Horatiu Malaele - Marti cu Horatiu | Articole revista | Viva.ro

Despre antitalente: „Unul dintre ele este faptul ca nu am reusit sa cant niciodata, desi am luat lectii de viola, vioara, acordeon, toba, am cantatintr-un cor si, in cele din urma, am renuntat.“ „1. Nu iti crea o imagine falsa. Este incomoda, greu de intretinut si usor de depistat. 2. Fii prietenul dusmanilor tai. Un proverb islamic spune ca «numai iubindu-i poti sa-i distrugi». 3. Ramai modest. Dar fa in asa fel incat lucrul asta sa se stie. Trebuie sa ai orgoliul modestiei tale.“ (restul decalogului lui Horatiu Malaele pe www.horatiumalaele.ro) Sotia d-voastra, care e absolventa de Cibernetica, ce spune de faptul ca ambii copii au ales facultati umaniste? Intr-un fel, gandeste ca si mine, probabil ca de asta am si sudat aceasta familie. Care este secretul unei casnicii fericite timp de douazeci si trei de ani? Cine stie... Cine stie... Daca am sti, am putea avea o reteta si toata lumea ar trai fericita. Nu stiu. E o chimie speciala si fiecare familie are particularitatile ei si isi traieste propriile drame si propriile bucurii intr-un anume fel. Eu ma bucur ca mi s-a intamplat asa. Care este cel mai mare succes al dvs.? Viata este o binecuvantare dumnezeiasca. Faptul ca Dumnezeu a aratat cu degetul spre mine, iata unul dintre marile mele succese. In ce spectacole va vedem stagiunea asta? La Bulandra, un spectacol care se joaca de vreo doisprezece ani, poate si mai bine, „Cafeneaua“, „Unchiul Vanea“, „Mascariciul“, un spectacol pe care-l iubesc foarte tare. Apoi la Teatrul de Comedie, intr-o piesa pe care am montat-o acolo, o piesa galonata si prin strainatate si putin pe aici; se numeste „Revizorul“. Daca vreti sa auziti de mine, puteti sa mergeti sa vedeti si „Nepotul“ la Teatrul de Comedie. Deja am inceput repetitiile la un nou spectacol, tot la Teatrul de Comedie, care se va numi „Leonce si Lena“, si, daca voi avea putere pe finalul stagiunii, voi incepe repetitiile cu o trupa tanara la Metropolis, cu o dramatizare dupa „Puricele in ureche“. Cam atat. Luana Pesa, Fotograf Cosmin Gogu, Stilist Miruna Micsan VEZI GALERIA FOTO HORATIU MALAELE„Cinematografia trebuie sa fie policroma si sa incapa fiecare. Cu cat mai multe stiluri, cu atat mai multe filme bune si cu atat mai multe intrebari.“ Care este ultimul desen pe care l-ati facut? Nu stiu, desenez incontinuu, mi-e greu sa spun. Desenez pentru cateva reviste, desenez pentru mine, pentru prieteni, desenez. Imi face placere. Ati facut expozitii, ati si vandut o parte din lucrari. Vreau sa va intreb daca faceti si lucrari la comanda. Am mai facut. Imi suna urat cuvantul asta, „comanda“. Suna ca si cum ai executa o manseta la un pantalon. Dar am fost rugat sa fac cateva portrete ale unor personalitati si, daca am putut sa legam un contract bun, atunci am facut-o. Aveti regretul ca nu ati facut Arte plastice? Nu am deloc regretul asta, pentru ca facand Artele plastice, nu as fi putut face teatru si asta ar fi fost ingrozitor. Aveti o alta mare pasiune, care este tenisul. Cat de des jucati si cu cine? Dupa operatia de hernie de disc, am inceput sa joc in fiecare zi. De vreo noua ani de zile. Numiti un domeniu in care sunteti antitalent sau in care ati incercat si nu ati reusit. Unul dintre ele este faptul ca nu am reusit sa cant niciodata, desi am luat lectii de viola, vioara, acordeon, toba, am cantat intr-un cor si, in cele din urma, am renuntat. Dar este un mare regret. Mai incerc sa cant prin casa, dar nu sunt lasat de membrii familiei. Asa incat traiesc in preajma unei mari inhibitii. Dar, cine stie...? Cum sunteti ca parinte? Sunt un parinte bun, indulgent, permisiv, sunt ceea ce se cheama un „parinte“. Aveti doi baieti, Ion Bogdan (23) si Cristian (21), despre care ati spus la un moment dat ca nu au inclinatii artistice. Am gresit. Daca am spus asta, am gresit. Sau nu aveau atunci, pentru ca cel mare tocmai a terminat Regia de film anul asta, iar cel mic a renuntat la o facultate de Business management si a terminat si el anul intai de Regie film. Acum, ca vor face film, ca nu vor face, vom vedea. In orice caz, sunt ambitionati sa faca, sa lucreze, scriu scenarii si asta e imbucurator. Meseria e crancena, extraordinar de grea pe de o parte, dar succesele sunt solare si fantastice. Adica numai cel care a incercat stie. VEZI GALERIA FOTO HORATIU MALAELE„Horatiu Malaele este inconfundabil. Razi pana la lesin, zambesti scrasnit, ranjesti sarcastic. E provocator. Te face sa descoperi ceea ce nu stii despre tine“. (Catalina Buzoianu) V-ati atasat in mod deosebit de un personaj din film? Personajele sunt inspirate din viata satului in care mi-am petrecut copilaria, un sat pravalit printre vaile Motrului, care se numeste Tehomir, si unde au copilarit mama si tatal meu, Iancu Malaele. Personajul principal al filmului se numeste Iancu si este omagiul postum adus memoriei tatalui meu. Ati dori sa jucati intr-un film al carui regizor sa fiti chiar d-voastra? Am fost tentat. Dar dupa experiente de tot felul, pot sa spun ca este ingrozitor sa participi si ca regizor si ca actor la propriul proiect. Pentru ca este o munca titanica, si, asa cum spuneam acum catva timp, poti gresi. Fiind inauntru, nu ai perspectiva intregului. E foarte, foarte greu. V-a fost teama de cum va fi primit filmul, ati avut intrebari? Teama nu mi-e de nimic, pentru ca, din punctul meu de vedere, filmul este ok si cred ca el va ramane in constiinta publicului. Faptul ca sunteti actor v-a facut sa fiti mai intelegator cu colegii d-voastra? Probabil. Nu sunt un tiran, omul este o carne muritoare si are limitele lui. Sunt extrem de intelegator. Ce capodopera dintre filmele lumii v-ar fi placut sa regizati? Mai multe. Mi-au placut foarte tare marii povestitori, Sergio Leone cu „A fost odata in America“ sau Coppola cu „Nasul“. Mi-au placut si fantasticii, in sensul clar al cuvantului, cum ar fi Fellini, sau extremistii, ca Pier Paolo Pasolini. Tipii astia doi si-au facut un scop din a exagera lucrurile, de a le teatraliza, de a desena intr-un anume fel, de a-si impune ideile cu ajutorul caricaturii. Chiar Pasolini a inceput prin a ecraniza experiente teatrale. Imi plac Lars Von Trier, Tarantino; sunt regizori mari, indrazneti, imi place noul val romanesc. Sunt foarte bune intentiile lor, ii apreciez, dar, personal, sunt departe de a intra in zona filmului minimalist si a noului sistem. Nu stiu de ce, poate din inertie, poate ca sunt mentalizat altfel, poate gandesc altfel, fiecare cu treaba lui si parerea mea e ca asa ar si trebui sa fie. Cinematografia trebuie sa fie policroma si sa incapa fiecare. Cu cat mai multe stiluri, cu atat mai multe filme bune si cu atat mai multe intrebari. De caricatura mai aveti timp? Da, de curand am deschis la Iasi o expozitie draga mie, de caricaturi si grafica erotica. Daca ma intrebati de ce, nu stiu, asa a fost sa fie. Sunt vreo saizeci de lucrari pe care le-am inaltat pe simezele unei galerii de la Iasi prin amabilitatea profesorului Burlui. VEZI GALERIA FOTO HORATIU MALAELEDin noua sa postura de regizor de film, Horatiu Malaele a acceptat sa ne acorde un interviu. Pana la lansarea peliculei „Nunta muta“, am aflat, intr-o zi de marti, la inceputul toamnei, care este povestea peliculei si cum cei doi fii ai actorului, Ion Bogdan (23) si Cristian (21), vor calca pe urmele tatalui lor. „Nunta muta“ a fost foarte bine primit de public la TIFF. Puteati ob-tine acest succes mai devreme. De ce ati ales sa faceti tocmai acum regie de film? In general, am facut lucruri numai atunci cand am crezut ca pot sa le fac. Cu regia de teatru am avut o incercare in tinerete, apoi am renuntat, m-am mai gandit vreo cincisprezece ani, dupa care m-am reapucat. Asa m-am apucat si de regie de film. Aveam un sinopsis pe care l-am povestit catorva regizori, dar nu au fost interesati. Ulterior am lucrat cu Adrian Lustig si impreuna am inaltat acest scenariu. In film joaca foarte multi actori celebri. Cum ati reusit sa ii strangeti pe toti la un loc? A fost o binecuvantare si ii multumesc lui Dumnezeu ca au venit si pot sa va spun ca au facut-o pe bani foarte putini. Asta m-a flatat o data in plus, pentru ca am avut sentimentul clar al prieteniei. Unii spun ca in prestatia actorilor, si, de altfel, in intreg filmul, se vede prea mult experienta de teatru. Ati dorit ca filmul sa intre cumva in sfera teatrului? Evident, este vorba de o stilistica controlata. Sunt doua trasee stilistice usor depistabile de catre profesionistii cinematografici si nu numai, asa incat actiunea are o usoara teatralitate, o usoara caricaturizare a personajelor care ajuta intr-un anume fel demonstratia. Povestea este neobisnuita, de-a dreptul fermecatoare si, mai mult, inspirata dintr-un caz real. Cum ati ajuns la acest scenariu? A fost o poveste pe care, in anii studentiei, mi-a spus-o domnul Octavian Cotescu, care a fost si profesorul meu. Am ramas marcat de ea, pentru ca a fost o ciudatenie care nu s-a intamplat numai in acel loc despre care povestea Cotescu, ci s-a intamplat cam peste tot in Romania si nu numai, imediat dupa moartea lui Stalin. Am avut chiar la filmare cativa actori care mi-au povestit ca au trait o experienta asemanatoare in timpul altor morti celebre, cum ar fi aceea a lui Tito. Cand isi pregateau nunta au fost invitati de catre organele abilitate sa o faca mai pe sest, ca sa nu aiba probleme. E un subiect straniu pe care il naste umanitatea in momentele ei irationale si m-am gandit ca am putea cladi un scenariu de interes. E o poveste tragica, in fond, dar parerea mea este ca, asa cum am desenat-o are si mult umor. VEZI GALERIA FOTO HORATIU MALAELE