Interviu exclusiv cu Angela Gheorghiu - Diva absoluta careia i se spune”¦ Draculette | Articole revista | Viva.ro

Astazi opera nu mai este o arta de nisa. Incet, incet devine populara datorita faptului ca se transmite pe marele ecrane in zeci de tari, in sute de cinematografe. De aceea, productiile au devenit si ele, cinematografice. De curând, Angela Gheorghiu a fost protagonista unui asemenea eveniment, fiind prezenta in Romania si pe marele ecran, si in realitate, facand ce stie ea mai bine: sa cante! Am reintalnit-o pe Diva cu ocazia proiectiei, la Opera Romana, a spectacolului Tosca filmat pe scena de la Covent Garden. Am vazut din nou femeia frumoasa care seduce publicul oriunde s-ar afla, vedeta care starneste controverse aproape peste tot unde canta. Dar e Diva Absoluta! E dificila si recunoaste asta. I se spune Draculette si, intr-un interviu acordat postului CNN, explica de ce este perceputa astfel: pentru ca e pretentioasa. Nu accepta sa joace orice, oriunde, oricand. Refuza productii care nu-i plac, care nu o conving. Nu se prea obisnuieste in lumea ei un asemenea lux, dar pe Angela Gheorghiu nu o intereseaza asta. Spune ca este fidela simtului sau artistic si ca nu face nimic impotriva vointei sale… Am intrebat-o despre epoca moderna in care a intrat opera, institutiile mari de gen (Metropolitan Opera din New York sau Royal Opera House din Londra) alegand, pentru popularizare, transmisiunile cinematografice, in direct sau inregistrate, ale marilor lor spectacole. Astazi, publicul din lumea intreaga vede astfel de spectacole la cinema, in mall-uri, rontaind popcorn. Eu insami am abonament la aceste spectacole, petrecandu-mi doua seri de sambata pe luna in sala de cinema (fara popcorn) la Liberty Center pentru a vedea live impresionantele productii de acolo. Iata ca Angela Gheorghiu a initiat proiectul de transmisiune de acest gen in sala Operei Nationale, fiind ovationata de curand, la difuzarea ‚Toscai“. Felul in care ea canta cea mai frumoasa arie din aceasta opera, “Vissi d’arte, vissi d’amore”, este indelung comentat in presa de afara. E acuzata fie ca interpreteaza cautand cu orice pret aplauzele, fie ca e prea teatrala, fie ca e divina sau macar impecabila. Este, categoric, putin din toate, amestecul rezultat fiind aluatul din care este cladita o Diva. Simplul fapt ca se scrie despre ea atat de mult si nu neaparat despre ce canta, ci despre cum este, o dovedeste. Am intrat direct in subiect, avand in vedere ca ultima oara cand am vorbit cu ea, acum ceva vreme, alesese sa se desparta de tenorul Roberto Alagna, pe care l-a cunoscut in urma cu 20 de ani, in spectacolul “La Boh¨me”. Dar viata are surprizele ei, chiar daca viata Angelei are doar surprizele pe care le hotaraste chiar ea! Cuplul vostru, ca imagine, e wow! Stii de ce? Pentru ca nu e imagine. Dar ati avut niste probleme in casnicie la un moment dat, si acum vad ca sunteti bine, ceea ce e minunat! Daa! Asta pentru ca asa am ales eu atunci si asa am ales eu dupa. (zambeste) Cum adica? Se poate asa? Toate femeile au un moment in viata in care aleg sa spuna “stop” sau sa spuna “da!” Eu am ales la un moment dat sa spun “stop” si dupa aceea am ales sa spun “da”. Cantati din nou impreuna? Da! La anul, la Covent Garden, pentru ca ei vor sa faca doua spectacole de gala in care sarbatorim cei 20 de ani de la “La Boh¨me”, de cand ne-am cunoscut. “Ii raman fidela lui Catalin Botezatu. Port o rochie de la el in clipul “Homage to Maria Callas”. E drept ca l-am tradat putin cu Vivienne Westwood, care mi-a trimis si ea cateva rochite, dar trebuie sa-ti spun ca atunci cand ma duc la Catalin la atelier, ma simt asa de rasfatata si de bine!” Dar nu e o impietate sa dai filme intr-o sala de opera? Cel putin asta spun azi, puritanii. Daaa, si acasa stau pe Internet si se uita tot la spectacolele mele! (rade) Nu mi se pare o impietate! Nu toti oamenii isi pot permite sa calatoreasca, sa vada spectacolele in care cant. Si atunci, decat deloc, mai bine… Si apoi, nu am facut-o doar pentru mine. Am fost un pionier in treaba asta. S-a transmis pana acum spectacolul de la Teatrul Balsoi, apoi “Faust“ cu Roberto (Alagna- n.r.)… Si au fost date exact in singura sala din Bucuresti unde nu se mananca popcorn. (rade) Si daca am facut-o eu prima, daca am fost pionier, atunci, bravo mie! Dar nu e revoltator pentru conservatorii genului sa vada opera pe ecran la mall? Nu exista conservatorii genului. Exista numai fitosi. Se alinta. Pentru ca tot ei sunt primii care se uita, care se duc, care au impresia ca inteleg, tot ei sunt primii care judeca si critica. Eu cred in oamenii care inteleg ca spectacolul este pentru a aduce visare si emotie. Cum de arati asa? Ce magie faci pentru asta? (Rade) Ii raman fidela lui Catalin Botezatu! Port o rochie de la el in clipul “Homage to Maria Callas”. E drept ca l-am tradat putin cu Vivienne Westwood, care mi-a trimis si ea cateva rochite, dar trebuie sa-ti spun ca, atunci cand ma duc la Catalin la atelier, ma simt asa de rasfatata si de bine. }in foarte mult la modul in care Catalin se poarta: cu dragalasenie, cu bun gust. De altfel, lucrez cu romani: cu fotograful Cosmin Gogu, ambele clipuri pe care le-am filmat pentru albumul meu nou, “Homage to Maria Callas” au fost facute in Romania… Unde canti in decembrie? Pe 31 chiar cant la Opera din Viena, dar nu-ti pot spune ce cant pentru ca e o surpriza. Dar mai am planuri muzicale cu Vangelis, voi canta in Qatar… Si in ianuarie ajungi pe o plaja calda? (zambeste) Incerc, incerc. Ai gasit cantece romanesti pe care sa le canti? Stiu ca voiai sa le strangi intr-un album… Am mai gasit. Nu ca nu sunt, dar eu caut cantece vandabile, care sa ramana, care sa fie ascultate cu placere, oriunde. Stiu ca ai cantat cu sotul tau, Roberto Alagna, in America, piesa “Te iubesc” a lui Gherase Dendrino. Felul uluitor in care Roberto a pronuntat romaneste si modul in care a cantat, au demonstrat ca a fost exersat si muncit si banuiesc ca l-ai influentat mult. Si pentru asta, dar si pentru altele, meriti sa fii iubita. Multumesc mult. Cristina Stanciulescu Foto: Cosmin Gogu/EMI Classics Angela Gheorghiu a lansat de curand un album dedicat Mariei Callas. Ideea apartine casei de discuri la care a fost si Callas candva, si la care este si Angela acum. Si, pentru prima data, s-a realizat un duet peste timp cu cele doua voci. Albumul se numeste “Homage to Maria Callas”. Va iubesc englezii mai mult decat pe oricine, iata esti imaginea acestor transmisiuni care se fac pe marile ecrane cu spectacolele tale… Nuuu! Sunt doar coincidente. De fapt si pe Covent Garden tot eu i-am ales, pentru ca nu am vrut la Viena. Si nu am vrut Viena, pentru ca nu mi-au placut acolo niste detalii. Si daca detaliile nu-mi plac, nu ma duc doar ca sa ma duc. Eu nu fac nimic numai asa, ca sa dea bine. Dar nu pierzi foarte mult financiar daca iti permiti luxul de a alege unde si ce sa canti? Nu! Pierzi, poate, daca esti angajat, dar in ceea ce fac eu, in meseria mea, exista tot felul de resurse de unde se castiga, nu numai daca te afli pe scena de la Viena unde, de altfel, fee-ul este foarte slab. Nu mai vorbesc despre Metropolitan care din punctul asta de vedere este… ultima pe lista! La Met fee-ul este cel mai prost din lume. Noi, artistii, acceptam asta, dar numai cand dorim. Este un teatru foarte bun, publicul formidabil, acustica este extraordinara, corul si orchestra - la fel. Productiile sunt bune… din cand in cand, pentru ca, de exemplu, ultima productie care mi s-a propus n-am acceptat-o. E vorba despre un “Faust” care a fost preluat de la English National Opera unde a fost deja un fiasco. Au preluat-o, deci, de acolo si le-am spus - apropo de faptul ca Faust sta intr-un laborator - ca eu de experimente nu sunt buna. (rade) Asa ca nu am acceptat. Ce ti s-a raspuns? Nu are nimeni ce sa-mi spuna, pentru ca eu am semnat pentru un “Faust” de Gounout dupa o poveste de Goethe, pe care nu o regasesc pe scena. Toata lumea face ca tine sau esti un unicat? Un fel de unicat. (rade) Uite, am spus asta o data in viata, adica am refuzat un spectacol, o “Traviata”, in timpul repetitiilor. Si am regretat asta. Acum am spus-o cu un an inainte! Ei, nu e bine nici asa. Atunci, cum e bine? Eu nu mai stiu. (rade) Oricum, faptul ca iti alegi locurile unde apari, spectacolele in care canti, Operele cu care semnezi contracte pe anumite productii pe care tu le vrei, mi se pare o forma de independenta artistica. Acum, ce se intampla cu opera e minunat, de asemenea, pentru ca a ajuns sa fie transmisa pe marele ecran. In felul acesta ai devenit si actrita de cinema! Iata, la Opera Romana din Bucuresti s-a transmis “Tosca”, un spectacol inregistrat asta vara pe scena Covent Garden. Da, e adevarat. Dar se fac aceste transmisiuni mereu si in toata lumea. Eu am ales insa sa fiu in Bucuresti la aceasta transmisiune si a fost ideea mea ca ea sa aiba loc la Opera Nationala. Am vrut sa fiu aici. Eu nu particip decat daca e ceva extraordinar, asa cum am participat si la difuzarea filmului “Tosca”, facut de Benoit Jacquot in care am cantat si a fost un pic ciudat sa ma vad pe ecran, dar am fost prezenta la difuzare, pentru ca in sala era nepoata lui Giaccomo Puccini, iar filmul a fost proiectat chiar in teatrul din Lucca, orasul in care s-a nascut Puccini. Adica a fost ceva cu adevarat extraordinar. Si aici a fost extraordinar si am tinut ca aceasta transmisie sa aiba loc la Opera, pentru ca era vorba despre un spectacol filmat pe o scena. Era normal sa fie difuzat intr-o sala cu scena.