Carmen Avram & Adrian Ursu (Antena3) - Confesiunile unui cuplu de Profesionisti | Articole revista | Viva.ro

Carmen Avram si Adrian Ursu (Antena 3) sunt casatoriti din 2000. Cu cateva minute inainte de a spune &bdquo;Da” la ofiterul Starii Civile, pe Adi l-a sunat Traian Basescu. Jurnalistul i-a raspuns si l-a rugat sa revina dupa 5 minute, pentru ca se insoara. Si a revenit. A cunoscut-o pe Carmen intr-o deplasare cu Ion Iliescu. Le-a fost nas Radu Moraru. Politica i-a insotit, deci, mereu. Glumesc cu asta, desi la un moment dat nu a mai fost de gluma. Cand vorbeste despre emisiunea sa, despre echipa cu care lucreaza si careia ii este foarte recunoscatoare, lui Carmen ii tremura vocea. Nici n-ai banui ca in spatele acestei figuri serioase, chiar usor severe, se ascunde atata sensibilitate si candoare. Antena 3 v-a distrus viata? C: Dimpotriva, mie mi-o facut-o! De ce? Cum? C: Pai, nu prea mai urcam pe nicaieri, nu evoluam. Ramasesem asa, pe un plafon. Nu mi se mai intampla nimic. Aveam nevoie de un carusel si Mihai (Gadea - n.n.) mi l-a oferit. Dar tu, Adrian, cum te-ai integrat in Antena 3? Mircea Badea in emisiunile lui, iti spunea cumva, pe cand erai la Realitatea… A: Zeul Somnului. Exact! Cum a fost intalnirea cu Mircea? A: L-am trezit! Te-a descoperit? A recunoscut ca s-a inselat in privinta ta? A: Da! El zice ca da. Eu nu stiam ca pe vremea aia imi zice astfel. Pentru ca el o zicea cand eu eram pe post. Aflam de la altii, dar credeam ca ei deformeaza realitatea, ca stii cum e. Eu nu l-am auzit niciodata cu urechile mele spunandu-mi atat de frumos. Adi, stiu ca ti-ai sacrificat sanatatea pentru aceasta meserie. Nu vreau sa intram in amanunte, ele nu sunt prea placute. Dar ce s-a intamplat de atunci incoace? A: M-am resetat! Adica, pana acum doua saptamani, de cand am inceput sa muncesc la fel de mult! Am insa tot timpul in minte ca au trecut 1 an si 3 luni de cand nu mai fumez si nu mai beau bauturi acidulate inchise la culoare si cu eticheta rosie. De asemenea, ma gandesc mereu ca nu am de ce sa ma enervez. Asta am invatat cu acea ocazie: ca sunt doar lucruri foooarte mari, foarte mari, foarte mari pentru care merita sa mergi pana la capat si sa te implici, asa cum faceam eu candva pentru lucrurile mici si mijlocii. Dar cum ai ajuns in situatia aceea limita? Credeai ca muncind si stand in redactie 48 de ore din 24, chiar conta? A: Da, chiar credeam ca in felul in care incercam noi sa dezvaluim lucruri, sa punem in lumina personajele care aveau un rol decisiv in viata noastra, am fi putut fi de folos, in primul rand celor care se uitau la noi (ca indreptarea pacatosilor inca nu ne-o propusesem, ne-deschizand un cult in acest sens). Dar pentru cei care se uitau la noi, credeam ca e de folos sa inteleaga si sa descopere impreuna cu noi ce se intampla. Am constat insa ca pe ei nu-i intereseaza! Adica privitul la televizor era si este in continuare pentru ei un fel de a-si umple viata, nu de a intelege ce se intampla pentru ca apoi sa-si organizeze viata diferit, si ca orice dezbatere politica, pana la urma, este privita ca o forma de entertainment. Am stabilit deci, ca e mai bine sa nu ne mai propunem lucruri atat de mari si sa ramanem la nivelul la care sa oferim informatii si povesti care merita sa fie cunoscute, si cam atat. Lucrurile mari le-am lasat in seama celor care au puterea de a le face sau de a le schimba, adica a celor care se implica in politica. Dar tu esti un om de presa scrisa! A: Da, am fost. Din pacate, ce se intampla cu presa scrisa… Ce se intampla? Am vazut ca in alte tari presa scrisa traieste! Nu bine, dar traieste. A: Afara inca se mai practica operatiunea numita “cititul”. La noi cititul a devenit obositor, plictisitor si daunator! Dauneaza si vederii! Ca urmare, aceasta operatiune a fost inlocuita, pe scara tot mai larga, de privitul in gol. Caci privitul la televizor e, de cele mai multe ori, echivalent cu privitul in gol. Si, uneori, privitul in gol se intal-neste cu golul din mintea unora si… C: Adi, nu mai zice asa… A: …Si de aici rezulta situatia de azi. Carmen, tu faci un jurnalism spectaculos! Emisiunile tale ne tin cu sufletul la gura! E foarte greu de facut asa ceva! C: E greu, intr-adevar… Scoala de presa romaneasca nu te invata sa faci reportaj. Daca ai un talent in tine si daca te-ai obisnuit sa spui povesti oamenilor si sa te bucuri cand li se lumineaza ochii de interes, faci genul asta, care e destul de rar. De obicei facem stiri si vorbim enorm la talkshow-uri si nu mai avem timp sa spunem si povesti. Povestile, reportajele sunt greu de facut, costa mult, consuma mult: bani, energie, timp! Cand stau acasa prefera sa se odihneasca, dar nu gatesc si nici nu invita prieteni la masa. Cuptorul, glumeste Adrian, este cel mai sigur loc din casa unde poate ascunde cadourile de Craciun pentru Carmen, fiindca stie ca ea nu-l va fi deschide niciodata. V-ati cunoscut in avionul de Copenhaga. Intr-o deplasare cu Ion Iliescu. A: Da, in Air Force Ion (zambeste). Ce te-a atras la Carmen? Ce ai remarcat la ea? De ce ai vazut-o tocmai pe ea in avionul ala? A: Poate pentru ca statea langa mine si eu, fiind miop, m-am oprit la ce vedeam aproape? (Radem) Pe urma erau cateva lucruri care s-au intalnit in clipa aia: era foarte agreabila, good looking si, desigur, faptul ca aveam ce vorbi! Am vorbit despre Carta ONU in seara aia, ca nici eu nu stiam ca stiu atatea despre asta! C: Am vorbit si despre Hamlet, sa stii… In plus, l-am intrebat ceva despre o cunostinta comuna si mi-a raspuns cu un umor sec, ceea ce mi-o placut grozav! Mie imi plac oamenii cu umor. Asa am crescut noi in Maramures. Asta e de altfel si criteriul dupa care imi aleg apropiatii. Si mai e ceva ce am remarcat atunci si s-a mentinut si pe parcurs. Noi doi avem o frecventa comuna, unica. Nu de putine ori se intampla sa ma intrebe despre lucruri pe care le gandesc exact in momentul in care ma intreaba. Comunicam intr-un fel special. E OK sa lucreze doi oameni casatoriti in acelasi loc? Carmen (rade): In general, nu. Dar pe noi ne ajuta. Stii? Noi doi functionam dupa regimul pile si cunostinte: adica el imi mai cere cameramani, iar eu il rog sa ma ajute sa dau de unul sau altul de la care vreau ceva: un interviu sau o informatie. Dar, in general vorbind, eu am invatat ca nu e bine ca doi oameni casatoriti sa lucreze in acelasi loc, macar din punct de vedere economic. La noi lucrurile sunt un pic diferite. Nici macar nu ne prea vedem. De exemplu, saptamana asta au fost si 48 de ore in care nu ne-am vazut. A: Pentru mine nu e ceva neobisnuit, doar am avut-o pe mama diriginta in liceu. Cum va fi vacanta? Dar Sarbatorile? C: Eu vreau foarte mult sa mergem la sora-mea, in Austria, sa-i vad copilul. Vezi poza aia? Uite-l…(zambeste cald). E singurul nou venit in familie si credeam ca nici el nu va mai veni… Sora mea este in Austria. Acolo e si fratele meu, asa ca as fi vrut sa-i vad pe amandoi. Apoi ne-am fi dorit sa facem Sarbatorile cu prietenii nostri, numai ca ei s-au imprastiat pe toate partiile din lume si cum noi nu schiem… Dar ne vom revansa cred, la vara. Unde mergem, Adi? A: In Madagascar… Adrian, de unde e pasiunea asta legata de masinute (a se vedea imaginea alaturata)? A: Cand eram eu mic, pastram jucariile. Eram dat ca exemplu usor penibil: “Vezi, mama, ce strangator e Adi, ce cuminte? Si tu arunci tot, strici tot”- tipau prietenele parintilor mei cand veneau in vizita cu copiii lor. Si, daca tot am avut aceasta reputatie, am ales sa le strang si sa le transform intr-o colectie - ma refer la masinu- te (dar numai pe cele de epoca). Si, dupa ce am colectionat masinile de epoca mici, m-am gandit sa colectionez si una mare: un Triumph Speedfire din 1969, adica anul nasterii mele, asta ca sa-mi dezvalui si varsta… Tu cati ani ai, Carmen? C: (Rade) Cuuuum? Scuza-ma ca intreb. Exista informatia pe net? C: Am scos-o de peste tot unde era! De pe Facebook, de peste tot! (rade) De ce? Femeile nu trebuie sa-si spuna varsta? C: Eu cred ca femeile incep sa-si spuna varsta dupa 60 de ani, cand vor sa arate cat de bine se tin ele la 60! Deci cand o sa am 60 de ani o sa te uimesc! Cristina Stanciulescu Foto: Cosmin Bumbut Sunt “jurnalisti pe cale de disparitie” - cum le-am spus eu in gluma. Sunt seriosi, implicati, profesionisti impecabili. JURNALISTI - asa cum scrie in manuale. Meseria asta, pentru cine nu stie, e frumoasa. Pentru cine stie, este perversa. Iti ia timpul, familia, sanatatea, dar iti da, in schimb, o iluzorie si placuta dulceata. Te atrage intr-un vartej in care totul e ametitor, in care ai sentimentul ca-l intrupezi pe Zeul Dreptatii, ca afland lucruri importante si spunandu-le mai departe celorlalti, lumea se va schimba, adevarul va fi slujit pana la capat. De aceea ti se pare normal sa-ti petreci noptile in redactie, sa fumezi, sa bei cafele nesfarsite, sa mananci cand apuci, sa scrii continuu, sa vorbesti la telefon, sa detii controlul! Si asta pana cand te ia salvarea, si doctorii, dupa ce te salveaza din ghearele pasiunii tale mistuitoare, iti interzic sa mai ai de-a face cu ea. Asta s-a intamplat acum mai bine de un an, cu Adrian. A fost o perioada despre care nu vrea sa vorbeasca. Si daca el nu vrea, nu vad de ce am insista noi. Important e ca Dumnezeu l-a salvat, iar el este foarte recunoscator pentru aceasta noua sansa. “Ce scumpi imi sunteti!“ • Carmen s-a nascut in Viseu, Maramures. E o femeie plina de umor, cu voce calda, si dornica sa spuna povesti. Se si pricepe la asta, emisunea ei “In premiera” fiind premiata de curand pentru emotia pe care o provoaca prin reportajele sale. E un om loial si de echipa. Declara ca a stat 15 ani la ProTv si intentioneaza ca macar tot atat sa lucreze la Antena 3 • Adrian spune ca emisiunea lui, “Secvential”, readuce istoria si intamplarile ei pentru a fi din nou judecate sau, de ce nu, aflate de telespectatori. Emisiunea are tuse politice, dar minimale, aducand trecutul spre a fi inteles si comparat cu prezentul. Spune ca emisiunile lui si ale lui Carmen sunt costistoare, dar merita. • “Daca alegi sa canti in corul general, nimeni nu-ti mai aude vocea“ - spune Adrian. “Cu alte cuvinte, daca realizezi emisiuni care fac diferenta, castigi pe termen lung. Daca nu, castigi doar pe termen scurt” • Carmen e atenta la detalii, opreste uneori emisia doar pentru o virgula! • Cand Carmen si echipa ei au luat premiul la Lonwdra, Mihai Gadea i-a luat in brate spunandu-le: “Ce scumpi imi sunteti”, isi aminteste Carmen, razand de intelesul dublu al declaratiei. In prezent realizeaza emisiunea “Secvential” la Antena 3, iar Carmen este deja premianta breslei: s-a intors de curand cu Premiul Juriului acordat de The Association For International Broadcasting, intr-o ceremonie de gala, la Londra, invingand posturi ca CNN si Al Jazeera. Emisiunea pe care o realizeaza, “In premiera”, sparge sabloanele, spune povesti incredibile, te pune pe ganduri! Premiul luat de ea si de echipa sa este meritat cu varf si-ndesat si muncit, plans, nedormit! Noi, cei de la Viva, ne-am napustit peste cei doi, in casa lor. Nu se simt confortabil la sedintele foto pentru revistele glossy. Se simt stanjeniti. Ca sa-i conving sa accepte asta, am avut nevoie de ajutorul lui Mihai Gadea, seful lor, care, amabil, ni l-a acordat. Asa ca, veniti prin pile si relatii (multumim pe aceasta cale si Andreei Berecleanu, prietena si vecina lor), nu am pierdut timpul. Si daca vei citi uneori, la Carmen, “mi-o” in loc de “mi-a”, nu e greseala! Carmen e din Maramures si “mi s-o parut” fermecator sa-i pastrez limbajul specific care i se potriveste foarte bine… Mai este politica a treia persoana din casa? Adrian: A fost. Nu mai este. Am dat-o afara, am scos-o si de la intretinere. Cu toate astea, iata, si cand vorbesti cu mine, stai cu nasul in tableta.. A: Ma ierti! Precizeaza insa, te rog, ca e vorba de un iPad, sa nu se inteleaga ca iau pastile (zambeste impingand tableta intr-o parte). In regula, s-a consemnat. Timp liber ai? Duci si o viata normala? A: Da! Ma duc la film, sa stii! Mananc floricele. Ma duc la mall, nu dau numele ca sa nu… Si am o viata normala. Mergi la film cu sotia? A: Nu, pentru ca la ora la care se dau de obicei filme la cinema, Carmen lucreaza, iar la matineu cu militarii inca nu am incercat. (Carmen rade.) La ce renunti sa ai o seara cu Carmen? A: (Sopteste) Intreaba invers! Carmen, la ce renunti ca sa stai cu Adrian o seara? Carmen: La nimic. Adica, numai de un an se intampla asta! Muncesc in fiecare zi, ne vedem duminica seara, uite, dar nici atunci nu renunt la nimic. (rade) Poate la somn, desi…