Fanny Ardant - Pe urmele lui Truffaut | Articole revista | Viva.ro

Fanny Ardant are trei fete cu trei barbati diferiti: Lumir (34 ani), al carei tata este actorul Dominique Leverd, Joséphine (26 ani), fiica lui Fran§ois Truffaut, si Baladine (19 ani), fiica regizorului si producatorului Fabio Conversi. A contat intrucatva faptul ca aici ati filmat si „Callas, Forever“, in regia lui Franco Zeffireli? Cand jucam in „Callas, Forever“ am intalnit actori, cantareti, dansatori, oameni care faceau parte din figuratie, care vorbeau foarte bine limba franceza. Prin urmare, m-am simtit ca intr-o familie. Apropo de familie, de lucruri frumoase si de iubire... Care sunt valorile dupa care se ghideaza Fanny Ardant? Sa stii sa abandonezi lucrurile si sa traiesti doar ceea ce este esential. Nu poti avea totul. Revenind la „Cenusa si sange“... Nici castingul nu a fost tocmai usor. Ati vazut destul de multe filme romanesti pana sa alegeti actorii romani. Da, este adevarat. Am vazut lucruri extraordinare. Am o mare admiratie pentru actorii romani. Am lucrat cu Olga Tudorache, Razvan Vasilescu, Ion Besoiu. Toti sunt nemaipomeniti. V-a ramas mai aproape de suflet vreo productie anume? Un film noir, a carei actiune se petrece la tara, o capodopera a cinematografiei romanesti... Va referiti la „Morometii“, in regia lui Stere Gulea? Da, despre acest film este vorba. Avea o poezie, o forta, ceva misterios, e un film noir si eu am o slabiciune pentru astfel de filme. Tinand cont de reactia publicului de la Cannes si TIFF, cum credeti ca va primi publicul larg din Romania acest film? Aceasta este marea intrebare. Nu stiu... Este imposibil de intuit care va fi reactia publicului. Imposibil. In plus, este o diferenta intre reactia criticilor de film si cea a spectatorilor. Ce s-a intamplat in Franta? Care au fost reactiile fata de acest film? Parerile au fost impartite. Sunt constienta de lucrurile care au fost spuse. Criticii fac parte din acest joc de box in care urca in ring pentru a imparti lovituri. Multi protagonisti din film au cate o infirmitate, amprenta pe care o poate lasa violenta. Din pacate, realitatea ne arata ca acest fenomen e cat se poate de prezent in vietile noastre. Va sperie aceasta stare de lucruri? Nu. Asa este viata. Nu te poti gandi la viata fara a lua in calcul si violenta. Tot timpul oamenii au incercat sa puna punct violentei. Cred ca toate problemele apar pentru ca vrem sa o oprim. Acum oamenii incearca sa traiasca politically correct, sa fie amabili, sa evite problemele. Ceea ce este stupid. Cum sa controlezi violenta? Ce proiecte de viitor aveti? Nu stiu, pentru ca sunt o multime de lucruri pe care le am in vedere. Muzica - pe care o iubesc foarte mult - cinematograful, teatrul. Nu planuiesc nimic. Nu-mi place sa programez lucrurile. Sunt foarte bucuroasa ca voi juca intr-un nou film, o comedie. |n rest, ma voi bucura de viata, voi sta in pat si voi manca ciocolata... (rade) n Debutul regizoral al lui Fanny Ardant in presa franceza: „In ciuda unei ambitii frumoase, primul sau film sufera din cauza artificiilor si a emfazei.“ (Le Figaro) „Subiectul nu este unul nou, insa rezultatul surprinde prin frumusetea, ambianta fascinanta si prin prestatia actorilor, dintre care cei mai multi sunt adevarate revelatii.“ (Paris Match) „Fanny Ardant si-a dorit sa ne povesteasca o istorie plina de ura si secrete.“ (Liberation) Claudia Cosma, Florentina Liutic Muza celebrului Fran§ois Truffaut, Fanny Ardant a debutat ca regizor cu pelicula „Cenusa si sange“. Pe terasa unui hotel din centrul Bucurestiului, efervescenta ca o sampanie frantuzeasca, Fanny ne-a povestit despre aceasta experienta, despre valorile care o ghideaza in viata, precum si despre planurile ei de viitor... Cenusa si sange“, primul dumneavoastra film in calitate de regizor si scenarist. Cum a fost trecerea in spatele camerei de filmat? A fost o experienta colosala sub toate aspectele, atat profesional, cat si personal. Este pentru prima data cand ma incumet la un lucru atat de dificil. Cei care privesc filmul terminat nu stiu ce se ascunde in spatele lui. Nu regret nimic, deoarece a fost un moment extrem de intens. Va doriti sa mai re-pe-tati aceasta experienta? |n ceea ce priveste experienta de scenarist, da. Este incredibil sa regandesti o poveste. Insa eu sunt in primul rand actrita. Totul depinde de timpul pe care il voi avea la dispozitie, pentru ca este greu, de asemenea, sa ratez sa joc roluri importante. Totul este o chestiune de timp. Pentru ca nu prea am timp... Cum de ati indraznit abia acum sa debutati in regie? Am inceput sa scriu acest scenariu cand jucam intr-o piesa de teatru scrisa de Marguerite Duras, „La bªte dans la jungle“. Eram la Paris pentru 3 luni si toate dupa-amiezele mi le petreceam scriind. Dupa aceea, am inceput sa ma gandesc la fiecare cadru. Si l-am terminat. Este important sa termini, pentru ca am scris ca un amator. Nimeni nu mi-a spus cum ar trebui sa procedez. A fost extraordinar cand statul francez mi-a acordat bugetul prin CNC, pentru ca insemna ca cineva crede in mine. Asta mi-a dat un fel de forta. A aparut imediat si un co-producator roman. Apoi am pus totul la punct impreuna cu Tudor si Ana Giurgiu si am pornit in aceasta aventura. Transilvania se potrivea perfect cu ceea ce scrisesem eu. Totul mi se pare magic. Nimic nu a fost programat. Filmul a fost inspirat de o povestire a lui Ismail Kadare... De ce tocmai Kadare? De ce tocmai acest eseu? Acum multi ani, filmam la Barcelona si am citit un eseu al lui Ismail Kadare, „Eschil, le grand perdant“, despre Albania de Nord. Aici se spunea cum in Balcani, in nordul Greciei, nimic, absolut nimic nu s-a schimbat de la Eschil incoace. Acelasi comportament, aceeasi credinta in destin, aceeasi lege a ospitalitatii care functioneaza si in prezent, aceleasi ritualuri. In plus, aceasta zona a fost cucerita de turci, ceva mai tarziu au venit comunistii. Am inceput sa-mi imaginez o poveste a carei actiune sa se petreaca in prezent, in care nimc nu s-a schimbat deloc. Cum nu am putut filma in Albania de Nord, am inceput sa caut o tara din Europa Centrala. Romania are o traditie cinematografica importanta, actori mari care cunosc limba franceza.