Danzel Washington - In fiecare zi mai bun | Articole revista | Viva.ro

Desi abia fusese operat la un genunchi, actorul a trebuit sa faca eforturi sustinute pentru a tine piept celor aproximativ 18 duble in care alerga foarte mult. Si asta in conditiile in care, pentru acest rol, a luat cateva kilograme in plus. Ai mai lucrat cu Tony Scott la alte trei filme. De asta ai acceptat si acest rol? Acesta a fost probabil primul motiv. Am fost dispus sa ascult, pentru ca era vorba de el. La inceput, scenariul nici nu era gata, dar am avut incredere in el. Stiu ce fel de documentare face, asa cum fac si eu de altfel, si, de obicei, daca vine la mine, in--seam-na ca are totul deja pregatit si ca a gasit un tip de la care sa porneasca constructia personajului. Asa ca am incredere in el si muncim impreuna pana cand suntem amandoi multumiti de rezultat. In timp ce lucrai cu Tony Scott, ai fost tu insuti regizor al unor filme. S-a schimbat in vreun fel relatia voastra din acest punct de vedere? Sigur ca da. Acum realizez si eu cat de greu este sa fii regizor si apreciez ceea ce ei incearca sa faca. Prin urmare, caut sa fiu punctual, pentru ca acum vad cum este atunci cand altcineva nu ajunge la timp si nu e gata de filmari. In plus, e ca si cum ai fi platit sa mergi la scoala de film atunci cand lucrezi cu Hughes Brothers, Spike Lee, Jonathan Demme, Ed Zwick, Tony si Ridley Scott. Daca nu esti natang, tot ramai cu ceva! Cum decizi in ce filme sa joci dupa ce citesti scenariul? Nu e niciun mister. Citesti scenariul si te intrebi pe tine insuti daca iti place si daca este interesant. Dupa ce l-am jucat pe Frank Lucas in „American Gangster“, nu mai vroiam ca urmatorul rol sa fie tot vreun traficant de droguri. Asa ca acesta a fost singurul criteriu de selectie pentru acest rol. Dar totul tine de scenariu: daca nu e bun, nu e pentru mine! „Imi amintesc de perioada in care eram doar un copil si nu aveam suficienti bani ca sa-mi cumpar bilet de metrou si trebuia sa ma furisez. Iar acum, iata-ma la aceleasi statii de metrou, intr-un film de 100 de milioane de dolari... Viata e atat de interesanta!“, marturiseste Denzel Washington. Cum a fost sa filmezi in New York? Am facut multe filme in New York, asa ca eu m-am simtit ca acasa. Imi amintesc de perioada in care eram doar un copil si nu aveam suficienti bani ca sa-mi cumpar bilet de metrou si trebuia sa ma furisez. Iar acum, iata-ma la aceleasi statii de metrou, intr-un film de 100 de milioane de dolari... Viata e atat de interesanta! Cum ai reusit sa ai o casnicie atat de solida si sa cresti patru copii minunati, dintre care unul e coproducator la urmatorul tau film, „The Book of Eli“? Cred ca majoritatea oamenilor sunt ca mine, dar asta nu e ceva interesant, despre care presa sa scrie. Cei mai multi dintre noi stiu cum sa aiba o viata normala, dar tabloidele nu scriu despre asta, pentru ca nu ar vinde. Viata mea este destul de normala. Nu am mai avut aparitii in presa cam de un an si jumatate si nici nu am mai dat vreun interviu de la premiera ultimului film. Deci pentru mine nu asta e important, asa ca intre doua filme imi vad de treaba mea. Mi-a placut la acest personaj ca si el avea o casnicie obisnuita cu o femeie care il sprijinea si il iubea. Claudia Cosma, Interviu si fotografii oferite de INTERCOM FILM si SONY PICTURES Precum Sean Connery, Denzel Washington devine din ce in ce mai sexy odata cu trecerea anilor. Citeste in continuare un interviu acordat in exclusivitate pentru VIVA! prin intermediul InterComFilm Distribution despre rolul din „123 S-a furat un tren“, cum a trebuit sa alerge ca un atlet, desi abia fusese operat la un genunchi, dar si despre secretele unei casnicii de durata. La 11 ani, Denzel Washington, nascut si crescut in New York, castiga 11 dolari pe zi facand curat intr-o frizerie. A fost educat in stilul conservator al tatalui sau, preot penticostal, ale carui reguli puteau usor sa-i inhibe orice tentativa de exprimare a propriei personalitati. Peste 3 ani insa, cand parintii lui au divortat, Denzel a parasit fagasul impus de familie si s-a incadrat pe un drum destul de periculos. In anii care au urmat, a fost implicat in diverse scandaluri, batai de strada, a fost exmatriculat de la scoala si chiar a avut probleme cu heroina. In jurul varstei de 20 de ani, copilul rebel s-a domolit si a ajuns student la Facultatea de Jurnalism (Universitatea Fordham), dupa care a plecat la San Francisco, unde castigase o bursa la American Conservatory Theatre. Si de aici a inceput povestea cu actoria... Poveste frumoasa de altfel, daca tinem cont de faptul ca are acasa doua premii Oscar (Cel mai bun actor in rol secundar - „Glory“ (1989) si Cel mai bun actor in rol principal - „Training Day“ (2001). De curand, a avut loc premiera in Romania a filmului „123 S-a furat un tren“ („The Taking of Pelham 123“), un film de actiune in care Danzel joaca alaturi de John Travolta. Il stiai pe John Travolta inainte de acest film? Nu-l cunosteam, dar de intalnit, ne mai intalnisem. Ne mai intrebam unul pe altul „hei, cum o mai duci?“ pe la vreun eveniment, dar asta a fost prima data cand ni s-a dat ocazia sa lucram impreuna. Si chiar si asa, tot n-am apucat sa petrecem prea mult timp unul cu altul. De fapt, primele trei sau patru saptamani am filmat separat si tot ce am apucat sa vorbim, am vorbit prin microfoanele care ni se atasasera si pe care in cele din urma cei de la sunet ni le-au instalat si in dressing room. Asadar, in primele trei saptamani, in timp ce eu eram pe platou si filmam, John vorbea la microfon din cabina, iar apoi eu eram in cabina si el pe platou, in centrul de comanda, si tot asa. Dar prin microfoane mai schimbam cate un „buna dimineata, John, ce mai faci?“, mai fredonam cate un cantec sau spuneam cate o gluma. A fost interesant. Iti place sa mergi cu metroul? Eu am crescut in New York, iar metroul era singurul mijloc prin care ma puteam deplasa. Asa ca aici mi-am petrecut multe, multe ore in copilarie. Dar de vreo 20 de ani nu am mai mers cu metroul, pentru ca pierdeam cam doua ore in fiecare zi in drumul meu de acasa la scoala si inapoi. In acest timp, faceam de toate aici - dormeam, mancam, imi faceam temele - si mi-am jurat ca, imediat ce voi strange un banut, nu ma voi mai urca niciodata in metrou. Pana la acest film, bineinteles! A trebuit sa te ingrasi pentru acest rol? Da. Oricum aveam tendinta asta, asa ca m-am lasat dus. Si da, sa zicem ca am luat si mai multe kilograme in plus. Nu am avut nimic impotriva si chiar mi-a placut asta la acest personaj, pentru ca el este asadar un om normal, care se lupta cu aceleasi lucruri ca si noi toti. Si cum ai facut sa iei cateva kilograme in plus? Pur si simplu nu am facut sport, mancam noaptea tarziu burgeri si cartofi prajiti si desert si beam si un shake. Si uite cat de simplu e sa te ingrasi! Dar asta mi-a placut la tipul asta: ca parea ok sa se confrunte si cu aceasta problema. Cred ca el nici nu realiza ca e supraponderal, dar acesta-i era jobul.