Diane Keaton - Croita pentru comedie | Articole revista | Viva.ro

Woody Allen: „Diane crede in Dumnezeu, dar, in acelasi timp, crede ca radioul functioneaza fiindca sunt oameni minusculi inchisi inauntru.“ Rolul ramane memorabil, la fel si filmul si intregul parteneriat dintre ea si Woody Allen. Povestea de dragoste, incheiata definitiv cand Allen incepe relatia cu Mia Farrow, lasa locul unei prietenii solide, de nezdruncinat nici pana azi. Succesul lui „Annie Hall“ o transforma pe Keaton in fashion icon. Paradoxal, nici inainte, nici dupa film, felul ei de a se imbraca, criteriul inexistent dupa care isi asorta hainele cu greu putea fi pus in balanta cu un termen precum „stil“. Si totusi, moda feminina a anilor ‘70 ajunge sa poarte amprenta stilului ei, usor androgin, inexplicabil, de a se imbraca. Femeile incep sa poarte veste, descompletand smochingurile sotilor, au parul drept, lasat in dezordine, machiajul lipseste aproape cu desavarsire; totul se aliniaza la felul de a fi al lui Diane Keaton. Doar ca Diane, de teama sa nu ramana fixata in tiparul Annie Hall, hotaraste sa incerce si alt tip de roluri, indreptandu-se cu precadere catre cele total opuse ultimelor partituri jucate. Isi incearca norocul in cateva drame si thriller-uri psihologice, dar sesizeaza in timp util, din pacate odata cu criticii, ca astfel de roluri nu o prind. Cu drama cochetase de la inceputul carierei, in „Nasul“ lui Coppolla, unde a jucat-o pe sotia lui Michael Corleone si inca de atunci review-urile proaste ii semnalau ca nu isi alege rolurile care i se potrivesc. Printre esecuri, faptul ca a continuat cu incapatanare sa rupa bariera genurilor i-a scos in cale si momente fericite. Unul din ele a fost intalnirea cu Warren Beatty, alaturi de care a jucat in drama „Reds“. |ntre cei doi s-a infiripat o idila careia, din motive pe care le putem doar banui (Beatty e recunoscut ca afemeiat), Diane i-a pus punct dupa aproape 3 ani. Intoarcerea la comedie a stat sub semnul unui nou parteneriat, de aceasta data cu regizoarea Nancy Meyer, responsabila pentru succese de box-office precum „Baby Boom“, in care Keaton interpreteaza o workaholica care se trezeste, pe nepusa masa, cu un bebelus de crescut si „Something’s Gotta Give“, in care actrita face pereche cu un Jack Nicholson fustangiu, vesnic in goana dupa tinerele, pe care il ajuta sa descopere ca sexul si dragostea fac casa buna si cu o femeie de varsta lui, trecuta de prima tinerete. Pentru ultimul, primeste a patra nominalizare la Oscar (a doua si a treia fiind pentru „Reds“ si „Marvin’s Room“), trofeu pe care l-ar fi castigat daca nu ar fi fost „colega de an“ cu Charlize Theron, castigatoare pentru rolul din „Monster“ (a nu stiu cata drama care colectiona statuete in acea seara). Revenirea ei in prim-plan ca purtatoare de cuvant a comediei scoate la lumina amanunte impresionante despre viata ei privata. Diane, catalogata in anii ‘80 drept cea mai secretoasa vedeta de la Greta Garbo incoace, nu se mai sfieste sa raspunda la intrebari personale. Aflam chiar de la ea ca nu a fost casatorita niciodata si ca nici nu intentioneaza sa faca vreodata pasul cel mare, pe motiv ca „dragostea dintre un barbat si o femeie este mult prea diafana si cu capul in nori pentru a se putea baza pe incredere. Un astfel de parteneriat (casatoria) nu poate fi cladit decat pe incredere“. Incredere pe care a gasit-o doar in relatia cu copiii, un baietel, pe nume Duke si o fetita, botezata Dexter, adoptati in urma cu cativa ani si pe care ii creste singura. Catalina Sevastre, Foto: www.dianekeaton.comA fost prima muza a lui Woody Allen si a luat Oscarul cu un film in care se joaca pe sine insasi. Macar pentru atat si tot merita sa vorbim despre Diane Keaton, una dintre cele mai mari actrite ale ultimilor 40 de ani. E mai usor sa faci publicul sa planga decat sa rada si e mai usor sa pleci acasa cu un Oscar pentru o drama decat pentru o comedie. Asa pareau sa spuna, intr-un dialog demn de o arie de musical, Jack Black si Will Ferrell, cea mai tanara generatie de monstri sacri ai comediei, la gala Oscarurilor din acest an. Un actor (ba chiar o actrita!) care ar putea sa dezminta acuzatia si sa-i scape pe membrii Academiei de prezumtia de favorizare a dramei si de ignorare a comediei e Diane Keaton. N-am zice ca e singura, dar la ea ne-a fermecat indeosebi dramatismul cu care-si joaca partiturile comice, un „narav“ deprins probabil de pe vremea cand era actrita de teatru pe Broadway. Iar cand spunem dramatism, nu excludem naturaletea, ba dimpotriva, vorbim despre intensitatea cu care traieste prin personaj, chiar si atunci cand se intampla, sub bagheta lui Woody Allen, sa se joace pe sine insasi. Diane Hall s-a nascut in 1946, pe 5 ianuarie, urmand sa treaca la Keaton, numele de domnisoara al mamei, in facultate, cand pe lista de admitere exista deja o Diane Hall. Din putinele amanunte legate de copilarie pe care actrita le impartaseste, deducem ca a fost un copil normal pana la punctul in care se dadea de gol zicand ce gandeste. Woody Allen avea sa spuna despre ea ca este o femeie care crede in Dumnezeu din acelasi motiv pentru care crede ca radioul functioneaza pe baza de oameni minusculi care sunt inchisi inauntru. Familia era una conservatoare, traiau in suburbia din apropiere de Los Angeles, iar Diane, fiind singurul copil la parinti, si pe deasupra fata, isi petrecea mare parte din timp in compania mamei sale. Si-a dat seama ca vrea sa devina actrita in adolescenta, cand a asistat la una din ceremoniile locale de premiere a talentelor gospodaresti ale casnicelor din comunitate – mama ei castigand titlul de „Mrs. Los Angeles“ – fiind profund impresionata de reactiile concurentelor in momentul in care aflau ca sunt castigatoare. A inceput sa joace pe Broadway in piese care urmau sa aiba mare succes la public, odata ecranizate. In „Hair“ a jucat timp de noua luni, starnind valva in randul regizorilor cu refuzul ei de a se dezbraca, la fel ca restul distributiei, cand scenele o cereau. Azi glumeste, recunoscand ca atunci si-a primit stampila de catar de care nu avea sa mai scape tot restul carierei. Dar tot atunci l-a cunoscut pe Woody Allen, care, intrigat de incapatanarea ei, o invita la un casting pentru a juca alaturi de el in „Play it Again, Sam“, rol pe care il primeste cu multe ezitari din partea producatorilor din pricina ca e mai inalta decat Allen cu 5 centimetri. Piesa tanarului regizor se bucura de mare succes pe Broadway, iar Diane primeste o nominalizare la Tony (echivalentul Oscarului in teatru) pentru Cea mai buna actrita intr-un rol principal. Despre relatia cu Woody Allen, Diane spune ca s-a terminat cu ceva timp inainte ca ei doi sa inceapa sa lucreze impreuna pe marele ecran. Au existat insa voci care spun ca povestea de dragoste a continuat paralel cu parteneriatul profesional care a durat 10 ani si s-a concretizat in 6 filme. „Annie Hall“, cel mai renumit si mai premiat dintre ele, are la baza un scenariu scris de catre Allen despre si pentru Keaton. Annie Hall este Diane Keaton, sau, cum ar spune actrita, o idealizare a tuturor trasaturilor ei de caracter puse cap la cap. Pana si numele eroinei, Hall, este desprins din certificatul de nastere al actritei, cat despre Annie – a fost, inca din copilarie, numele ei de alint. Cert e ca, la doar cativa ani de la debut, Diane Keaton avea cea mai grea, dar si cea mai flatanta misiune, de a se juca pe sine insasi. Si o face atat de bine incat intra in cursa pentru Oscar, pe care, in 1974, spre surprinderea tuturor, dar mai ales a ei insesi, il castiga..