Face to face: David Beckham vs. Zinedine Zidane

ASEMĂNĂRI

ŞI-AU CUNOSCUT SOŢIILE LA MECI. În timp ce juca pentru Cannes, în sezonul 1988-1989, Zidane a cunos­cut-o pe Veronique Fernandez, pe atunci dansatoare şi fotomodel. Cei doi s-au căsătorit în 1994 şi de atunci căsnicia lor a mers ca pe roate. În 1997, David Beckham a cunoscut-o pe Victo­ria Adams. Foarte repede, au devenit unul dintre cuplurile cele mai urmărite de media internaţională. S-au căsătorit doi ani mai târziu, la castelul Luttrell­stown din Irlanda, în cadrul unei cere­monii care a costat aproximativ 500.000 de lire, şi şi-au cumpărat o casă de 7,5 milioane de lire în Hertfordshire, supra­numită de presă Beckingham Palace.

AU 4 COPII. Cei trei băieţi mai mari ai francezului joacă deja la Real Madrid Academy, iar cel mai mare dintre ei, Enzo (19), este fotbalist profesionist la clubul Juvenil A. Cei patru copii ai fami­liei Beckham, inclusiv mezina, Harper, sunt pasionaţi de fotbal, dar nu joacă într-un cadru organizat. „Joacă la şcoală sau în casă, ceea ce o deranjează pe Victoria uneori, povesteşte Beckham.

DEOSEBIRI

COPILĂRIA. David Beckham s-a născut în Londra, într-o familie din cla­sa medie. Mama sa era coafeză, iar tatăl construia mobilă de bucătărie. Părinţii erau fani Manchester United şi mer­geau adesea la meciuri pe stadionul Old Trafford. Când era mic juca fotbal în Ridgeway Park din cartierul londonez Waltham Forest, iar la şcoală spunea că vrea să devină fotbalist. Zidane, pe de altă parte, a avut o copilărie grea. Părinţii săi, imigranţi algerieni stabiliţi în Marsilia, l-au învăţat de mic că, dacă vrea să aibă succes, trebuie să mun­cească de două ori mai mult decât fran­cezii. A început să joace fotbal pe mai­danele din La Castellane, un cartier rău famat din Marsilia. „Sunt norocos că m-am născut într-un cartier dificil. M-a învăţat ceva nu doar despre fotbal, ci şi despre viaţă. Am crescut alături de mulţi copii de origine diferită, proveniţi din familii sărace. Oamenii trebuia să se lupte pentru a avea ce mânca în fiecare zi. Muzica era importantă. Fotbalul era partea uşoară, povestea Zidane.

STILUL DE JOC. În timp ce Beckham a devenit faimos pentru loviturile libere, Zidane a fost apreciat pentru driblin­guri. Despre britanic, Sir Alex Ferguson, antrenorul care l-a crescut, spunea: „Se antrena cu o disciplină şi o acurateţe la care alţii nici nu se gândeau. Este unul dintre cei mai buni fotbalişti britanici nu datorită unui talent dat de Dumnezeu, ci pentru că se antrena neobosit, lucru pe care alţii nu îl făceau. Jucătorul fran­cez a fost descris cu vorbe şi mai mari. „Venea de pe altă planetă. Când Zidane intra pe teren, ceilalţi 10 coechipieri de­veneau brusc mai buni (fotbalistul sue­dez Zlatan Ibrahimovic). „Zidane a fost răspunsul pe care fotbalul l-a dat Tea­trului Bolşoi. Era eleganţa supremă pe teren (jurnalistul Sid Lowe).

STĂPÂNIRE PE TEREN. Încă de mic, Zidane a avut tendinţa de a se enerva pe teren şi de a se lua la harţă cu cei care îi insultau familia sau originile. Când juca la Cannes, prima sa echipă, l-a lovit cu pumnul pe un coleg care a râs de locul din care provine. În 1998, într-un meci cu Arabia Saudită, a deve­nit primul francez care a primit cartonaş roşu într-o finală de Campionat Mondi­al, iar în 2006, în ultimul meci din cari­eră, l-a lovit cu capul în piept pe italia­nul Marco Materazzi şi a fost eliminat din meci. În locul unui final glorios de carieră, a avut parte de unul şocant. Beckham a fost mult mai disciplinat pe teren. Singurul conflict care a fost dezbătut în presă a fost cel de la Euro 2000 când, în meciul cu Portugalia, le-a arătat semne obscene unor suporteri britanici care îşi băteau joc de el.

RALUCA TĂMAȘ Foto HEPTA, NORTHFOTO

Urmărește-ne pe Google News