Coco Popescu - The sky is the limit - VIDEO | Articole revista | Viva.ro

Crina Coco Popescu (16) este prima alpinista din lume care a incheiat circuitul Seven Volcanoes, a facut parte din echipa care a atins pentru prima data Mount Sidley, iar in circuitele Seven Summits si Seven Volcanoes are 5 recorduri mondiale de varsta. Pentru revista VIVA!, Coco a declarat ca se pregateste sa plece in expeditia Himalaya 2011!„Imi place sa cred despre mine ca am ambitie, perseverenta, simtul realitatii si echilibru interior. Din punct de vedere fizic, am norocul ca ma aclimatizez usor, adica organismul meu se obisnuieste repede cu efortul la altitudine.“ In ultima expeditie, ai mers impreuna cu doi alpinisti rusi. Exista diferente intre tehnica lor si a ta? Ca in orice sport, tehnica e cam aceeasi, diferentierea se poate face la abordarea la nivel psihologic a performantei, la determinarea de a realiza ce ti-ai propus si la ritmul in care faci lucrurile. Erai cea mai mica din grupul cu care ai fost pe Vinson si pe Sidley si, de altfel, singura fata. Cum s-au purtat cu tine coechipierii? Pe munte esti singur mereu, ascensiunea se face in echipa, dar nimeni nu se bazeaza pe celalalt. Din acest punct de vedere, a durat foarte putin timp sa le demonstrez coechipierilor ca nu au de ce sa ma trateze ca pe un copil, cum instinctiv procedau pana isi aduceau aminte de palmaresul meu si pana am facut primele ture de aclimatizare si am asezat prima tabara. Sunt sportiva, am deja rezultate semnificative la seniori, deci sunt o junioara intr-o competitie de seniori, si, ca la orice alt sport, nu se fac diferente de varsta, ci doar de rezultate. Expeditia pe Vinson si pe Sidley a fost prima cand ai plecat fara tatal tau. Care este diferenta dintre o expeditie in care il ai alaturi pe tatal tau si o expeditie in care pleci singura? Tehnic vorbind, nu e nicio diferenta. Faptul ca tata e cu mine nu ma face sa fiu mai putin atenta sau concentrata, iar cand suntem impreuna contribui cu ce am mai bun la reusita expeditiei ca si oricine altcineva. E adevarat ca in Antarctica, in perioada de asteptare intre cele doua varfuri si in momentele fericite cand le-am atins, as fi vrut sa fie si tata acolo, obisnuita fiind sa impartasesc clipele de indoiala si nesiguranta, dar si cele de bucurie cu el. „Cele mai grele momente sunt la antrenamente, unde tragi de tine si incerci sa fii mai bun decât inainte. Pe munte, in timpul expeditiilor, stiu fiecare pas care urmeaza, sunt concentrata si hotarâta si nu am timp sa vad daca e greu.“ Mama ta practica si ea alpinismul, la fel si sora ta mai mica. Se poate trai din acest sport in Romania? Nici nu ne propunem sa traim din alpinism. E un mod de viata, o pasiune. Parintii mei folosesc in tot ceea ce fac cunostintele de inginerie, de aceea si eu merg la scoala 7-8 ore pe zi, fiind convinsa ca voi dobandi cunostinte care imi vor fi foarte folositoare. Desi expeditiile organizate de Clubul Montan Altitudine la care activezi sunt foarte bine puse la punct, pe parcurs apar, totusi, factori neprevazuti. |ti mai amintesti ce astfel de momente s-au ivit? Da, au fost cateva... Vantul de 120 km/ora pe care l-am prins in ziua de varf de pe Aconcagua si care ne-a incetinit mult; pe McKinley in Alaska erau minus 30 de grade pe varf, in zi cu soare; in Carstensz Pyramid am coborat in rapel pe lapovita si ploaie pe firul unei caderi de apa adunata de pe versanti, iar pe Elbrus, pe tot parcursul ascensiunii, am avut parte de un vant puternic din cauza caruia mi-au crapat si buzele si pielea de pe fata… Dar eu privesc aceste lucruri ca pe niste manifestari normale ale naturii pe care le cunosc si le accept ca atare. Crezi ca oamenii care merg pe munte sunt mai puternici decat ceilalti? Pot sa spun doar cum sunt oamenii care merg pe munte, pe ceilalti, nefiind in cercul meu de cunostinte, nu-mi permit sa-i judec. In general, cred ca fiecare om caruia ii place ceea ce face si este multumit de modul lui de viata, nu-i judeca pe ceilalti si nu se simte in competitie cu nimeni, fiind echilibrat si bucuros. Dupa ce ai vazut atatia munti din lume iti mai plac acum Bucegii, Piatra Craiului, Postavarul? Fiecare munte are frumusetea lui, iar Carpatii au peisaje minunate, trasee de alpinism de toate dificultatile, multe posibilitati de practicare a sporturilor montane, iar pe timp de iarna exista trasee de dificultate care doar se afla la o altitudine mai mica decat in alte tari, in rest, sunt la fel de solicitante si de frumoase. Ai 16 ani si urci pe munte de 10 ani. Esti constienta ca esti un om special? Sunt o tanara ca toate celelalte, care are o pasiune si face ceea ce ii place. Daca este ceva special, este ca sunt sportiva la Clubul Montan Altitudine si reprezint Romania ca membra a Lotului National de Alpinism. Luana Danet, Fotograf Matei Buta, Vestimentatie: Maria Lucia Hohan Coco Popescu - Making of Orice ai crede, fotografiile pe care le privesti nu au nicio legatura cu Photo-shop-ul! Este o sedinta foto absolut reala, dupa o idee a fotografului Matei Buta care, afland povestea Crinei Popescu, a visat sa o imortalizeze exact pe Varful Omu, acolo unde Coco si-a inceput cariera de alpinista la numai 6 ani. Asa se face ca, la inceputul lunii martie, Matei s-a incumetat sa urce pe cel mai inalt punct din Masivul Bucegi alaturi de Coco si de tatal ei, alpinistul Ovidiu Popescu. Mai exact, numai alaturi de tatal ei, pentru ca tanara alpinista a pornit inainte singura si a ajuns in varf cu o ora avans fata de cei doi. „A fost probabil cea mai scurta sedinta foto pe care am facut-o vreodata”, povesteste Matei, fericit ca si-a implinit visul. Pentru Coco, aceasta a fost inca o premiera: „A fost prima data cand am purtat pe munte o rochie, si nu un echipament special de alpinism”, spune ea razand. Coco, la 6 ani, cand majoritatea copiilor sunt dusi de mana la scoala, tu urcai deja pe Varful Omu. Cum a inceput totul? Am inceput sa urc pe munte de la 6 ani, mi-a placut si imi place foarte mult. Totul a inceput in Bucegi, cand am fost pentru prima data pe Varful Omu cu parintii mei pe traseul Diham – Pichetul Rosu – Bucsoiu. Nu-mi amintesc detalii, au ramas doar sentimentele, dar stiu ca de atunci am tot insistat sa mai mergem si am facut din ce in ce mai des ture montane, am invatat tehnica de catarat si mers pe gheata. Pana la 8 ani stiam sa inot, sa patinez, sa ma dau cu snowbord-ul, cu schiurile, cu bicicleta. La 10 ani am fost prima data in Alpi. Tata mi-a aratat atunci o parte din acei munti, care m-au impresionat, cu el am mers prima data pe un ghetar si cred ca atunci mi-a fost clar ca mersul pe munte este pasiunea pe care o mostenesc de la el. La inceput, in expeditii, tatal tau era protector cu tine? Acum cum este? Mersul pe munte este un sport de echipa, dar esti singur, totodata. Echipa te sprijina, „strategia” se face impreuna, dar tot singur urci si ai singur grija de tine. Eu cu tata facem o echipa foarte buna, iar faptul ca este tatal meu nu schimba nimic. Pe munte suntem parteneri – nu tata si fiica. Deci, pe munte ai invatat sa fii pe cont propriu. Cum te-a ajutat acest lucru in viata? Pentru mine, muntele e un mod de viata si, ca atare, toate convingerile si deprinderile pe care mi le-am format pe munte se regasesc in ceea ce fac. Esti prima alpinista din lume care a incheiat circuitul Seven Volcanoes, cea mai tanara alpinista din lume care a urcat Mt. Vinson si prima alpinista din lume care a escaladat Mt. Sidley! Este impresionant! Care este urmatorul record pe care il vizezi? Eu merg pe munte pentru ca asta-mi place si asta stiu sa fac. Daca se intampla sa realizez si niste recorduri, cu atat mai bine. Acum ma gandesc la expeditia pe Everest. Daca voi ajunge pe varf, voi fi prima alpinista din Romania si cea mai tanara din lume care urca pe acest munte si care incheie circuitul Seven Summits al celor mai inalte varfuri de pe cele sapte continente. Tot ce fac, fac pentru mine, nu pentru un record, deci si incheierea acestui circuit va insemna pentru mine un vis, o dorinta pe care mi-am implinit-o. Daca asta inseamna si un record, foarte bine. Pasiunea ta pentru munte te-a facut celebra. Cum se simte celebritatea la 16 ani? Pasiunea mea pentru munte m-a facut fericita. Bucuria si satisfactiile mele vin dintr-o pasiune pe care pot sa mi-o implinesc: pasiunea pentru alpinism, sport pe care il practic la nivel de performanta. Rezultatele pe care le-am obtinut imi dau posibilitatea sa particip la expeditia Himalaya 2011 in care o sa incerc atingerea Varfului Everest. Acesta este modul in care consider ca trebuie sa se manifeste aprecierea performantelor mele de pana la 16 ani.