Citeam din toate revistele de specialitate, intrebam, ascultam, plangeam, ma rugam cu lacrimi. Mama a fost cea care mi-a aratat cum trebuie sa o spal, sa o schimb, sa o masez, sa o adorm. Laurentiu ma ajuta enorm de mult in tot ceea ce fac. Ma incurajeaza, ma asigura ca totul este perfect, ca ma descurc foarte bine.
Esti o norocoasa. Dar bona cum ai ales-o?
Bona este Maria, o femeie deosebita, care este alaturi de Karina de 2 luni, cu un comportament si o dexteritate remarcabile. Am avut mare noroc ca am cunoscut-o, stiut fiind faptul ca este foarte greu si dureaza ceva timp pana gasesti o bona de care sa fii pe deplin multumita. Cand eu si Laurentiu plecam, mama ramane cu scumpica mea Karina. Cand il vede pe tatal meu, i se deschide fata, i se lumineaza ochisorii si zambeste cu toata gurita. Vorbeste cu el si ii „povesteste’ prin sunete si gesturi agitate tot ce a visat sau isi doreste sa vada.
Care este programul ei zilnic?
In timpul zilei, Karina mananca, doarme, „vorbeste’ cu cei de langa ea, se uita in toate partile, analizeaza mediul in care se afla, indiferent de locatie, se joaca fericita cu tot ce este in jurul ei in pat, in leagan sau in carucior. Si noaptea este o minune de copilas. De la nastere, doarme linistita din momentul in care o asez in pat si pana o trezesc la 7 dimineata ca sa-i dau sa manance.
Ai botezat-o?
Botezul mi-a dat mari emotii, e adevarat, intrucat nu stiam reactia Karinei la „baita’ destul de rece din biserica. Am avut, insa, noroc de un preot deosebit care a vorbit cu ea de la inceput si pana la finalul slujbei. Nu aveam voie sa pun mana pe ea, dar ma abtineam infiorator de greu, si-mi strangeam mainile pana mi le invineteam, pentru ca o vedeam cum ma roaga din ochisori sa o ating, sa-i vorbesc, sa o mangai, sa o imbrac, sau orice, un gest cat de mic, doar sa-i fiu aproape. Nasii de botez sunt si nasii nostri de cununie si ne-am dorit sa o aiba si pe Karina alaturi de ei.
Te gandesti sa mai ai un copil?
Nu-mi pot cenzura gandurile catre un fra-tior sau o surioara pentru Karina. Dar asta nu inseamna o programare, un plan, un tratament, o noua comanda pentru o noua ca-mera. Nici vorba! Abia am timp sa ma gan-desc la propria mea fiinta, caci Karina este un copil pe care mi l-am dorit dintotdeauna si ea este tot ce ma preocupa acum!
„Teribila pofta de mancare din timpul sarcinii, de care auzisem din mai multe parti, nu am simtit-o. Mancam lejer, ce imi placea, cat imi doream, fara restrictii dureroase, intrucat nu am suferit niciodata din acest punct de vedere.’
Dupa nastere, Celia nu a avut probleme cu greutatea. Si cu toate ca nu a facut sport si nici nu a tinut diete, kilogramele acumulate in timpul sarcinii nu i-au dat batai de cap. „Am aceleasi masuri, iar garderoba o schimb, eventual, pentru calmarea dorintelor vestimentare. Bineinteles ca in ultimele luni de sarcina am ales tinute specifice, cât mai comode pentru amandoua.’
„In spital am stat 10 zile, dar repaosul obligatoriu era de 5 zile. Am dorit sa mai raman acolo cateva zile, intrucat vroiam sa am siguranta ca ingerasul meu va ajunge acasa in stare perfecta.’
Claudia Cosma, Fotograf: Doru Amariucai, Stilist: Cristina Craciun, Machiaj: Narcisa Simandan, Coafura: Cristina Trohani, Vestimentatie: More&More, Accesorii: Descamps