcade generoase, cu scara din stejar baituit si covoare persane vechi de o suta de ani, cu tablouri semnate Bancila, Baba, Schweitzer-Cumpana, Patrascu, decorata integral de Irina. Designerul ne-a facut un tur al casei, din livingul imens de la parter, bucataria plina cu ustensile de alama din Germania cumparate de Zaharia, sotul ei si dining-ul cu mobila in stil gotic, in biroul cu mobila copie Pelisor „facuta pentru cabinetul 2“ si camera ultra moderna a fiului ei, Jean-Mark. Am luat masa impreuna, am vizitat cele trei fabrici conduse de Irina Schrotter (care produc liniile: Irina Schrotter, Irina Schrotter - Andreea Raicu, Mellow – distribuit prin Debenhams, Irina Schrotter Kids, pentru copii intre 3 luni si 14 ani, o linie pentru reteaua Metro si o noua colectie ce se va distribui in curand prin Carrefour plus o productie pentru Razvan Ciobanu) si la final abia m-am despartit de Mark, cel mai educat si mai dragut copil pe care l-am cunoscut. Nu inainte de a sta de vorba cu Irina care nu numai ca se pregateste sa candideze la functia de primar al Iasiului, ci si sa priveasca spre Elvetia, pentru ca fiul ei va merge de la anul la un colegiu din tara cantoanelor. Ce inseamna pentru tine familia? Familia este una dintre valorile la care, evident tin, avand si un copil. Ar fi nefiresc sa fie altfel. Dar bineinteles ca viata mea si programul meu din ultimii 20 de ani au presupus de multe ori neglijarea unor probleme care poate trebuiau gestionate cu mai multa atentie si avand mai mult timp la dispozitie. Regreti ca nu ai alocat destul timp acestor lucruri? Nu pot sa spun ca am un regret. Cu siguranta am minusuri din punctul asta de vedere si cu siguranta nu am reusit sa pastrez un echilibru multumitor. Sunt insa sigura ca cel care nu a pierdut in toata aceasta poveste a fost fiul meu Mark, de care am avut tot timpul o grija deosebita. Totul a fost lasat deoparte pentru el. In rest, am mai schiopatat si mai schiopatam ca suntem oameni obisnuiti, cu plusuri si cu minusuri.