Dana Razboiu: Casa, dulce casa...

Dupa ce a ales sa se stabileasca la Viena, suparata pe sistemul de sanatate care a pus in pericol viata copilului sau, Dana (35) s-a impacat cu Romania. A revenit la Bucuresti definitiv, alaturi de sotul ei si de cei doi fii si se declara fericita asa. In urma tuturor incercarilor prin care a trecut, se afla acum in cautarea unor raspunsuri... Ai trecut prin atatea schimbari de tot felul in viata incat e aproape de mirare ca ai abia 35 de ani. Stiind ca esti licentiata in psihologie, te intreb... ti-ai rezolvat problemele cu trecutul? Probabil ca nu pe toate… daca inca mai citesc carti de psihologie. Dar sunt pe drumul cel bun. Si spun asta pentru ca nu ma mai intereseaza asa de mult sa imi rezolv problemele cu trecutul. Semn bun. Primavara asta s-a implinit un an de cand prezinti principalele stiri de weekend la Realitatea Tv. Cum privesti retrospectiv anul in care in niciun weekend nu ai stat acasa? Lucrez pentru Realitatea, cel mai puternic brand in domeniul “stiri tv“. Lucrez pentru ca imi place si pentru ca eu cred ca orice femeie trebuie sa se intretina singura. Lucrez in televiziune deoarece asta stiu sa fac, am nevoie de adrenalina si imi plac oamenii care lucreaza la stiri, imi place realismul lor, chiar daca uneori e cinic. Da, imi place asta, vreau sa am in jur oameni care cauta adevarul si sunt autentici. Lucrez in weekend pentru ca am doi copii care sunt mai importanti decat mine, de care vreau sa ma ocup eu si sa ma bucur eu. Nu e placut sa lucrezi in weekend, e adevarat, mai ales daca e primavara sau vara si toata lumea e in parc sau la mare, dar deocamdata e o solutie care functioneaza. Ai o cariera frumoasa, zbori la business, esti fan Prada, ai o familie frumoasa, toate premisele pentru a fi fericita. Esti, totusi, fericita? Ii multumesc sotului meu (n.r. Bogdan Enoiu) pentru tot confortul, fiindca oricat de mari ar fi veniturile mele, el este cel care intretine casa si copiii. Si ii mai multumesc pentru Marc, copilul dulce, vesel si comunicativ pe care il avem impreuna. Cat despre fericire… Fiecare e liber sa creada ce vrea, dar fericirea tine de structura fiecarui individ, de modelul invatat de la parinti, nu vine la pachet cu niste bunuri. Dispozitia de a fi fericit o inveti in primii ani de viata. Brene Brown are un discurs in cadrul Conferintelor TED despre puterea vulnerabilitatii, relevant pentru ceea ce ne face fericiti si impliniti, merita sa o urmariti pe Youtube. Esti un om despre care se scriu stiri, dar si unul care se ocupa, la randul sau, cu stirile. Ca jurnalist, care consideri ca a fost cea mai irelevanta stire despre tine? Ca zbor la business si sunt fan Prada. (rade) Nu sunt jurnalist, ii las pe altii sa fie jurnalisti; m-au injurat destui pe diverse site-uri fiindca am spus ca as fi jurnalist. Eu prezint stiri si fac interviuri cu oameni care mi se par importanti, cum ar fi Kevin Costner, Gérard Depardieu, Angela Gheorghiu si altii. Oana Popoiag Alex Galmeanu Unde sunt mai fericiti Victor si Marc? La Viena sau la Bucuresti? Copiii sunt fericiti langa parintii lor oriunde. Pentru copii a fost minunat la Viena pentru ca aveam o casa mare intr-un cartier de vile cocotate pe un deal, cu padure intr-o parte si vita-de-vie in alta. Erau in mijlocul naturii, aveau piscina, le-a placut. Inghetata la Zanoni era delicioasa. (rade) Eu eram poate mai calma pentru ca societatea e mai linistita, traficul e civilizat. Austria e o tara dezvoltata, cu nivel de trai ridicat, oamenii au dispozitia sa zambeasca, sa fie politicosi, sa ajute. Eu sunt un om corect si destul de disciplinat, iar rigurozitatea austriaca si lipsa agresivitatii sociale mi-au priit. Ai resimtit ca pe un esec faptul ca nu ai putut ramane la Viena? Mihaela Radulescu s-a adaptat foarte bine la Monaco, de exemplu. Da, Mihaela pare adaptata bine la Monte Carlo. Nu stiu daca este, dar asa pare. Eu m-am adaptat in Bucuresti foarte bine, am trait in Arad si Timisoara, iar pentru o “provinciala“ ma descurc bine in Bucuresti si ma simt minunat. Cred ca am avut nevoie de experienta emigrarii ca sa ma impac cu Romania. Eu m-am suparat pe tara asta cand era sa-mi pierd copilul. Am luat hotararea sa plec dupa ce medicii austrieci au descoperit ca Marc are o malformatie congenitala a aortei ce ar fi trebuit operata dupa nastere pentru ca fiecare zi insemna risc de moarte subita. Aorta lui avea intr-o portiune diametrul de un milimetru in loc de 6 si se putea inchide, oricand, de tot. Marc avea sase luni, adica 180 de zile si a fost un copil norocos, milimetrul acela l-a tinut in viata. Dar nu mai avea puls la picioare si avea hipertensiune in partea superioara a corpului, inclusiv in vasele intracraniene. Sansa noastra a fost ca eram in concediu in Austria, Marc era racit si am ajuns cu el la un spital unde i-au descoperit coarctatia de aorta. Sansa lui Marc a fost ca s-a nascut intr-o familie suficient de instarita incat sa poata fi operat urgent, de un chirurg bun, intr-un sistem medical normal. Asta este revoltator in Romania, sa cotizezi la sistemul sanitar si sa ai dreptul sa traiesti doar daca esti norocos si poti sa pleci intr-un alt sistem de sanatate. L-am operat la clinica AKH din Linz, adica intr-un spital de stat! De stat austriac! Apoi am decis sa plecam din tara, eram suparata pe Romania, pe sistemul medical; m-a ingrozit ideea ca, daca apare vreo complicatie, nu ajung la timp la medic deoarece imi trebuie un avion pentru a ajunge la un spital cu sectie de chirurgie cardiaca infantila. Marc e bine, “e ca nou“, spun medicii care i-au facut nenumarate controale. O zi petrecuta alaturi de Dana Razboiu si de cei doi fii ai ei, Victor (8 ani) si Marc (2 ani), este ca o excursie nesperata in propria copilarie. Iti doresti sa fii din nou mic cand il vezi pe Marc cum isi plimba mandru paturica de care nu se desparte nici in poze si pe Victor cum isi priveste fratele. Dana ii descrie pe amandoi in culori vesele: “Lui Marc ii place sa fie in centrul atentiei, este Leu, la fel ca mine. Face spectacol oriunde mergem, cere aplauze si de multe ori se aplauda singur daca nu suntem pe faza si isi spune: «Bravo, Marc!». Victor este diferit, este introvertit, inteligent, sclipitor chiar, e pasionat de fizica si stiinte in general. Ii spunem «minitehnicus», pentru ca stie cum functioneaza fiecare aparat din casa si face circuite electrice de cand era mic.“ Povestea ta cu Viena este un du-te-vino continuu, astfel incat am pierdut sirul mutarilor si al revenirilor. Unde locuiesti acum, de fapt? Locuim in Romania. Am renuntat la casa de la Viena si la ideea de a trai in alta tara. Va fi decizia copiilor mei unde vor dori ei sa-si traiasca viata, eu ii pregatesc sa poata trai oriunde in lume, ii invat limbi straine, ii invat sa fie politicosi si civilizati, sa fie independenti. Pentru mine, concluzia este ca nu ma pot desprinde de Romania, probabil sunt prea in varsta pentru a emigra si pentru a-mi face un rost in alta tara. Ai fi incantata daca baietii tai ar alege, atunci cand vor fi adulti, sa se stabileasca in alta tara? Ce i-ai sfatui? As fi fericita daca Victor si Marc ar face parte din generatia care ar schimba Romania. As vrea, ca orice parinte, sa reuseasca ce n-am reusit eu, pentru ca eu pot sa ma ocup de educatia lor, pot sa-i trimit la cele mai bune scoli din lumea asta, dar intrebarea este: Ce tara le las? Cum o sa fie Romania cand ei vor fi mari? Ma ocup de ei, dar de tara pe care le-o las cine se ocupa? Nu asta este solutia, sa educam doar cativa copii, pe cei norocosi, care pot sa invete in scoli private. Trebuie sa investim mai mult in invatamant, doar asa putem schimba Romania. Este singura, repet, singura noastra sansa ca natiune: sa ne educam generatia viitoare, iar pentru asta trebuie alocate fonduri mai mari din PIB. Te mai leaga ceva de capitala Austriei in acest moment? Sigur, am prieteni buni acolo. Este orasul in care s-a nascut Marc. Este capitala Imperiului despre care imi povesteau bunicii mei. Eu am copilarit la granita cu Ungaria, pentru multi ardeleni capitala de suflet este Viena.