Ioana Maria Moldovan, roscata cea discreta

Ioana Maria Moldovan prezinta o emisiune mondena, &bdquo;Povestiri Adevarate“, dar nu este deloc o amatoare de mondenitati. Si asta nu pentru ca ii plac contradictiile, ci pentru ca este, pur si simplu, discreta. Cum reuseste cea mai atragatoare roscata de la Acasa TV sa stea departe de gurile rele, ce o implineste, ce o dezamageste si pe cine iubeste, afla din interviul ce urmeaza.Stiu ca iti doresti un copil. In prezent, oamenii nu mai acorda importanta casatoriei si lucrurile se intampla invers: intai copilul, apoi, eventual, casatoria. Crezi ca este pur si simplu o noua moda sau care crezi ca este motivul acestei alegeri? Nu stiu care sunt tendintele sau motivele. Nu stiu cum sunt altii, eu, insa, fac doar ceea ce simt. Mai intai voi face copilul, care cred ca e mult mai important, si apoi poate veni si acel act. Ce inseamna casatoria pentru tine? Stiu ca pentru raspunsul meu multi ma vor condamna si critica. Dar imi asum acest lucru si am sa-ti spun sincer ca nici eu si nici Marian nu punem accent pe casatorie. De aproape sapte ani, traim ca-ntr-o familie, ne e bine asa si suntem convinsi ca un simplu act nu ne va schimba viata. {i tot sincer iti spun, eu nu m-am visat niciodata mireasa, nu mi-am imaginat ziua nuntii. Vom face insa acest pas, discret, avandu-i alaturi doar pe cei dragi, in momentul in care va aparea copilul. Asta pentru ca eu cred ca, in certificatul de nastere, copilul trebuie sa aiba acelasi nume de familie ca si parintii sai. De cate ori ai fost ceruta in casatorie pana la cei 29 de ani ai tai? Mai in joaca, mai in serios, pana la cei 29 de ani, am fost ceruta de cateva ori in casatorie. Prima oara se intampla undeva in clasa a doua. Dar, acum lasand gluma la o parte, singura cerere, e adevarat ca de logodna, pe care am acceptat-o, a venit din partea lui Marian. Se intampla acum patru ani, exact de ziua mea de nastere. A fost un moment emotionant pe care nu-l voi uita niciodata. Deocamdata ne-am oprit la logodna, ce urmeaza vom vedea. (rade) Esti o femeie care, dincolo de o oarecare sfiala, are un anume mister. Ce ascunzi tu, Ioana? (zambesc) Cred ca doar ti se pare ca as ascunde ceva. Sunt cat se poate de normala, usor visatoare, dar mereu cu picioarele pe pamant. Nu ascund absolut nimic, daca ajungi sa ma cunosti, imi vei da dreptate. (rade) Povesteste-mi putin despre familia ta. Unde ai crescut, cum era atmosfera de familie, ce ocupatii au ai tai si daca cineva din familie are legatura cu lumea showbiz-ului. Povestea mea de viata a inceput pe 9 august, intr-un orasel mic din Ardeal, Targu Mures. Desi tata si-a dorit un Ionut, pe care sa-l faca mare fotbalist, barza nu i-a ascultat dorinta si le-a adus o fetita, spre bucuria mamei. O fetita frumoasa si cuminte, asa spunea tot spitalul, pe care au botezat-o Ioana. Nu stiu ce mi-au harazit ursitoarele, dar stiu sigur ca mama ma vedea profesoara, iar tata si bunicii, medic. |nsa eu, nativul Leu, aveam alte teluri: visam sa fiu tanti de la televizor. Asa ca, de fiecare data cand ramaneam singura acasa, ma imbracam cu sacourile mamei, ma rujam si ma asezam in fata oglinzii pentru a vorbi la televizor. Anii au trecut si visul mi s-a implinit. Parintii mei nu au nicio legatura cu lumea showbiz-ului, sunt oameni simpli si modesti, dar cu un suflet de aur. Ma consider un copil norocos, pentru ca am doi parinti minunati, pentru mine sunt cei mai buni parinti din lume, iar relatia noastra e una foarte stransa. |ntre noi nu exista loc de reprosuri, ci doar discutii constructive, pareri si sfaturi bune. Au fost si sunt langa mine, clipa de clipa, m-au sustinut, m-au ajutat si m-au invatat sa pretuiesc tot ce am. Cel mai important e, insa, ca mi-au dat cei sapte ani de acasa, pentru care le multumesc. Mi-as dori tare mult ca si eu sa am o asemenea relatie cu copilul meu. Acum cativa ani, ai trecut printr-un moment dificil din punctul de vedere al sanatatii. Cum ai invins acele clipe? As vrea sa pot uita perioada aceea prin care am trecut. Mi-as dori sa fie doar un vis urat din care sa ma trezesc. Sunt constienta, insa, ca nu se poate asa ceva, ca de fiecare data cand ma voi privi in oglinda, voi vedea cicatricea si voi rememora automat si involuntar acel moment. Am reusit totusi sa trag linie si sa merg mai departe. E greu de explicat ce-ti da putere sa treci peste toate. Familia, credinta in Dumnezeu, speranta si gandirea pozitiva cred ca m-au ajutat. Ce sfat ai pentru cei care trec prin experiente similare? Sa fie cu ochii pe alunite! Sunt foarte sensibile si au nevoie de toata atentia noastra. Asa ca, daca va loviti, va zgariati sau va rupeti din greseala o alunita, trebuie sa mergeti urgent la dermatolog, nu stati nicio secunda pe ganduri. }ineti cont ca alunitele ranite se pot transforma in afectiuni grave, chiar de natura canceroasa. E mult mai bine sa previi, decat sa fie tardiv. Un simplu control de rutina va poate salva! M-am decis sa vorbesc deschis despre experienta prin care am trecut, despre clipele grele, saptamanile de asteptare, si mi-am facut un blog - ioana.acasatv.ro - unde am scris intreaga mea poveste si unde raspund tuturor intrebarilor legate de alunite. Privind in urma, care a fost cel mai dificil moment prin care ai trecut pana acum si ce ai invatat din acea experienta? Ca orice om, am avut in viata urcusuri si coborasuri, am ras si am plans. Recunosc, insa, ca am fost norocoasa si balanta inclina mult spre clipele minunate. Dar, au fost si momente grele... Cel mai greu mi-a fost cand mi-am pierdut bunicul, un om minunat cu care eu am avut o relatie stransa, speciala. Desi au trecut 11 ani de atunci, eu inca il visez si simt ca de acolo, de sus, imi vegheaza pasii. Despartirea de mosul meu drag, asa cum ii spuneam, m-a invatat sa-i pretuiesc si mai mult pe cei dragi, sa profit din plin de fiecare moment petrecut cu familia mea, sa ma bucur de ei atat timp cat ii mai am. Nu pot sa uit nici de cele doua saptamani in care am asteptat cu sufletul la gura rezultatul biopsiei. Dupa aceasta incercare, am inceput sa pun mai mult pret pe sanatate. M-au ranit si palmele pe care le-am luat la figurat de la oamenii in care am crezut, tradarile amicilor in fata carora mi-am pus sufletul pe tava. Aceste experiente m-au facut sa nu mai am asa usor incredere in oameni, sa fiu putin mai rezervata, mai distanta. Luana Danet Fotografii: Ciprian StrugariuTocmai te-ai intors dintr-o vacanta plina de aventuri, in care ai escaladat munti, ai coborat in pesteri... Tu esti o persoana rezervata, pari o fire calma, careia i s-ar potrivi mai degraba o vacanta romantica intr-un castel din Toscana. Sa inteleg ca aparentele insala? Da, tocmai m-am intors dintr-o vacanta frumoasa petrecuta impreuna cu cei dragi. Asta conteaza cel mai mult pentru mine. Desi a fost o vacanta plina de adrenalina, sa stii ca am ramas tot o romantica incurabila. Asa ca la mine nu se aplica zicala „aparantele insala”, dar uneori, recunosc ca simt nevoia sa fac si altceva. Esti o vedeta care apare de 6 ani pe ecranul „Povestirilor” si niciodata, in tot acest timp, numele tau nu a fost in paginile tabloidelor. Esti prea discreta si prea cuminte. Cum te tii departe de gurile rele? In primul rand, nu sunt o vedeta, ci doar o persoana publica. In al doilea rand, nu fac absolut nimic special sa ma tin departe de gurile rele. Pur si simplu, asa sunt eu, cat se poate de normala, duc o viata linistita si ma bucur de fiecare moment fara sa deranjez pe nimeni. Totusi, prezinti o emisiune mondena, fara ca tu, personal, sa fii mondena. Nu e oarecum contradictoriu? Acum sase ani, cand am intrat in echipa „Povestirilor”, emisiunea era una sociala. Vremurile si lumea se schimba insa, asa ca si noi am schimbat macazul. Oricum, eu sunt un om care se adapteaza destul de usor si sunt obisnuita sa invat lucrurile din mers. Care e cel mai placut lucru din job description-ul tau si care e cel mai neplacut? |mi place mult ceea ce fac si cred ca am spus tot. Chiar daca exista avantaje si dezavantaje, ca in orice meserie, atunci cand faci ceva din suflet, totul se compenseaza. Ce inseamna lumea mondena a Bucurestiului pentru tine? Nu-mi place sa pun etichete si, atat timp cat nu sunt o mondena, prefer sa ma abtin. Iubitul tau este operator si coleg de emisiune cu tine. Cum v-ati indragostit? Spune-mi cum a fost inceputul povestii voastre. Pe Marian l-am cunoscut acum aproape sapte ani. Ne-a facut cunostinta o prietena comuna, colega de breasla Roxana Nica, care ne-a zis atunci: „Simt ca va potriviti... Sunteti frumosi fiecare, dar impreuna faceti un cuplu superb, de invidiat, si atunci de ce sa nu incercati, chiar merita!”. Noi i-am urmat rapid sfatul si nu ne pare rau. Dar, trebuie sa recunoastem ca ne-a ajutat si faptul ca a fost dragoste la prima vedere. Am simtit amandoi din prima clipa ca exista acea chimie care nu se explica in cuvinte, ci pur si simplu se simte. Cam asa a inceput povestea noastra de iubire. Va vedeti si acasa, si la serviciu. Nu va plictisiti? Cum mentineti misterul si pasiunea dintre voi? Noi simtim si spunem ca, dupa aproape sapte ani petrecuti impreuna, relatia noastra e la fel: frumoasa, simpla si bazata in continuare pe iubire, comunicare, intelegere, toleranta si respect. Cat despre plictiseala?! Desi petrecem foarte mult timp impreuna, noi nu ne-am plictisit. Nu avem vreo reteta, o strategie pentru a mentine misterul si pasiunea dintre noi. Suntem de parere ca, daca trebuie sa aplicam o strategie, inseamna ca deja suntem plictisiti.