Dragos Bucurenci (27) continua lupta cu poluarea: atmosferica, fizica, fonica, morala… E hotarat sa schimbe lumea, dar stie ca nu o poate face chiar acum. Dar cand si cum? Are o strategie. Ea pleaca de la gesturile mici si ajunge pana la cele mari, foarte mari, care se fac o data in viata. Ne-a spus despre fiecare cate putin…
Dragos, de cand am vorbit ultima oara, nu numai ca lumea nu a ales drumul salvarii sale, ci a intrat in criza. Financiara si morala. Intrebarea care urmeaza e pe buzele tuturor: cum vezi criza asta? Cum o comentezi?
O vad ca pe un foarte bun prilej de a reinvata sa fim responsabili si de a face legatura esentiala intre cat producem si cat consumam. O mai vad apoi ca pe o criza de incredere si mai putin ca pe o criza de lichiditati. Cred ca oamenii vor resimti mai puternic caderea unor mituri legate de capitalism si de economia de piata decat subtierea propriilor buzunare. Dar avantajul este ca vom deveni mai lucizi in legatura cu lumea in care traim, asa ca ce vom pierde in confort vom castiga in inteligenta. Eu sunt de acord cu parintele Rafail Noica atunci cand spune, in cu totul alt context, despre criza ca este o conditie a progresului.
MaiMultVerde, ONG-ul pe care-l conduci, resimte aceasta criza?
Din plin – cei mai importanti sponsori ai nostri si-au redus aproape cu doua treimi bugetele pe care intentionau sa le investeasca in proiectele noastre. Dar noi am stiut inca de anul trecut ca in 2009 va trebui sa alergam de trei ori mai mult pentru fiecare leu obtinut. Va fi greu, dar nu imposibil sa supravietuim. Cu adevarat dramatica este insa situatia acelor organizatii care se bazau pe cate un singur sponsor. Reducerile bugetare pot duce, in cazul lor, la disparitia organizatiei. Eu cred ca abia acum avem ocazia sa ne dam seama care au fost companiile care si-au dorit cu adevarat sa fie responsabile si care au fost cele care n-au facut-o decat pentru un plus de vizibilitate. Sponsorul responsabil, ca si prietenul adevarat, la nevoie se cunoaste.
Nu crezi ca ar trebui sa intri in politica? Ai, in fond, un capital bun, o influenta deloc de neglijat si o experienta impresionanta pentru varsta ta…
Eu cred, dimpotriva, ca mai am o groaza de lucruri de invatat si asta vreau sa fac in ur-ma-torii cinci ani. Exista un timp al acumularii si un timp al constructiei. Dupa ce voi fi sigur ca MaiMultVerde a ajuns pe picioarele sale, vreau sa-mi petrec cativa ani acumuland noi deprinderi, noi cunostinte. Daca as intra in politica la varsta asta, as fi precum mustul de toamna: proaspat, usor piscator, dar m-as strica repede.
Cineva spunea odata ca oamenii sunt programati sa-si viseze fericirea, dar nu stiu sa o traiasca atunci cand dau de ea. Esti de acord cu asta? Care este proiectia ta despre fericire? Ce intelegi tu prin asta? O imagine, un gust, o femeie, un barbat, o situatie…
Eu zic ca, dimpotriva, oamenii sunt programati de mici sa-si viseze nefericirea si foarte putini scapa de programul asta. Si mai cred ca se face foarte mare caz de fericire, cand, de fapt, mai eficient ar fi sa aflam ce ne face nefericiti. E ca si cum manualul de service al unui autoturism ti-ar spune pe zeci de pagini cum ar trebui sa functioneze masina atunci cand nimic nu e stricat la ea in loc sa-ti spuna punctual cum s-o repari atunci cand nu merge.