Ilinca Goia: Nu joaca pentru bani

Ilinca Goia: Nu joaca pentru baniIlinca Goia: Nu joaca pentru bani Are aproape 39 de ani si este foarte credibila in roluri de studente si fetiscane. Frumoasa, misterioasa, atipica, Ilinca Goia, dupa 20 de ani de cariera, se poate numi cu adevarat actrita. Un nume deja cunoscut in teatrul romanesc, Ilinca Goia crede cu tarie in teoria conform careia abia dupa 20 de ani de munca iti poti da seama daca un actor este intr-adevar actor. La prima vedere pare o afirmatie exagerata, insa criteriile Ilincai sunt extrem de riguroase: "Dupa ce m-am format, m-am scolit, m-am confruntat cu mine, m-am regasit, iata, ma pot numi actrita si se intampla sa fi trecut 20 de ani de cand practic aceasta meserie". In acest moment Ilinca Goia face film, joaca teatru si danseaza pe rupte in music-hall-ul "Chicago". In plus, exista doi barbati in viata ei care o fac cu adevarat fericita: regizorul Dominic Dembinski (sotul) si Nikita (fiul), elev in clasa a patra la Liceul de muzica "George Enescu". Cand o vezi pe Ilinca nu te poti abtine sa te intrebi cum este sa treci prin viata fiind o femeie atat de frumoasa; iar in cazul ei nu e vorba numai de simetrii si proportii, ci si de o expresivitate a trupului pe care o intuiesti dobandita in sutele de ore de joc si dans pe scena, de un anumit fel in care priveste si vorbeste. De aceea este atat de greu sa impartasesti "secretul" din spatele reusitei, pentru ca el tine de alchimia vietii fiecaruia. "N-am sanse sa imbatranesc cu un copil ca al meu. Acesta este unul dintre secrete. Simt ca ne asteapta tot felul de confruntari. Este intr-o perioada dificila, preambul pentru adolescenta, asa ca a inceput sa aiba mici rautati. Face parte dintr-o generatie de copii care sunt nevoiti sa creasca inainte de timpul biologic. Sunt siliti sa evolueze repede, repede. Este o emulatie teribila intre ei. Care prinde mai repede, care se adapteaza mai repede, care se dezvaluie ca fiind un lider. E o generatie pe care eu o admir din punctul asta de vedere, pentru ca sunt naravasi, imaginativi, vioi si ageri. Pe de alta parte ma si deranjeaza, pentru ca sunt privati de acea copilarie clasica. Parca timpul nu mai are rabdare cu nimeni." Pentru cei care isi doresc mai mult, timpul este insuficient. Marile orase au dezvoltat si aceasta problema. Sunt atatea lucruri de facut, de experimentat, si cu toate astea ziua continua cu incapatanare sa aiba 24 de ore. Nikita s-a obisnuit cu lipsa parintilor. "Nu face comparatie, pentru ca nu are cu ce. El stie ca asa e o familie, cum suntem noi, adica doi oameni care muncesc foarte mult. Isi da seama ca exista un pret pentru toate, atat cat poate, si sunt mandra de el, pentru ca mi-a demonstrat ca pot sa am incredere in el, isi asuma raspunderile ce tin numai de el si pe care le poate indeplini. Tatal meu este un pilon, pentru ca este cel mai bun prieten al lui. E o relatie superba intre ei! Asta vara Nikita si-a petrecut toata vacanta cu bunicii. Au batut tara in lung si-n lat si mi-a spus ca a fost cea mai frumoasa vacanta a lui." Ilinca a avut un an extrem de plin, asa ca nu a avut timp de concediu in 2006. Exact acum un an era incepatoare intr-ale profesoratului, dar a fost nevoita sa renunte din cauza timpului. "A venit serialul «Lacrimi de iubire» si mi-am dat seama ca nu mai am vreme sa ma raspandesc in atat de multe directii. Apoi, din primavara, am inceput un adevarat santier in casa. Am facut schimbari majore. Am inventat inca un spatiu, adica am mansardat podul. E o casa mare, frumoasa, ce sa mai zic, sunt o boieroaica. Insa n-am avut timp de concediu din cauza asta. A durat vreo cinci luni in total. Din vara am inceput sa ma pregatesc pentru un alt serial, «Om sarac, om bogat», difuzat la Pro TV. Am inceput si repetitiile la un nou spectacol la National, o piesa grea, frumoasa, «Jocul ielelor». Incerc sa-mi folosesc timpul cat mai eficient, mai ales ca am avut filmari la Buftea aproape in fiecare zi."Ilinca Goia: Nu joaca pentru baniIlinca Goia: Nu joaca pentru bani "Sa spun drept, nu imi mai fac planuri pentru ca mi-am dat seama ca omul propune si Dumnezeu dispune. Nu-mi doresc decat sanatate si o oarecare liniste." Inceputurile actoriei Inainte de a intra la Facultatea de Teatru a debutat in "Rochia alba de dantela", in regia lui Dan Pita. Cand a venit vremea admiterii, desi se pregatise temeinic cu unchiul ei, regizorul Dan Micu, a picat. In perioada aceea s-a alaturat faimosului studio de teatru experimental "Podul", aflat intr-o mansarda si coordonat de Catalin Naum. Asta se intampla in 1987, iar imediat dupa aceea a venit vremea celei de-a doua incercari. Daca nu intra in anul acela probabil ar fi plecat din Romania, mai ales ca Ilinca are o matusa care locuieste in San Diego, unde preda actoria. Insa viata a fost generoasa si neasteptata, asa ca a trecut cu bine de proba si de cei 4 ani de scoala, iar dupa aceea a plecat si in America. Initial a fost vorba de o simpla vizita la matusa ei, insa, odata ajunsa la fata locului, s-a apucat de studiu. A inceput o specializare in teatru clasic si Shakespeare. Apoi a mers la diverse auditii pe care le-a si luat. A fost distribuita in doua piese, iar una dintre ele i-a adus o bursa de studiu la New York, unde a facut cursuri de specializare in music-hall. La un moment dat, in 1995, s-a intors in Romania intr-un fel de cercetare si a aflat ca la teatrul Nottara se monta music-hall-ul "Misterele Londrei" in regia lui Dominic Dembinski. "Lucrand impreuna m-am indragostit iremediabil de Dembinski." Desi o astepta New-York-ul, a renuntat la celebra metropola, din dragoste. S-a intors totusi in America pentru noua luni pentru a sti ce alegere trebuie sa faca. Odata ajunsa peste ocean si-a dat seama ca viata ei trebuie sa continue la Bucuresti, alaturi de Dominic Dembinski. Cei doi ne dau speranta ca exista povesti de dragoste fericite, care dureaza, fara a fi limitate in timp. "Depinde foarte mult de educatie. Am prietene mult mai tinere care vad lucrurile interesat, chiar si din punct de vedere afectiv, care dau papucii sau rup relatii pentru ca o perioada anume nu se simt tocmai fericite si implinite. Probabil nu au aplecarea de a cauta sa construiasca. Pentru mine casnicia mea inseamna mult mai mult decat «daca nu primesc, nu mai dau nici eu si plec». Pentru ca exista perioade in casnicie, uneori lungi, alteori scurte, cand unul trebuie sa poata mai mult. Important este sa nu uiti ce v-a apropiat, or pe mine si pe sotul meu ne apropie foarte multe, de fapt nu ca ne apropie, ne unesc, ne lipesc." Te gandesti ca e un noroc sa-ti iasa in cale cel de care te indragostesti si care raspunde sentimentelor tale asa cum ti-ai dori pentru a te simti implinita. "Cred ca e ceva ce tine de destin, pentru ca eu cred in destin. Si cred ca fiecare etapa a vietii noastre interioare are un talc si fiecare lucru se intampla cu un scop. Daca nu as crede asta, nu as putea sa trec peste perioadele grele. Mie fiecare etapa grea (si am avut parte de multe perioade dificile, unele groaznice) mi-a demonstrat pana la urma nu ca sunt puternica. La prima vedere sunt un om vulnerabil si prea sensibil, dar mi-am dat seama datorita acestor situatii-limita ca poti sa ma pui si-n jungla de una singura si tot o sa ma descurc. Sunt un om care pana la urma razbeste. Pe scurt, asta ar fi ce am invatat pana acum. Sper sa nu ma contrazica urmatorii ani."Ilinca Goia: Nu joaca pentru baniIlinca Goia: Nu joaca pentru bani "Omul a ajuns sa fie catalogat in functie de varsta. Cred ca e un punct de vedere absolut medieval care mie imi face greata, de aceea nici nu mi l-am asumat." Este evident ca Ilinca Goia adora meseria pe care si-a ales-o. De altminteri, pe langa fiul ei, Nikita, acesta este al doilea secret din spatele frumusetii. "In laboratorul asta de cautare a sinelui e foarte important sa nu uiti cine ai fost, cine esti si mai ales cine vrei sa devii. Eu cred ca trebuie sa te uiti inainte tot timpul. Pe mine asta ma tine inteligenta, vie din punct de vedere sentimental, afectiv, ma tine agera, atenta la oameni, ma ajuta sa-mi cresc copilul. Pentru fiecare moment de fericire si realizare profesionala trebuie sa muncesc ca un caine, si e foarte bine ca e asa." Dincolo de placerea si daruirea cu care iti faci meseria mai exista un factor important: banii. "La inceput de drum se poate si cu mai putini bani, mai ales cat esti tanar si viata este noua in tine. Cred ca asa e in orice domeniu de activitate atat timp cat esti la inceput. Tineretea te ajuta sa lupti cu privatiunile materiale atata timp cat ai constiinta faptului ca esti pe drumul tau." Atunci cand meseria ta nu este o activitate din care sa castigi un minim necesar, perspectiva se schimba complet. Desi e greu de crezut ca se apuca cineva de teatru pentru a castiga bani, exista frustrari care apar pentru ca munca ta nu-ti asigura venitul lunar de care ai nevoie. Atunci solutia consta in serialele tv, publicitate si tot felul de alte proiecte care se desfasoara pe langa teatru. Ilinca povesteste: "Nu am facut nici un serial pentru bani. Am facut televiziune inca din ’93 si mi-a placut. Apoi, in 2000 iar am jucat intr-un serial, insa niciodata nu m-am dus gandindu-ma ca o sa castig niste bani. Nu am facut nici un rol de televiziune fara ca intr-adevar sa-i gasesc cheita care sa mi-l apropie. "A trai pentru lumea in care ne aflam acum a devenit un fel de concurs: cine castiga aduna, consuma, vede mai mult." Intr-o productie care se intinde pe termen lung sunt tot felul de incontrolabile, pentru ca nu ai cum sa cunosti de la inceput pana la sfarsit evolutia personajului, relatiile lui cu ceilalti, toate increngaturile care se itesc. Atunci singura sansa actoriceasca pentru tine este sa gasesti ceva care sa-ti faca personajul drag, sa-l aperi si sa tii cu el; sa stii un fir rosu pe care sa-l urmaresti. Actorul profesionist este foarte profitabil pentru toata lumea, pentru ca el are constiinta artistica. Amatorului ii dai ceva, spune, citeste si pleaca in alta parte." Pentru anul acesta, care poarta in el, ca orice inceput, germenele schimbarii, Ilinca Goia isi doreste sa se ocupe mai mult de ea insasi, sa-si acorde momente in care sa stea numai cu ea. "Anul trecut a fost un vartej, dar de acum mi-am propus sa fiu mai atenta cu mine, la felul cum ma impart intre activitati. Sunt prea multi oameni care depind de mine si, ca sa poti da, trebuie sa ai de unde." Text Alexandra Casiel; Fotografii: Marius Baragan; Stilist: Luminita Faurescu; Machiaj: Teodora Sararu; Coafura: Cristina Trohani (Cristina Trohani Hair Studio); Vestimentatie: ITA, BSB, Irina Schrotter, Max Mara; Accesorii: Reteaua magazinelor Cellini; Incaltaminte: BSB Fotografiile au fost realizate la Loggia. Multumim pentru sprijin!.