Exclusiv: Catalina Ponor - revenirea unei campioane | Articole revista | Viva.ro

Cariera unei gimnaste se incheie când restul lumii se afla abia la primul job. Cariera Catalinei se va termina cand va dori ea, caci nici macar pauza de patru ani nu i-a vindecat dorul de antrenamente. Nici faptul ca acum, la 24 de ani, este cea mai &bdquo;batrana” sportiva din istoria gimnasticii romanesti nu o impiedica sa aiba visuri mari pentru Jocurile Olimpice de la Londra 2012. O fetita de patru ani merge pe strada cu bunica ei. Copilul arata cu degetul o sala de sport care nu se stie din ce motiv o fascineaza atat de tare, incat o trage pe bunica de mana intr-acolo… Treisprezece ani mai tarziu devine tripla campioana olimpica. “Am vazut aparatele si nu m-am mai putut opri”, isi aminteste Catalina Ponor momentul aparent banal care i-a decis viata, in timp ce make-up artistul ii contureaza ochii migdalati, mostenire de la mama ei. Eu o privesc ca si cum nu ar fi din lumea noastra atunci cand imi povesteste senina ca a renuntat la o renta viagera de peste 6.000 de lei pentru a reveni in gimnastica la 24 de ani, varsta la care foarte putine sportive se incumeta sa mai concureze, dupa o pauza de patru ani. Se retrasese in 2007, din cauza unor probleme de sanatate, dar inceputul lui 2011 a prins-o in sala de sport, hotarata sa faca istorie la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012: “Sportul mi-a lipsit foarte mult. Mi-era foarte dor sa fiu din nou in sala, sa fac antrenamente, sa particip la concursuri. Nu mi-am propus de la inceput sa particip la Mondiale sau la Olimpiada, am zis «hai sa vedem ce iese». Pentru mine gimnastica este ca un drog. Am incercat sa ma las si nu am reusit”. A fost nevoie de doar sase, sapte luni de antrenament intens sub atenta supraveghere a antrenorilor Octavian Bellu si Mariana Bitang pentru ca gimnasta sa recupereze timpul pierdut si sa aiba aceeasi conditie fizica precum mai tinerele sale colege de echipa. Au mai incercat si alte sportive sa revina in activitate, dar in zadar. Catalina are insa o ambitie iesita din comun si o forta indestructibila, de care iti dai seama doar privind-o. Discutiile despre shopping, dragoste, distractii o lasa rece, desi una dintre rochiile purtate la shooting (una roz) i-a placut in mod special. Orice intrebare i-ai pune, raspunsul se invarte tot in jurul salii de antrenament. Iar ceea ce m-a uimit cel mai tare a fost sa aflu ca ea nu are emotii la concursuri, in general: “Multa lume zice ca ma urc pe barna ca si cum m-as plimba pe bulevard”. Dintr-un motiv care nu are nicio legatura cu cochetaria, machiajul Catalinei Ponor (tus negru) a fost intotdeauna un subiect intrigant pentru mine. Pana sa aflu ca nu are trac, nu pricepeam cum de-i permit mainile sa traseze o linie perfecta de tus inainte de a intra intr-un concurs pentru care s-a antrenat tot anul. “Am avut o copilarie fericita, chiar daca nu am avut timp sa ma joc toata ziua cu copiii pe afara. Mama a stiut sa imi dea ceea ce aveam nevoie, a avut o grija extraordinara de mine, a stiut sa faca din mine o fata ambitioasa, dupa cum se vede.” Mai in gluma, mai in serios, i-am zis ca este “soldatul universal”, gandindu-ma ca Olimpicii sunt facuti, intr-adevar, din alte “aliaje”, desi programul ei zilnic, asa cum mi l-a descris, nu suna atat de obositor precum ma asteptam: “Ma trezesc in jur de 7.30, la 8.30 merg in sala, la 9 incepem primul antrenament, in jur de 12 luam masa de pranz, apoi ne odihnim o ora si jumatate. De la trei si jumatate incepem al doilea antrenament, dupa care urmeaza masa de seara.” Meniul Catalinei difera de la zi la zi, insa majoritatea meselor constau in peste, multe salate, multe fructe si foarte putine dulciuri. Revenirea Catalinei in gimnastica a avut ecouri in presa internationala, motiv pentru care toata lumea a fost cu ochii pe ea la recentele Campionate Mondiale din Japonia, unde Romania nu a obtinut niciun loc pe podium. Gimnasta s-a intors suparata pe aceste rezultate: “As fi vrut ca fetele sa isi doreasca mult mai mult victoria, sa dea tot ce au mai bun in ele cand se urca pe aparate, pentru ca exact acest lucru i-a lipsit echipei noastre. Echipa din 2004 era foarte unita, cand aveam orice fel de probleme ne adunam si discutam. Dupa cum s-a si vazut din rezultatele de atunci”. Catalina de acum este mult mai matura decat Catalina din 2004, asa cum ea insasi declara, motiv pentru care a devenit mentorul mai tinerelor ei colege de echipa: “Incerc sa imi impun si mie anumite reguli si, in acelasi timp, sa imi incurajez si colegele care sunt mai micute si poate nu au experienta necesara pentru a trece peste probleme(…) Eu nu ma consider un star printre ele, vreau doar sa le incurajez si sa le ridic moralul, atunci cand e nevoie. Tot ce-mi doresc e sa le invat ce inseamna o echipa unita.” Am intrebat-o cine ii ridica ei moralul atunci cand are probleme, cand simte ca nu mai poate, dar raspunsul nu a fost cel al unei fete de 24 de ani: “Cred ca am resurse din nastere (rade). Le-am mostenit de la mama, ea e o fire foarte ambitioasa si capoasa(…) Mama este pentru mine ca un manager, e singura persoana in care am incredere si cu care pot vorbi orice, intotdeauna m-a sfatuit numai de bine. M-am cam ciondanit cu ea cand am decis sa ma reintorc in gimnastica, isi facea griji pentru sanatatea mea. Nu a putut insa sa treaca peste voia mea.” Timpul curge altfel pentru sportivii de performanta, astfel ca la varsta ei, Catalina are deja in spate ani buni de munca: “Poate fi anormal pentru oameni sa vada in sala o gimnasta de 24 de ani. Sunt prima din istoria gimnasticii romanesti care mai concureaza la varsta asta. Noi incepem munca la 3, 4 ani, deci eu am deja in spate 20 de ani de gimnastica. O viata de om”.Din cei patru ani petrecuti departe de sala de antrenament, Catalina a stat un an in SUA, ca antrenor, dar acolo nu a regasit pasiunea pentru gimnastica din Romania: “Mi-am luat munca in serios pentru ca imi doream sa fac ceva ca antrenoare, daca nu mai puteam ca gimnasta. In schimb, in America sunt alte prioritati. Acolo fetele platesc ca sa vina la gimnastica, iar prioritatea lor este scoala si orice e in afara salii.“ In rest, Catalina s-a ocupat de studii. Desi a inceput doua facultati, Educatie Fizica si Sport si Afaceri Internationale (ASE), din lipsa de timp a trebuit sa renunte la cea din urma. Tot din lipsa de timp, gimnasta considera ca nu este momentul sa se indragosteasca. De fapt, raspunsul a fost categoric: “Sincera sa fiu, deocamdata nu am timp de asa ceva si nici nu ma intereseaza in mod special acum. Am alte prioritati si vreau sa-mi indeplinesc visul in gimnastica. Dupa aceea am toata viata la dispozitie pentru dragoste.” Am insistat sa stiu daca, totusi, in cei patru ani de pauza, a fost indragostita de cineva, dar am abandonat subiectul de indata ce am primit un raspuns scurt si cuprinzator, la care nu a stat deloc pe ganduri: “nu”. In schimb, a povestit incantata despre dorintele pe care si le-a putut indeplini cu banii castigati din gimnastica, o casa “destul de maricica” si o masina care consuma mult, un trai decent, asa cum a concluzionat, iar mie nu mi-a sunat firesc sa aud ca un triplu campion mondial are doar un trai “decent”. Catalinei nu i se pare normal sa fie numita vedeta: “Eu nu ma consider o vedeta, ci o sportiva care isi face treaba. Uneori e bine sa fii recunoscut pe strada, alteori nu, pentru ca toata lumea sta si se uita in gura ta sa vada ce faci si urasc sa fiu privita foarte insistent.” Am invatat multe de la Catalina in ziua in care am stat de vorba cu ea. Mi-am promis ca de cate ori voi fi tentata sa ma plang de cate lucruri am pe cap (toata lumea se plange de prea multa munca la orice colt de strada), am sa-mi amintesc ca exista o tanara de 24 de ani care isi petrece fiecare zi a vietii sale intr-o sala de antrenamente, care nu are timp de shopping si nici de dragoste si care si-a dedicat tineretea unui singur vis. Cu toate acestea, nu se plange de nimic. Din contra, chiar daca are unele probleme de sanatate, nu se menajeaza deloc: “Daca imi doresc ceva foarte mult, imi ascult mai degraba instinctul decat corpul, desi nu este bine sa fac acest lucru. Totusi, eu zic ca poti trece peste orice problema, daca iti doresti ceva cu adevarat.“ Oana Popoiag Foto: Ciprian Strugariu