Crina Abrudan - Blonda de la sport | Articole revista | Viva.ro

Dupa ce a fost respinsa la facultatea de actorie din cluj, Crina a ajuns la un post de radio din Oradea. O prezentatoarea de stiri nu trebuie doar sa citeasca de pe prompter, ci e nevoie ca ea sa aiba si cunostinte in domeniu: jucatori, campionate, transferuri. Si asa ai avut o sansa nesperata. Eu nu m-am dus cu gandul de a lucra, a fost din curiozitate, sa vad cum arata. Toti erau foarte tineri, asa ca ne-am imprietenit. La un moment dat, mi-au cerut sa prezint un jurnal de stiri. Le-am citit si a doua si a treia zi si asa a inceput sa-mi placa. Nu m-am balbait. Ai avut talent.... Nu stiu, pot doar sa spun ca mare lucru nu intelegeam din ce mi se intampla. Dar am invatat pe parcurs. Am inceput prin a citi stiri, apoi am mers pe teren. Ulterior am dat la Stiinte Politice, pentru ca in Oradea nu avem Facultate de Jurnalism. Dupa 2 ani de radio, am inceput sa fac si emisiuni, in general dimineata de la ora 6. Ai lucrat 4 ani in radio, apoi s-a deschis Antena 1 Oradea. Cum ai ajuns aici? Am dat o proba, dupa care mi-au spus ca sunt acceptata. De ce la Sport? A fost o trecere de la un domeniu la altul... nu pot sa spun ca de la bun inceput am fost innebunita dupa sport, dar m-am adaptat si a ajuns sa-mi placa atunci cand l-am inteles mai bine. Cum ai descrie femeile pasionate de sporturi masculine? Fiecare om are pasiunile lui. Si mie imi place fotbalul, imi place sa merg la meciuri, la cele importante mai ales. Cand eram in Oradea, echipa noastra a fost o vreme in divizia A si atunci nu am lipsit de la niciun meci. Pentru noi era un eveniment sa vedem echipe mari ca Steaua sau Dinamo jucand la Oradea. A fost o decizie grea aceea de a te muta in Bucuresti? Am facut acest pas intr-un punct in care am crezut ca asa e bine. Am plecat din radio la Antena 1 pentru ca am considerat ca aveam suficienta experienta pentru asta. Eu ma atasez foarte repede de locuri si de oameni, iar daca ma simt bine intr-un loc, acolo raman. Sincera sa fiu, nu-mi place sa-mi schimb locul de munca. Pentru asta trebuie sa fie la mijloc o provocare foarte mare... Dar din radio am plecat pentru ca simteam nevoia sa fac mai mult si pentru ca, odata cu deschiderea Antenei 1 la Oradea, am avut aceasta ocazie... Si daca nu ar fi existat acest post de televiziune si la Oradea? Probabil ca as mai fi ramas inca cine stie cat la radio. Ma gandisem dinainte sa vin la Bucuresti, dar mi-a fost teama ca n-o sa ma descurc. Dar la Antena 1 Bucuresti ti s-a propus de la inceput sa prezinti stirile sportive? Eu sunt in Bucuresti de 3 ani, iar la stirile sportive doar de un an si ceva. Prima data am fost reporter la stiri, asa ca am mers prin tara la tot felul de evenimente speciale: inundatii, inzapeziri. Abia mai tarziu mi s-a oferit postul de prezentator la rubrica sportiva. S-a intamplat de cateva ori ca presa sa „cupleze“ unele prezentatoare de sport cu fotbalisti... De ce crezi ca se fac astfel de asocieri? Este o gandire gresita... de ce daca prezint sportul trebuie sa fiu vazuta neaparat langa un fotbalist? Daca as prezenta stirile de la ora 19:00, langa cine m-ar vedea lumea? Langa un politician?Crina arata ca de 20 de ani, desi nu tine niciun fel de dieta, nu merge de 10 ori pe saptamana la sala, nici nu face impachetari cu aur si ciocolata. Sa ne intoarcem putin la momentul in care te-ai mutat in Bucuresti. Cunosteai pe cineva? Nu cunosteam pe nimeni. Am locuit singura, foarte departe de Antena 1. A fost destul de greu. Cum ti s-au parut oamenii din Bucuresti? Cum te-ai inteles cu colegii? M-am adaptat destul de repede. Avand insa un program destul de incarcat, nu aveam timp de alte cunostinte in afara de colegi. Pana sa ajung la stirile sportive, nu am avut cand sa ma plimb prin oras, sa vad alte zone in afara celor in care aveam treaba... Weekendurile erau foarte rar libere, plecam in deplasari prin tara... Locuiam deja de un an si jumatate aici si erau multe locuri pe care eu nu le vazusem. De exemplu, pana atunci nu fusesem niciodata sa ma plimb prin Cismigiu sau prin Herastrau. Te intreb asta pentru ca am auzit ca ar fi o rivalitate foarte pronuntata intre tine si Simona Patruleasa. Ca ti-ar face tot felul de neplaceri... Se spun diverse lucruri, mai mult sau mai putin adevarate. Am spus-o si o mai spun: avem o relatie normala, ca doi oameni care lucreaza in acelasi loc. Suntem colege. Ne intalnim destul de rar... cand e ea, nu sunt eu si invers. Probabil ca lumea isi inchipuie ca atunci cand ne intalnim, sarim una la alta, ceea ce total neadevarat. Dar s-a spus exact de ce va certati, nu s-a vorbit la modul general. Nu e nimic adevarat? Nu, nu este. Avem o relatie normala, de colegialitate. Sa vorbim despre lucruri mai placute: shopping-ul. Ai pretentii la haine, la bijuterii, vrei sa fie branduri celebre? Nu. Ma duc la shopping ca un om obisnuit, in locuri obisnuite, nu sa fac eticheta. Nu ma duc in strainatate pentru cumparaturi si nici nu fac din asta un sport care trebuie practicat. Cand erai la Oradea iti placea foarte mult sa conduci. In Bucuresti esti la fel de indrazneata? Cand am venit in Bucuresti nu aveam masina. Cu cea pe care o am acum, un Peugeot 307, am facut 20.000 de kilometri in 6 luni. Merg foarte des la Oradea. Iar traficul de aici nu ma sperie. Am carnet de 10 ani, iar condusul ma relaxeaza. Se intampla ca seara, cand sunt obosita, sa ma urc in masina si sa dau o tura prin oras, ca sa ma linistesc. E frumos ca ti-ai cumparat o masina. Dar casa in care locuiesti e a ta? Nu, e o locuinta inchiriata. Gatesti? Da, uneori. Multa lume se mira de asta, dar in weekendurile in care sunt libera imi place sa am mancare gatita in frigider sa mananc in fata televizorului. La un moment dat ai declarat ca „am cam lasat deoparte planul personal, nu numai de cand m-am mutat in Bu-curesti, ci in general“. Esti cu adevarat o femeie absorbita de cariera ei? Da. Si in vremea in care lucram in Oradea aveam acelasi program incarcat ca si la Bucuresti. Acolo eram toata ziua pe teren, iar seara aveam transmisii in direct. Si daca se intampla ceva noaptea, vreun accident sau un incendiu, ma trezeam si plecam la filmare. Cu toate astea, nu am obosit niciodata. As vrea sa vorbim putin si despre viata ta personala. Relatia cu Marian Ionescu a fost urmarita indeaproape de presa. S-au scris tot felul de lucruri. Care e adevarul? Stiu, s-a scris si ca ne-am casa-torit pe 8 noiembrie 2007. Numai foarte putin din tot ce s-a zvonit a fost adevarat. Nici ma-car logodna nu a intrat in discutie intre noi. Se zice ca n-ai fi reusit sa depasesti despartirea de Marian... Se zic multe... De ce crezi ca presa de scandal ia in vizor anumite vedete si pe altele nu? Nu stiu, eu nu am facut nimic ca sa incurajez pe cineva sa scrie despre mine. Acum ai o relatie? Nu. Vezi Galeria foto Claudia Cosma, Fotografii Gabriel Hennssey, Stilist Miruna Micsan, Machiaj Mirela Vescan (make-up artist Rimmel), Coafura Cristina Trohani, Vestimentatie Irina Marinescu, Elena Perseil, Eugenia Enciu Incaltaminte Kaloni, Fotografiile au fost realizate la magazinul L' Armoire. Multumim pentru sprijin.Ar fi putut deveni o actrita de succes. A cochetat multi ani cu teatrul, inspirata fiind de tatal ei care era actor. Proba costume, mergea in turnee, dar, in final, Crina (30) s-a lasat sedusa de radio, apoi de televiziune. Barbatilor le plac blondele. Insa daca acestea mai vorbesc si despre fotbal, baschet, handbal sau box, campionate, transferuri sau retrogradari, atunci ele devin femeile perfecte. Ceea ce poate fi de-a dreptul frustrant pentru brunetele care nu se dau in vant dupa sport, dar il practica pentru a avea silueta pe care, femei precum Crina o au fara sa ridice un pai... dar si fara sa tina diete de niciun fel. Asa e ea: frumoasa, sincera, deschisa... ne-a spus tot ce am vrut sa aflam despre viata ei de la Oradea, cum s-a mutat in Bucuresti, despre asa-zisul conflict cu Simona Patruleasa, dar si cate ceva, mai discret, despre viata ei privata. Te-ai nascut in Oradea, unde tatal tau era actor, la fel si majoritatea prietenilor de familie, asa ca teatrul pare sa fi fost prima ta optiune in cariera... Mai ales ca probai costumele, stiai unele replici... Da, asta se intampla cand eram foarte mica. In fiecare vara, teatrul din Oradea mergea in turneu la mare si fiecare actor isi lua familia. In plus, in weekenduri tata avea spectacole la Baile Felix si acolo imi placea foarte mult sa merg, imi era tare draga viata de actor. Si pentru ca il vedeam ca isi face mereu bagajul, imi imaginam si eu ca sunt actrita si plec in turneu. Asa ca luam o esarfa, o bluza, le impachetam intr-o geanta a mamei si ma mutam dintr-o camera in alta. Ce spectacole improvizai? Preferatul meu era „Mary Poppins“. |mi inregistrase tata muzica din acest spectacol pe o caseta si chiar am distrus cateva casetofoane pentru ca le caram dupa mine prin casa, ma impiedicam de cablu si cadeam peste el. Ani de zile am ascultat muzica asta. Pot spune ca mi-a marcat copilaria. Pana la ce varsta ai calatorit impreuna cu tatal tau? Pana in gimnaziu. Dupa 1990, turneele au fost din ce in ce mai rare, pana s-au intrerupt de tot. Mama ta ce profesie are? Nu are nicio legatura cu teatrul, lucreaza in sanatate. Mai ai frati sau surori? Nu mai am, sunt singura la parinti. Chiar te-ai pregatit pentru Facultatea de Actorie de la Cluj. De ce crezi ca nu ai fost admisa? Nu stiu exact, aveam 18 ani si atunci cand am fost respinsa, mi s-a spus ca sunt prea tanara, ca mai am timp sa ma pregatesc si sa mai incerc si in alti ani. Dar cum de jurnalismul a fost cea de a doua optiune? Trecusera doua luni de la acest episod si eram inca foarte suparata. Tocmai se deschisese un post de radio in Oradea, la conducerea caruia era cel care fusese foarte multi ani directorul teatrului din oras. Il cunostea pe tata, stia ca eu nu intrasem la facultate, asa ca mi-a propus sa vin sa vad si eu postul de radio.