Ce s-o intrebi, deci?
Nimic. Oricum nu-ti raspunde. Oricum frazele ei se duc dintr-una intr-alta, ca pacientii cu boli rare din spital in spital. Stai si te asculti si ametesti: oare o fi contagios ce traiesc acum?
Va scriu la cateva zile, cu diagnosticul: oamenii fericiti sunt imuni la Anna. Iar oamenii care au cunoscut-o nu mai pot fi niciodata fericiti. Pentru ca nu mai sunt siguri de umanitatea lor. Anna propune aventura absoluta: cea in care femeia e mana in mana cu animalul din ea si-i da sa manance trupul celuilalt, sa se sature! Anna e omul de dinainte de inventarea limbajului, a focului, a rotii si-a jentii de aliaj. Anna ar putea fi foarte bine sotia lui Rahan, in ipoteza ca Rahan s-ar fi asezat vreodata la casa lui de liane, intre doua vanatori de pantere si-o poza pentru coperta revistei franceze cu acelasi nume din copilaria mea. Insa pentru ca nu s-a putut naste in epoca preistorica, Anna isi genereaza salbaticia la ea la domiciliu. Mai bine sa ai un bici la tine, zau!
Pe lumea asta sunt femei care te iubesc superficial, la nivel de portofel. Altele ajung pana la piele. Pe Anna o banuiesti de posesiunea cea mai intima, de uniunea dincolo de pori sau tesuturi, pana la nivel molecular… Te uiti in ochii ei si, doar cu o pregatire modesta de chimie (anul I, Facultatea de Hidro in cazul meu), vezi cum doi atomi de carbon de-ai tai se lipesc de-o molecula de oxigen si hidrogen de-a ei, imbracata in electroni trans-parenti, de firma, capabili de orice sarcina electrica vrei tu… Mmm, zau daca nu e cald aici in laborator!
Bine, poti doar-doar s-o scoti la un picnic, cum am facut eu. In acest caz, atomii stau linistiti la locurile lor si poti sa-ti notezi lucruri simple: Anna isi aduce aminte de primul iubit la fel cum zoologul tine minte ziua in care a pus primul fluture in ac si-apoi in colectie. A fost o zi frumoasa, insa fireste, nu pentru fluture.