Florin Piersic jr - In cautarea lui Gruber - VIDEO | Articole revista | Viva.ro

Pe marile ecrane ruleaza un film excelent: "Calatoria lui Gruber". In rolul principal, Florin Piersic jr. Se vorbeste in italiana, germana si foarte putin in romaneste. Accentele si frazarea sunt impecabile. Cum de s-a reusit un asemenea flm? De ce iti taie el respiratia? Iata posibile raspunsuri... Cum a fost jocul intr-o limba straina? Stii germana, italiana? Nu. Nu stiu nici germana si nici italiana, am invatat cu un baiat, Colin Buzoianu, care e actor la Timisoara si care apare la un moment dat si in film, intr-un rol mic... De fapt, a avut un rol foarte mare, pentru ca a stat cu mine in fiecare zi pe platou, a fost un fel de coach. Si nu numai la filmari, ci si cu o luna inainte, cand am stat, uite, cu un aparat ca asta cu care inregistrezi tu, am stat deci o luna, ca sa studiem textul. Spus, pauza, inregistrat, grija la nuanta asta, la nuanta aia... Inseamna ca acest baiat este foarte talentat... Da, foarte bun. Si a lucrat cu toata lumea? A lucrat cu toata lumea care avea replica in germana, dar, practic el era acolo ca sa ma invete pe mine. Mi-a fost un mare sprijin si ne-am imprietenit. In general, trebuie sa existe niste persoane la care sa tii si care sa tina la tine, pentru ca lucrurile sa mearga mai departe. Si acestia au fost pentru mine Colin, care era din ce in ce mai prietenos cu fiecare zi care trecea, si Maria, care mi-a fost si mama si sora... Ea avea grija ca niciun fir de par din capul meu sa nu o ia razna. A fost cu tot sufletul alaturi de mine, un om incredibil... Iar ca sa revin la intrebarea initiala, nu, nu stiu germana si nici italiana, de aici dilema mea: de ce naiba m-a ales Gabrea? Am ureche muzicala, pot reproduce corect, dar... Stii ca mi-au inlocuit vocea pe tot filmul, nu? Nu stii... Nu. (il privesc uimita) Si eu am ureche muzicala si as fi putut jura ca aceea era vocea ta... Era vocea unui alt actor, pentru ca Gabrea a descoperit cateva locuri in care vorbitorii nativi de germana pe care i-a consultat au spus: „aici nu e bine“ si atunci a facut o cheltuiala destul de mare, dupa stiinta mea, ca sa inlocuiasca ce nu suna corect cu vocea altuia. VEZI GALERIA FOTO FLORIN PIERSIC JR "Calatoria lui Gruber" este un film despre pogromul de la Iasi, asa cum el nu a mai fost spus pana acum. De fapt, despre acest subiect nu s-a vorbit prea mult. Florin spune ca, desi mama lui este din Iasi, nu a aflat despre ororile anilor 40 de la ea, ci din cartile cu poze pe care le-a vazut, pe la 8 ani, in casa unui prieten. Anii ’40, anii in care are loc actiunea filmului, au fost foarte grei in lume, dar si in Romania. Ce stiai tu despre acesti ani si ce ai aflat nou din povestea filmului? Stiam putine lucruri, pentru ca nu am fost pasionat de istorie, iar cand eram in scoala generala, aveam repulsie fata de odioseniile alea, pentru ca, mic fiind, am vazut odata o carte la un prieten in care se vedeau niste poze cu cadavre, cu spanzurati... Am capatat, privind pozele respective, pe la 8 ani, o antipatie fata de vremurile acelea. Am vazut, desigur, „Lista lui Schindler“ si „Pianistul“, care m-au facut praf, dar am ramas cu repulsie fata de ororile de atunci. Eu cred ca filmul asta, „Calatoria lui Gruber“, reuseste sa mascheze totul sub un tip de umor negru, ceea ce va face ca generatia tanara care nu cunoaste adevarul istoric si care nu e deloc interesata de el, pentru ca are alte preocupari, sa se apropie de subiect luand partea comica si absurda a lui si atunci, cu atat mai mult, drama insasi le va cadea in cap pur si simplu. E un scenariu construit foarte inteligent. E un film diferit fata de altele care s-au facut pe subiectul asta. Esti un actor de mare intindere: indraznesti teatru si film experimental, dovedesti ca poti face film clasic... Te felicit! Sper ca dai mai departe acest talent urias. Ce face Sonia? Promite, nu? (Rade cu caldura) Da, cred ca mai mult i-a transmis Dorina (Chiriac - n.n), pentru ca ea este mai exploziva, are o paleta mai larga de expresie. Faptul ca spune ca „ma fac actora“, ca sta mult in oglinda poate sa insemne ceva. (zambeste) Ma intorc la „Calatoria lui Gruber“ si vreau sa te intreb cum a fost atmosfera la filmari, avand in vedere ca toata distributia a fost masculina? Practic nu e nicio femeie in film... Sa stii ca erau si femei in echipa, ti-am zis de Maria, dar au fost si altele. Am inteles, dar vorbeam de distributia full of manhood... A fost ceva special? Da, dar nu e un film gay, sa stii... (rade) Am descoperit placerea de a lucra in sfarsit cu Claudiu Bleont, pe care l-am remarcat prima oara in spectacolul „Zbor deasupra unui cuib de cuci“. Lumea era innebunita dupa ce facea taica-meu, si eu la fel, dar cel mai drag din tot spectacolul mi-era de Bleont. A exercitat asupra mea o fascinatie inca de cand eram pusti... L-am vazut de zeci de ori in „Concurs“ sau „Pas in doi“. Si atunci iti dai seama ce placere mi-a facut sa lucrez umar la umar cu acest actor. Cu Udo Schenk, de asemenea, un actor german foarte misto si un om absolut minunat. Adica am descoperit oameni misto. VEZI GALERIA FOTO FLORIN PIERSIC JR Rolul tau a fost al unui personaj interiorizat, un rol extrem de greu, pentru ca jocul fetei, corpului, mainilor, al privirilor a fost la fel de important ca acela al replicilor. Si m-ai dat gata, trebuie sa-ti spun... Am repetat cu Gabrea destul de mult si mai ales la masa, ca la teatru... Cu reportofonul, cu ascultatul textului... Dar Gabrea corecteaza foarte repede. Uneori aveam senzatia ca am facut totul bine, dar el imi corecta lucruri mici, imi spunea „fii atent la spranceana din dreapta“, „nu tine mana asa“ sau altele asemenea... Ai o situatie foarte clara de jucat, dar uneori se duce in niste amanunte care tin de cinema si stiinta de a face film si exista niste reguli nescrise, pe care el le fumeaza demult... Si e interesant ca trebuie sa raspunzi rapid, sa te integrezi imediat in scena si sa nu para nimic tehnic. Ce ai invatat tu ca regizor de la Gabrea? Eram prea concentrat la ce am de facut ca actor, dar fiecare noua experienta mi-e de folos. Ai orgolii pe platoul de filmare? Nu, eventual am bancuri proaste la care lumea rade uneori! Dar pe Gabrea nu-l faceau sa rada...Uneori chiar il enervau. Satisfactia mea cea mai mare a fost atunci cand mi-a spus „da’ mai termina o data cu cacaturile astea“ si imediat dupa aia a izbucnit in ras. Cand filmezi o secventa lunga, care urmeaza sa fie folosita exact asa, fara taieturi de montaj, apar tensiuni normale. Si atunci cand se da stop, trebuie sa te descarci cumva, sa faci un banc... Razvan Vasilescu e maestru la chestia asta... Oricum despre Gabrea pot sa spun ca e un om cu greutate. Si nu ma refer aici la greutatea corporala... Imi aduc aminte ca la sfarsitul unui cadru mi-a tras prieteneste una dupa ceafa spunand „bravo, ma, bine“, de am crezut ca-mi dizloca cervicala... Acest film va starni reactii puternice, e clar. De ce naiba in tara asta atunci cand atingi un punct nevralgic (cum a fost, de exemplu, pogromul de la Iasi) toata lumea tipa, in loc sa recunoasca simplu ca este o durere nemarturisita care are nevoie de leac? Ai vreo explicatie pentru poporul roman? Nu. Nu stiu. N-am. Dar, la un moment dat, in sala, la Festivalul de Film European, unde am stat chiar alaturi de Gabrea, in timpul proiectiei, cineva, uimit de absurdul unei scene, a zis „Incredibil de romanesc“. Asta spune tot. Ai scos de curand si o carte, „Opere cumplite volumul 1“. Volumul 2? Da, asta este titlul corect, tocmai ca sa te gandesti ca ar mai putea aparea unul. Opere complete... cumplite, jocul de cuvinte are un sens... Ma bucur ca intreaba lumea de volumul 2, pentru ca pot raspunde la infinit ca nu va aparea. Eventual vor fi Opere sublime volumul 1, Capodopere cumplite volumul 1, dar intotdeauna va fi volumul 1, daca voi mai avea vreodata ceva de spus... Esti indragostit? Pe cine mai iubesti? Pe-o fata pe care nu o cunoaste nimeni. Si pe care nu trebuie sa o cunoasca. Incerc sa ma indragostesc mereu si mereu de ea... Si imi da destule motive s-o fac. (zambeste) VEZI GALERIA FOTO FLORIN PIERSIC JR Alex. Leo Serban La filmul "Calatoria lui Gruber" razi. Dar arzi pe alocuri, iar rasul iti ingheata pe buze. E ca si cum in spatele oricarei schite de caragiale ar sta un holocaust despre care nu vorbeste nimeni. Calatoria lui Gruber nu e un film despre oroarea nazista, ci despre colaborarea noastra la ea. Oroarea este acolo, dar Gabrea nu o arata niciodata: arata numai efectele ei. Iar efectul e cu atat mai tulburator. Este si primul film romanesc al carui personaj principal nu este roman. Mai mult: e un personaj real, un scriitor. Noi suntem vazuti prin ochii lui. Si, din nou, ceea ce vedem din ce vede el e nelinistitor. „Calatoria lui Gruber“ e un film curajos, care priveste Istoria fara menajamente, departe de „amenajari“ si cosmetizari. Intrebarea este daca romanii sunt dispusi sa se vada in aceasta oglinda. Din cat ii cunosc, probabil ca nu. Cristina Stanciulescu, Fotograf Radu Chindris, Stilist Andreea Constantin, Imagini din filmul "Calatoria lui Gruber' din arhiva vedetei VEZI GALERIA FOTO FLORIN PIERSIC JR Calatoria lui Gruber - Trailer