Florin Chilian - Un om norocos - VIDEO | Articole revista | Viva.ro

"In Romania, daca i se nazare unuia sa duca o treaba pana la capat, acela pare nebun. Eu insa pot face asta pentru ca, fiind artist, am nebunia in fisa postului!" Nu esti un artist comod. Deloc! Ai gura mare... Dar ce-ar trebui sa fac? Uita-te la colegii mei, artistii care sunt plini de bani si care multumesc de la...la... Stii ce se intampla cand te duci pe scena la un eveniment al Ministerului Tineretului si Sportului si-ti iei banii pe care ti-i iei? Inseamna ca legitimezi faptul ca un sportiv moare in conditii de mizerie. Vrei sa merg pe firul logicii? Daca toti artistii astia: Voltaj, Holograf, etc, ca sunt cativa pe care ii vezi la intamplarile astea si care nu sunt tocmai saraci, ar spune NU, usor, usor, cretinii astia din fruntea ministerelor si-ar da seama ca nu asa trebuie ele conduse si ca sumele alea ar putea fi folosite altfel. De exemplu, s-ar duce spre ajutorarea unor sportivi. Stii ca sunt atatea fete care nu au ajuns pe podium (vorbesc despre gimnastica acum) care au coloana fracturata si nimeni nu se ocupa de ele? Si te duci tu, ditamai artistul si legitimezi o nenorocita care deturneaza banii de la copiii aia care au muncit pentru ca imnul Romaniei sa fie cantat... Ma rog, inchid discutia asta, ca m-am enervat... Dar tu cunosti vreo tara in care exista solidaritate intre artisti? O, Dumnezeule, toate tarile, mai putin Romania. Stiu ca pentru a fi Florin Chilian, am o datorie fata de muzica mea, pe care mi-o asum si pe care trebuie s-o rezolv! Sunt plictisitor pana la Dumnezeu si cu o palma mai sus, spunand de fiecare data aceleasi lucruri, poate sunt chiar prost, dar binele e bine si raul e rau, nu exista alta imparteala...Nu am valori care se schimba de la o zi la alta si atunci, nefiind o curva care se intinde cu oricine, pe orice leu, pe oriunde, numai de dragul de a aduna averi, a trebuit sa inventez personajul „Florin Chilian“ care s-a folosit de tot ce socialul a putut sa-i ofere: presa, de exemplu. E drept, ca si eu am dat socialului tot ce am putut sa-i dau. Am spus asta de fiecare data si nimeni nu m-a crezut: eu manipulez! Diferenta este ca fac si muzica in continuare si atunci ala pe care il enervez si care zice „cine e asta tare in gura, care se da artist si ne cearta pe noi?“ va cauta sa ma asculte. Si uite asa ajunge la muzica mea, o muzica in care se va vedea ca-n oglinda. Si poate schimb ceva la el, poate se va gandi cateva secunde mai mult la el insusi si gata! am atins ce voiam... E o manipulare cu aju-torul vostru, al presei. Sa va dea Dumnezeu sanatate, multumesc! Cea mai cantata piesa a lui Chilian este "Zece", care, desi lansata in 2004, a devenit hit dupa ce i-a aparut videoclipul. Intrebat daca a vrut sa faca din "Zece" o piesa de top, Florin ne-a raspuns razand: "am aflat ca e hit o data cu voi. Nu fac hituri, pentru asta mergeti la Moga." Cu placere... Transpui in textele tale si aceasta revolta care te macina? Stii, apropo de faptul ca Doru Maries e in greva foamei de o luna de zile si ca domnul Raed Arafat a indraznit sa trimita Salvarea dupa 21 de zile (!), te intreb: cum sa nu ma revolt? Si stii, iubi, de ce e omul ala, un tampit dupa parerea multora, in greva? Pentru desecretizarea dosarelor Revolutiei! Ca sunt zeci de sefi prin Serviciile Secrete, Politie si asa mai departe care sunt criminali, de aia nu se scot dosarele alea. Si atunci ma intorc la revolta. Pe 26 sau 27 decembrie ’89, la Televiziune, un copil de langa mine a fost spulberat de niste cartuse din alea cat mana. Si am fugit ca un animal si mi-a fost rusine, mi-a fost frica... Accept ca putem discuta la nesfarsit daca a fost sau nu Revolutie sau ce a fost, dar nu pot sa uit faptul ca acel copil nu mai e. Punct. Asta nu mai poate fi intoarsa. Sunt oameni cum e unul dintre adjunctii Prim Procurorului Romaniei care declara ca a tras la Revolutie si acum este in functia in care este. Si iar revin la copilul ala: nu mai e! Cum se impaca astea doua? De fapt, esti un luptator. De unde vine acest spirit combativ? Matisse spunea: „artistul trebuie sa fie mai puternic decat arta lui, pentru ca trebuie sa si-o apere“. Aici e marea nenorocire. Ce inseamna artist in Romania? Cei mai multi sunt niste copisti ordinari, care au furat de aici o linie melodica, de colo o idee de text. Sunt niste impostori in arta si atunci ce sa apere? Ce? N-au ce! Vezi? Pe de alta parte, suntem mai americani decat americanii, in sensul ca suntem mai „amestecati“ decat ei, suntem probabil cel mai metisat popor din cate exista, in noi curge sangele a patru culturi diferite! Unde mai intalnesti asa ceva? Deci, e firesc ca totul sa fie relativ... Dar asta e o alta discutie. Stiu ca esti un mare iubitor de femei... Intrebarea mea este pevizibila, probabil: ai si descifrat enigma femeii? Doar ma bucur de ea. La ce bun sa descifrez? Si nodul gordian era o enigma pana s-a trezit unu’ sa-l taie. Dar de ce ai face asa ceva? De ce sa nu ne bucuram de ceea care ne separa? De ce sa nu ma bucur de ce vad in ochii unei femei? Dar familie te-ai gandit sa faci? Da, dar nu am gasit-o pe ea, pe doamna si stapana mea... Ea trebuie sa fie de 1000 de ori mai puternica decat mine, pentru ca eu sunt un tampit una peste alta. Trebuie sa fie extrem de puternica mental, nivelul de cultura sa fie undeva sus... Cat despre sex, la mine, mai intai se intampla undeva pe aici (isi duce mana la cap)... In plus, ducand atatea razboaie, trebuie sa si protejez persoanele dragi, fiindca astia nici nu stii de ce sunt in stare... Esti foarte prezent la televizor... Nu mai sunt. S-a taiat. Am aflat si asta. Nu le mai convine... Dar ai fost mult timp si poate vei mai fi si spui adevarul si tragi de urechi politicienii... Ce sa fac, iubi, daca Liiceanu si ceilalti au fost dusi de Basescu la Neptun cu avionul si dupa ce s-au intors, astia care erau, nu-i asa, vocea cetatii, au tacut malc... Ce le-o fi spus Basescu de i-a facut sa taca, nu stiu, dar eu nu tac. Si aici era o treaba: ma chemau la tv, pentru ca nu mi-era teama sa spun adevarul, ca dau bine, sunt curatel la minte si limbaj si-si faceau si ei audienta. Iar eu ii enervam pe aia pe care-i enervam care apoi, curiosi, se duceau spre muzica mea. De ce nu te faci Presedinte? Pentru ca nu sunt suficient de cur-va. Ti-am zis ca am o zona usor abstracta a gandirii care ma face sa ma opresc la a fi... artist. Nu-mi place nimic din ce se construieste in afara unei personalitati umane, ce ma intereseaza e doar ce se intampla in interiorul ei... Da, dar daca ai fi Presedinte... Nu. L-as alege pe Mircea Badea presedinte, este un om pe care il respect si crede-ma ca stiu cam ce trebuie sa pateasca si el din cauza a ceea ce spune... Pregatisem o intrebare care suna cam asa: ce te doare? Dar tot acest interviu a fost ... A fost o durere? Nu, a fost descrierea unor simptome asemanatoare durerii... Si atunci schimb intrebarea. Ce te face fericit? Seninul. Stii? S-a intamplat ceva... Am invatat sa renunt la tot ce nu am. Nu e un joc de cuvinte aiurea... Dar am tot ce-mi trebuie: am o chitara, prieteni, o minte de care sunt indragostit. (rade) De astea trebuie sa ma bucur. Am prieteni foarte buni, sunt norocos pana la Dumnezeu... Pe care dintre cele zece porunci le-ai incalcat? Pe toate, evident... Exista o stare chiliana? Nu stiu... Intreaba-i pe cei care imi asculta muzica si care inteleg ca acolo totul e ok. Muzica mea e intr-o zona foarte misto in care nu e nimic de recuperat - nici diamante, nici averi... Cum ar arata o viata ideala, care sa te faca sa taci, de exemplu? Nu stiu cum arata, poate e viata de dincolo, unde nu am ajuns, inca. (rade) Dar artistul nu trebuie sa taca, pentru ca asta e treaba lui: sa-i arate regelui ca e in fundul gol... Dar daca ar fi sa fantazam, atunci probabil ar fi o viata intr-o casa cu curte, cu un pian in living, cu inca o casa in curte pentru prietenii mei betivii pe care sa nu-i vad a doua zi cotrobaind la mine in bucatarie (rade), cu catel, cu pisica, cu Iubi si cu 2, 3 prichindei pe acolo... Adica normal. Orizontul meu de vise e atat de firesc, incat ar putea fi al tuturor. Numai al meu, nu. (zambeste) Cristina Stanciulescu, Fotograf Cosmin Bumbut, Stilist Andreea Constantin Florin Chilian - Zece Cine este cel care ii trage de urechi pe politicieni, care striga la televizor impotriva coruptiei si hotiei, care vorbeste despre dosarele Revolutiei si despre criminalii ei, dar a carui muzica este lina, grava, plina de iubire si frumusete, o muzica atat de delicata, incat ti-e teama sa n-o spargi cand o asculti? Doamnelor si domnilor, vi-l prezentam pe rebelul Chilian. E adevarat ca ti-ai inceput cariera muzicala cantand prin metrouri si tramvaie? Da. Cum? Ca orice copil care... Ca orice copil? Da, ca orice copil care se bucura de Sarbatori, pentru ca de perioada aceea e vorba: de Sarbatorile de iarna. Aveam un prieten foarte bun, Sile, pe care il poti regasi si in editorialele mele, dar si in textele unor piese si care, da! exista cu adevarat („lasa, frate Sile/ le-aratam noi vile“) si cu care mergeam prin tramvaie si prin metrouri cantand ca sa avem ce manca. Si ce cantai? Colinde, prostii... Cati ani aveai? 6, 7... Cat timp ai facut asta? Vreo 2 sau 3 ierni la rand... A fost o perioada mai nuantata, cum sa spun, care a facut parte dintr-o geometrie speciala a copilariei mele... Cand ai inteles ca esti un artist? Cum s-a intamplat asta? Am inteles ca sunt un artist in clasa a IX-a de liceu, pentru ca nu am fost in stare niciodata sa ma duc la primele doua ore... (rade) Bine, faceam si sport, ciclism, mai exact, pentru ca era mai usor sa mananci la lotul national, nu? E un sport greu, de caine, iti trebuie o vointa sifilitica pentru a duce la capat o cursa. Minunea cu muzica s-a intamplat cand eram in clasa a X-a. Atunci m-am dus la un concert al lui Vali Sterian la Teatrul Evreiesc de Stat, langa Liceul Basarab pe care l-am facut eu. Alaturi de Vali era si Doru Stanculescu, care este, probabil, singurul genial din muzica romaneasca. (Problema este ca suntem atat de cretini, ca neam vorbesc, ca nu o sa ne bucuram niciodata de minunile astea care sunt langa noi)... Ma rog, sa revin la concertul ala. L-am auzit deci pe Prezi (asa ii spunem noi lui Doru) cantand Sambala si... am inteles! A doua zi m-am dus la Club, mi-am depus echipamentul sportiv spunand ca eu am de gand de acum sa fac muzica. Habar n-aveam ce e aia muzica si cu ce se mananca. Faza geniala e ca, probabil, Doamne Doamne, dupa ce a facut o partida de table cu Nea’ Petre, machit de la nectarul ala al Lui, a ramas mai mult cu buzele pe fruntea mea, pentru ca altfel nu pot explica talentul pe care il am. Dar el nu e, in mod sigur, de la mine.