Cornel Ilie - un rock-star matinal | Articole revista | Viva.ro

Pentru Cornel Ilie, viata nu inseamna numai muzica. Participa la turnee de tenis, crede in ingeri, se culca devreme, se trezeste dis-de-dimineata si nu ar pleca din Romania. De ce, aflati in cele ce urmeaza...M-am intalnit cu Cornel Ilie la un ceai fierbinte intr-un pub din Piata Dorobanti, intr-o dimineata in care temperaturile erau cu multe grade sub 0. Stiam ca pregateste lansarea primului DVD cu Vunk si imi propusesem sa vorbesc cu el despre muzica, sa aflu cum a reusit sa reziste atatia ani cantand pop-rock intr-o tara in care radiourile sunt inundate de beat-uri electronice si dance. Din primul moment in care l-am vazut, mi-am dat seama ca muzica nu e singura lui pasiune, este doar cea mai mare. Purta pe umar o geanta sport de marime generoasa, ceea ce m-a facut sa il intreb daca, dupa intalnirea noastra, merge la o sala de sport. Mi-a spus ca joaca tenis si, cu cat discutia noastra avansa, cu atat imi dadeam seama ca tenisul e pentru Cornel mai mult decat un simplu mod de a face miscare. Asa cum muzica este mai mult decat o meserie. Am stabilit interviul dimineata, lucru neobisnuit pentru vedete. Inseamna ca nu duci o viata de rock-star asa cum este inteleasa de toata lumea, nu pierzi noptile prin cluburi? (se gandeste) Aaahhh… Un rock star in Romania cred ca se culca mai devreme decat un pop-star, un dance-star sau un DJ-star. Un rock-star in Romania, acum, este un tip cuminte, familist (bine, aici nu e cazul meu pentru ca nu am familie sau copii), dar e acel tip respectat, decent, care isi vede de treaba lui, eventual mai bea cu baietii in concerte. In schimb, cealalta piata, aia cu dance, hip-hop sau DJ, este altfel. Mai nou, DJ-ul este rock-starul. Am vazut ca ai venit cu o geanta de sport. Banuiesc ca te duci la o sala de forta. Practici un sport? Nu inteleg sala de forta, nu imi place. Fac tenis in schimb, dar iarna, pentru ca terenurile acoperite sunt putine si nu am apucat sa imi fac abonament, prind mai greu un teren liber. Ca sa compensez ma mai duc la squash, un sport pe care l-am descoperit de curand. In Bucuresti e un singur loc unde se practica, din ce stiu eu. Iau cu mine doi baieti din trupa, ii chinui si ii alerg acolo, desi pe ei nu ii prea incanta. Imi place foarte mult tenisul si am descoperit ca e unul dintre cele mai sanatoase sporturi pentru creier. Nu e un joc de maini, in care sa stii doar cum sa tii racheta. Tenisul e un joc de picioare si de cap, pentru ca trebuie sa lupti cu tine, nu cu celalalt. Iti testezi foarte bine viteza de reactie, pentru ca intr-un timp foarte scurt trebuie sa te hotarasti ce faci cu mingea care vine spre tine. De fapt, eu de-aia ma duc, ma deconectez total de la orice, ma consum acolo, tip, urlu! Sunt foarte implicat in asta, am participat si la turnee. In aprilie o sa avem si un turneu al artistilor, cu meciuri la simplu si la dublu. Si cu ce artisti ai jucat tenis? Cu Dan Bittman, Catalin Crisan, Augustin Viziru, Cristi Gram de la Phoenix, Horatiu Malaele. Cu Augustin Viziru am jucat in finala si m-a batut, pentru ca el a facut tenis profesionist. In schimb am jucat la dublu cu Horatiu Malaele si am castigat. Si acum o sa avem iar turneu, in aprilie, trebuie sa ne antrenam. Apropo de jocul la dublu, la evenimente esti vazut mereu singur. Nu exista nicio femeie in viata ta? Nu merg foarte des la evenimente mondene, dar atunci cand am facut-o, mai mereu am ales sa merg singur. Este o forma de a-mi pastra discretia vietii personale. Totusi, mi-ai spus ca esti foarte ocupat zilele acestea. Pregatiti ceva nou pentru luna martie? Da, o sa lansam primul nostru DVD pe 29 martie. In luna decembrie am avut primul concert cu o productie mare, care s-a numit “Vunk la inaltime”. In timpul concertului se intamplau o gramada de lucruri, toate in jurul ideii de zbor. Asta era si povestea: calatoria unui tip in varsta, care trece prin experiente specifice unui zbor, ajunge sa si cada cu avionul si sa-si vada moartea cu ochii. Atunci isi revizuieste toata viata, isi da seama ca e chiar frumoasa si coboara mult mai tanar din acel avion. De unde a aparut ideea de zbor? Te pasioneaza pe tine? Nu stiu, eu am rau de inaltime, asa ca am vrut sa compensez cumva. Te-am vazut zilele trecute in concertul trupei Liverpool, cantand doua piese Beatles. Cum ai inceput sa asculti Beatles? Sunt maniac! E trupa mea de suflet, e trupa cu care am crescut si datorita careia am dat atentie muzicii. La asta m-a ajutat fratele meu, Razvan. El a avut o caseta audio cu Beatles si, vrand-nevrand, mi-a bagat in cap trupa asta. Am strans cu frate-miu, cred, cea mai mare colectie de discuri, poze si albume cu Beatles din tara. Aveam un dulap intreg. Se stia ca si Florian Pittis are o colectie cu Beatles, iar cand i-am povestit ce avem noi a recunoscut ca l-am luat. Colectionam poze din orice revista, inainte de ’89. Erau targuri unde cautam reviste din strainatate si, cum gaseam una cu o poza cat de mica cu Beatles, o luam si acasa sa decupam poza. Dupa revenirea voastra in formula Vunk ati avut un single puternic, “Vreau o tara ca afara”. Ce nu iti place in Romania? Mentalitatea si rautatea care vin din multe frustrari. Vin si din saracie, si din multe lipsuri, dar inca nu avem puterea sa fim pozitivi. Aici nu vorbesc de oamenii care chiar au probleme, care traiesc de pe o zi pe alta. Imi pare rau cand, chiar daca avem puterea sa facem ceva, nu actionam. Noi nu o sa putem sa schimbam legi, sefi de institutii, directori, regulamente si asa mai departe. Dar sunt lucruri pe care putem sa le schimbam si, cu toate astea, nu facem nimic. Nici macar nu ne punem problema. Atunci cand mergem pe strada, in loc sa ne uitam urat la cineva, mai bine ii zambim si iesim mai castigati. Daca vrem o tara ca afara, in primul rand trebuie sa fii tu ca afara. Sa incepi de la tine din camera, sa ai tu lumea ta, care sa fie curata. Abia dupa aceea poti sa ai pretentia sa schimbi ceva. Te-ai gandit vreodata sa pleci din Romania? M-am gandit demult. Dar nu vroiam sa o fac in semn de protest sau pentru ca nu imi placea aici, ci pentru ca vroiam sa intru in contact cu cei din afara, in special pe partea de muzica. Vroiam sa plec in Anglia, dar nu s-au legat lucrurile si poate a fost mai bine asa. Acum nu mai am gandul asta. As vrea sa lucrez cu oameni de afara, sa colaborez, sa ma ridic ca nivel, pentru ca as avea enorm de multe lucruri de invatat de acolo. Dar nu as pleca. Stiu ca ai facut muzica serialului “Aniela”. E greu sa faci muzica de film? Nu, pentru ca acolo am facut doar o piesa pentru generic, nu a fost muzica de serial. Imi place foarte mult, as vrea sa fac muzica de film. Am facut o coloana sonora si la filmul “Pescuit sportiv”, care a fost foarte premiat, dar nu datorita muzicii. Oricum, in filmele romanesti, din pacate, muzica nu are niciun rol, e foarte putin folosita, mai ales in cel modern, din ultimii 10 ani. Muzica e folosita mai mult ca sa intrerupa tacerea. Crezi ca asta se intampla din cauza ca asa e traditia cinematografului romanesc sau pentru ca nu exista oameni care sa faca muzica de film in Romania? Cred ca pe regizori nu ii intereseaza viziunea asta, nu face parte din modul lor de a povesti. Un singur regizor face exceptie, Nae Caranfil, care nu intamplator e mai mult crescut pe afara si lucreaza cu oameni din strainatate. Uneori isi compune singur temele. Din pacate, ceilalti regizori romani nu povestesc si cu muzica. In 2008 ai facut compilatia “Salvati-va ingerii”. Crezi in ingeri? Da, cred in ceea ce nu vad. Sunt un tip credincios, dar nu la modul exagerat. Inca nu am putut sa tin niciun post, am incercat si, fizic, nu am putut. Sunt unele lucruri care trebuie sa se lege de la sine cumva, mai ales cand vine vorba de partea asta spirituala, nu poti sa fortezi lucrurile. Ii respect pe oamenii care au o credinta mult mai puternica si mai curata. Da, cred in ingeri si cred ca ii am si eu pe ai mei. Cred si in ingerii pe care nu ii vedem, dar si in ingerii care sunt langa noi. Am si eu oameni care ma ajuta, persoane care au aparut exact cand aveam nevoie de ei, si eu am ajutat la randul meu si cred in lantul acesta. Cel mai recent album al vostru se numeste “Ca pe vremuri”. Esti nostalgic, ce sentimente iti trezeste trecutul? Pai… unele lucruri nu sunt rezolvate, trebuie sa le rezolv eu cu mine. Ca toata lumea, cred ca tot ce iti extragi din tine vine din copilarie, cu toate emotiile. De cate ori pot, incerc sa imi aduc aminte de ce am vrut sa fac ceva. Unde vroiam sa ajung, ce mod de viata vroiam sa am? Daca opresti acum zece oameni pe strada si ii intrebi ce vroiau sa se faca, si daca unul spune ca a reusit, e un om fericit! La tine lucrurile s-au intamplat asa cum visai cand erai mic? La mine, da, nu stiu cum am facut, am tras cu dintii, dar s-au intamplat lucrurile cum am vrut. A fost un punct in care pareau sa nu se petreaca asa cum vroiam eu. Am fost angajat la PRO TV, trei ani, de prin 1995, dar la un moment dat am spus: gata! Nu aveam o problema cu trezitul devreme, la ora 8 sunt in picioare, iar pe vremea aia faceam matinalul cu Andi Moisescu. Dar aveam o problema cu programul fix. De ce sa imi spuna cineva la cat sa vin si la cat sa plec? Poate pot sa functionez mai bine dupa o anumita ora. Iar asta pentru mine era de neinteles si mi-am spus ca trebuie sa fac cumva sa nu mai trec prin asta niciodata. Raluca Tamas Foto: Catalin Mihai