Horia Brenciu - Viata incepe la 40 de ani | Articole revista | Viva.ro

Daca pe multi dintre noi trecerea timpului ne intristeaza si ne face sa ne simtim blazati, pentru Horia Brenciu anii care au trecut inseamna doar mai multe motive de bucurie. In curand va implini 40 de ani si, in continuare, isi doreste ca pasii vietii sa il duca in cat mai multe directii. Primul pas: si-a propus sa intampine primavara cu mare tam-tam, prin concertele lui de la Sala Palatului. Al doilea pas: ne-a promis ca, anul acesta, se ocupa de un aspect pe care l-a tot neglijat, dragostea.Anul trecut, pe vremea asta, sustineai un show de amploare la Sala Palatului. Acum ai reeditat spectacolul, de data aceasta pe parcursul a patru zile. Ti-ai propus sa intampini in fiecare an primavara cu fast? Da… Colegii ma alinta deja Ghiocelul. Am si o misiune! Trebuie sa fac mare tambalau de fiecare data cand vine primavara! Deh, acum e traditie! Ce diferente au fost intre spectacolul de anul trecut si cele de anul acesta? Vestimentatie, decor, playlist, surprize, toate-s modificate drastic. Fata de anul trecut, si eu, dar si publicul, ne-am schimbat foarte mult. Amandoi avem acum si mai mult chef de distractie! De patru ori mai mult chef! La prima noastra experienta cu Sala Palatului, din 2011, pe scena au fost vreo 20 de performeri. Anul asta au fost peste 40 de artisti. De fapt, daca stau sa analizez bine, “40“ e cifra oficiala a anului! Concertul din luna martie se numeste “Fac ce-mi spune inima“. Iti asculti intotdeauna inima? Da-mi un exemplu cand nu s-a intamplat asta, cand nu ai facut ceea ce iti dicta sufletul. Este o sintagma care la inceput a fost doar un titlu de piesa. Acum, e mai mult decat un refren cunoscut, e o stare de spirit! Ceea ce ma bucura este ca oamenii o constientizeaza din ce in ce mai mult si procedeaza ca atare… Fac intocmai ce le dicteaza inima. Nici eu nu ma abat de la regula asta. Inima ordona, mintea se supune! Esti un om care a reusit si care face ceea ce ii place. Totusi, probabil ai regrete. Ce-ai pierdut in viata? Singurul meu regret este ca mama nu e langa mine sa se bucure de tot ceea ce mi se intampla si de toata energia pe care o am in clipa de fata… “Vocea Romaniei“ a insemnat revenirea ta pe micile ecrane. Ce sentimente ti-a trezit intoarcerea pe platourile de televiziune? Dintre cele mai complexe. Anul trecut am auzit douasprezece voci care mi-au incantat urechea si apoi vazul. Ne-am ales reciproc si am inceput o experienta care ne-a schimbat, intr-un fel, tuturor viata. De la preselectiile pe nevazute pana la a deveni prieteni a fost doar un pas. Dupa aceea, orice test al lor sau examen muzical de pe scena a fost un tsunami de emotii. Pentru mine, a fi antrenor, prieten sau tata e cam acelasi lucru! (rade) Ce ai avut de castigat dupa participarea la “Vocea Romaniei“? Zambete si lacrimi... Aplauze si prieteni… Intrebari si raspunsuri… Si voci, o groaza de voci! Emisiunea te-a facut celebru pentru inca un lucru. Plangi de fiecare data cand esti emotionat. Cand ai plans ultima oara? La duetul Iulianei Puschila cu Krisztina Koszorus am simtit un gol in stomac cum n-am avut nici la… treapta I. Pentru mine, ca si jurat, a fost poate cel mai greu si mai complex moment din tot spectacolul. Toata lumea era pregatita, luminile erau puse si cadrele alese cand pe usa a intrat Horia Brenciu, zgomotos si glumet, asa cum il stim de la televizor si din concerte. Ne-a anuntat de la inceput ca nu poate sa stea mult, fiindca peste doua ore avea repetitii cu HB Orchestra pentru seria de spectacole care anunta primavara la Sala Palatului. Cum nu vroiam sa il tinem departe de muzica pe care o indrageste, am ales ca primul cadru sa fie la pian, instrument spre care Horia s-a indreptat imediat. Cand nu isi trecea degetele peste clape cu o privire concentrata, se oprea sa ne spuna cate o poveste despre echipa lui de la “Vocea Romaniei“, despre comunicarea pe Facebook, despre multimea de emisiuni concurs care a inundat micile ecrane sau despre experientele lui de la alte sesiuni foto. Cand am schimbat cadrul, Horia a prins repede un moment de pauza si ne-a aratat entuziasmat un clip de promovare pentru concertele de la Sala Palatului. Este abia al doilea an in care ajunge pe scena celebrei sali si deja cererea de bilete a intrecut oferta, astfel incat a fost nevoie de suplimentarea seriei cu inca un concert. Este limpede ca Horia Brenciu continua si in 2012 sa fie in centrul atentiei, asta si dupa ce prezenta in juriul de la “Vocea Romaniei“ i-a imbogatit considerabil numarul de admiratori. 2012 mai inseamna insa ceva pentru Horia. Este anul in care va face cunostinta cu cifra 40. A trebuit sa asteptam sa se incheie sedinta foto pentru a afla de la Horia daca e gata sa schimbe prefixul, cat de aproape este de casatorie si cum de reuseste mereu sa fie sufletul petrecerii. Esti mai tot timpul vesel. Cum reusesti? Am doua furnici care se plimba in sus si-n jos pe talpile mele… Cand obosesc, le schimb cu altele… Cresc un musuroi de furnici la subsol! (rade) Oamenii te apreciaza pentru ca esti sufletist, glumet si relaxat. Ai fost intotdeauna sufletul petrecerii sau ai exersat asta in timp? Relatia cu oamenii se invata, ca si toate celelalte, de altfel. Materia mea prima si combustibilul meu este omul. El ma mangaie, el ma trage de ureche, el imi vorbeste prietenos si tot el imi arunca discret cateodata vorbe de ocara. Omul ma iubeste, omul ma uraste, el ma coboara si tot el ma ridica. Ca sa te apropii de el, trebuie sa-l respecti si sa nu-l judeci, indiferent de situatie. Si lucru asta nu-i deloc facil. Ce calitati apreciezi tu la ceilalti? Iubesc initiativa, ador sinceritatea si aplaud la scena deschisa pe oricine are pofta exacerbata de munca! Am observat ca nu ai mai publicat nimic pe blogul tau din decembrie. Cu ce te-ai ocupat in aceasta perioada? Uf, credeam ca nimeni n-o sa bage de seama asta… Vad ca m-am inselat! Inca din luna decembrie m-am adancit in scenariul concertului de la Sala Palatului si recunosc faptul ca am suferit putin pentru ca nu am mai scris nimic pe blog. Acolo, gandurile prind alta forma. La un moment dat, spuneam pe pagina mea de Facebook ca ceea ce postam are totusi un aer de efemerida… Pana la urma, e important sa scriem, cum zicea si Heliade Radulescu (rade). Stiu ca, recent, ai initiat-o pe Iuliana Puschila in dansul cadril, la Balul Vienez. Ai pastrat legatura si cu ceilalti concurenti care au facut parte din echipa ta? Sigur. Lucian Darie este singurul cu care nu am reusit sa colaborez pana acum. Motivatia a fost si este de ordin medical. Regretul meu este ca el nu va fi in forma nici pentru concertele de la Sala Palatului. Sper ca, imediat dupa ce se pune pe picioare, sa trecem la treaba! E o voce mult prea speciala pentru a nu fi adusa in fata publicului. Apropo de dans, cum ai invatat sa dansezi si cat de important este dansul pentru un showman? Vorba, gestul, dansul, privirea, mimica, dictia, zambetul trebuie sa fie prietenele apropiate ale oricarui artist. Banuiesc ca prezenta in juriul de la “Vocea Romaniei“ ti-a consumat mult timp. Ai avut ragaz sa te mai ocupi si de muzica in perioada filmarilor? Foarte putin. Si la capitolul concerte a trebuit sa fiu restrictiv. Echipa mea de la “Vocea Romaniei“ a fost cea care a beneficiat de toata atentia mea. A si meritat-o, de altfel. Luna aceasta pornesti in turneu prin tara cu HB Orchestra. Ce iti place cel mai mult in turnee si ce nu iti place? Imi place totul de mor! Am si-o lista pe care sper s-o bifez in cele douazeci de orase! Imi plac asa: oamenii, zambetele, fotografiile, autografele, natura, brazii, hotelurile, dejunurile in pat, drumurile cu orchestra in bus-uri, filmarile, orasele, raurile, ramurile, emotiile, intamplarile neprevazute si cele prevazute, postarile traznite de pe Facebook si mesajele tuturor oamenilor care cred ca muzica si viata sunt doua surori siameze! Un singur lucru nu-mi convine… Faptul c-o sa se termine. Pare ca ai tot ce iti doresti. Te mai bucura lucrurile simple? Oricand, in special melodic (rade). Esti intrebat foarte des cand te vei casatori si mereu raspunzi ca va veni si ziua aceea. Cat de aproape esti de marele pas? Pasii vietii mele sunt… in toate directiile! Sincer, as vrea sa le fac pe toate. Nunta, copii, vacante cu familia, muzica, spectacole, proiecte de viitor, petreceri cu prietenii, albume noi si tot felul de nazbatii. Am o singura problema. Timpul nu-mi permite sa duc la indeplinire toata lista de mai sus… Va promit insa ca 2012 nu va trece fara sa las in urma mea muzica si, in special, iubire. Ai lansat pana acum albumele “35“ si “37“, la distanta de doi ani. Sa ne asteptam ca anul acesta sa apara albumul “40“? “40“! Va fi cea de-a treia experienta muzicala a echipei mele. Va garantez ca toamna asta va fi numai si numai a mea. Si, cum pe primavara am pus stapanire de un an de zile, m-am gandit sa nu fiu egoist si sa le las si celorlalti colegi ai mei de breasla cate un anotimp sau chiar cate o zi. Vara i-o las lui Tudor Chirila, iarna lui Stefan Banica si Revelionul lui Pavel Bartos. De ziua de 24 decembrie nu se atinge nimeni. E a lui Fuego! Mai impodobim si noi ceva, nu-i asa? (rade) Raluca Tamas Foto: Radu Chindris