Farmecul inexistentei. Cu Cosmina

Iar ea nu vrea sa fie o domnisoara de larg consum. Dilema mare: cum sa ramai celebru dupa ce esti mega-celebru intr-o vara? Unde sa te mai duci, ce sa mai faci, cand toata lumea te stie intr-un fel, cand toata lumea te inchide intr-o cusca de asteptari picante, cand primele 100 de pagini de Google pe numele tau includ cuvinte din familia numeroasa a cuvantului sexy? Nu poti sa spui ca n-a incercat. Filme. Seriale. Scoala populara de arta. O relatie serioasa cu un om cu nume in showbiz. Ba chiar a iesit la pranz cu mine, om insurat si la casa lui. Cosmina vrea sa fie un om normal. Nu se imbraca cu aprobarea stilistului personal, nu umbla cu geanta brodata cu fir de aur cu nume italienesc luata dintr-o cladire inscrisa in patrimoniul Unesco, intre doua gustari din specii protejate de lege la restaurantul construit inainte de 1600 de unul dintre verii lui Medici. Vrea sa fie o fire simpla si noi s-o credem. Ori tocmai asta e problema, Cosmina, cu showbiz-ul. Firile simple n-au ce cauta aici daca nu se pretind complicate. Sa fii un om obisnuit nu vinde nimic, nici macar jumatate de kilogram de sparanghel. Sigur, multa vreme poti sa fii frumoasa, intr-un fel vizibil la nivel de 10 Mb poza, iar oamenii sa se inghesuie la download. Insa pana la urma, showbiz-ul e despre oameni despre care in sinea lui, publicul trebuie sa poata spune „dom’le, asta nu e sanatoasa la cap!“. Publicul n-are nevoie de noi sa fim obisnuiti, are nevoie de noi sa fim ciudati, bizari, rasi in cap, plecati de acasa cu sorcova, insurati la 70 de ani cu una de 20, gata sa ne cautam iubitul prin anunturi pe coperta revistei, cu nasul albit de praf si nu de pudra, imbracati in bani, dusi la mare cu elicopterul cu elicea din cristal de Boemia. Publicul are nevoie de noi ca sa evadeze din lumea lui, nu sa se intoarca in ea. Asta poate si singur, dupa ce inchide revista sau televizorul si se duce sa duca gunoiul, in papuci si capot. Altminteri, Cosmina e greu de oprit. Vorbeste. Nu-mi aduc amin-te ce mi-a spus, dar imi aduc amin-te ritmul. Ii e teama de punct, asa ca il inlocuieste cu multe virgule. Dar niciodata nu pierde sirul: vezi rar un om capabil de fraze asa de complicate, perfect construite gramatical. Efectul nu e de comunicare, ci de hipnoza. Daca te si cucereste in starea asta, nu-mi aduc aminte. Poate ca la final mi-a pus lanterna aia in ochi din „Men in Black“, cu care uiti toate intam-plarile din ultimele cateva ore. Asa ca nu stiu ce sa va spun mai mult. M-am despartit de ea, a fost un flash orbitor si m-am trezit pe strada singur. Exista oare Cosmina Pasarin? Nu stiu si oftez. Ar trebui poate s-o inventeze cineva. De ce sa-ti placa de ea? Pentru ca esti un estet, dar nu modelul ala care se uita dupa statuile grecesti la British Museum. Pentru ca ce-i place camerei (aparatului de fotografiat, etc), ii place si omului. Pentru ca iti place viata, iar ea stie o viata misto, daca intrebi. Pentru ca ai o chestie cu celebritatea. Chestia e ca-ti place, adica. E treaba ta de ce si te-a rugat sa nu bati toba. De ce sa uiti de ea? Pentru ca zambeste mult, iar tu ai senzatia ca esti de-a dreptul morocanos si incepi sa intrebi de retete de antidepresiv. Pentru ca ai uitat deja, iar domnisoara de la Cream te-a rugat sa nici nu-ti aduci aminte. Pentru ca nu mai are emisiune la televizor si-i pare rau. Cosmina, crede-ma, cateodata e mai bine sa se intrebe lumea de ce n-ai! Pentru ca vrei sa stai linistit in laboratorul tau de fizica atomica sa mai descoperi o particula elementara, si asta cere concentrare. Pentru ca maine ai teza si trebuie sa lasi naibii internetul, mai mama, mai! Fotograf Sebastian Enache, Multumim pentru sprijin Caffe&Latte Wine Bar Restaurant Fleming a descoperit penicilina. Arhimede a ramas cunoscut pentru cea mai desteapta baie din istoria omenirii. Moise a venit cu zece paragrafe de lege si-aia a fost. Pamela Anderson ne-a adus aminte ca pe lume nu exista nimic altceva mai important decat sanii. Iar Sony nu va mai face niciodata nimic mai bun decat Walkmanul. Asta e: sunt oameni si intamplari unice. Care nu se mai repeta niciodata, daca pot sa folosesc o jumatate de pleonasm, necesar totusi pentru precizie. Iti trebuie cu Cosmina: dupa doua ore cu ea, ai sentimentul ca e un pacat de neiertat sa fii vag, aluziv, nehotarat. Despre Cosmina Pasarin stii, undeva in spatele creierului mic, ca a fost prima vedeta de reality show din Romania. Era intr-o vara, era cald, era tarziu si ea aparea in semi-intuneric, in niste secvente mai toride, in Vara Ispitelor. Imi aduc aminte de ele ca prin vis: aveam jurnal de noapte pe vremea aia, la acelasi post. Parca... Apoi am intalnit-o la o receptie, in fosta casa a lui Ceausescu. Era la bratul unui domn bine din televiziune, incarcata cu emotia de a fi acolo unde se intamplau cu adevarat lucrurile. Ce lucruri? Nimic, sampanie, conversatie, parada de orgolii si planuri mari, niciodata macar puse pe hartie. Anii ’90, la sfarsit: momentul in care Romania se prindea, in fine, ca e totusi o tara europeana. Cosmina a venit pe valul asta al unei noi generatii de figuri pe sticla. De la 0 la 1000 de kilometri pe ora, viteza de afirmare a starurilor model supernova, in zece minute de emisie. Atat i-a fost necesar sa ajunga vedeta. Atat a durat si cea mai spectaculoasa perioada din viata ei: si n-o spun cu rautate, ci cu invidia omului care n-a avut niciodata parte de zece minute de super-glorie totala, nationala - dar ce zic eu? - universala! La zece ani dupa, Cosmina exista. Asta poti spune despre ea si o spui cu increderea ca nu vine nimeni sa te contrazica. A facut un business din numele ei, similar cu business-ul petrolier al lui Shell: unul in care zacamintele de notorietate scad in fiecare an. N-are nicio vina, e sistemul care te pune pe un raft: Cosmina nu mai poate scapa de incarcatura de paiete a numelui ei, de conotatiile senzuale ale amintirilor noastre publice si private. Nu se poate calugari si nici face o emisiune de divertisment pentru copii. Pur si simplu n-o sa-i dam voie si n-o s-o credem. E ca si cum Iliescu s-ar face liberal, iar Becali ar fi primit in Academia Romana, in aplauze, fara scandari.