Andreea si Stefan: Incep o viata noua

Andreea si Stefan: Incep o viata nouaAndreea si Stefan: Incep o viata noua In ce situatie ati fi gata sa renuntati la postura de persoane publice? A.: Pentru mine acesta chiar este un plan de viitor. Am simtit din plin in acesti ani si avantajele si dezavantajele acestei ipostaze si le-am pus in balanta, intrebandu-ma cat de mult merita sa pastrez aceasta postura; acum, ca o traiesc pe pielea mea, ma intreb daca nu cumva sunt incaltata cu pantofii nepotriviti, care ma strang. Si consider ca am libertatea si puterea de a alege sa-i schimb daca ma fac sa ma simt altfel decat confortabil, chiar daca sunt sclipitori pe dinafara si ascund cu maiestrie ranile de la calcaie. Mi-am dorit intotdeauna sa-mi fac meseria bine si, fireste, sa simt ca munca mea e apreciata, dar nu am vrut sa fiu in fiecare zi pe paginile ziarelor si sa citesc despre mine ca despre un strain a o persoana cu chipul meu, dar creionata total diferit de catre oricine isi inchipuie ca ma cunoaste mai bine decat o fac eu insami. Nu mi-am dorit sa simt ca, in numele acestei popularitati, trebuie sa accept ca persoanele dragi mie sa sufere, fiind urmarite si fotografiate la colt de strada. Nu am datoria sa impart totul cu cei peste masura de curiosi, atat de avizi sa priveasca pe gaura cheii, incat uneori m-am simtit in propriul asternut ca si cand as trai cu o tara intreaga in acelasi pat. Am luat o hotarare care ma face sa ma simt foarte increzatoare in fortele proprii, si in anii ce vin, usor-usor, ma voi retrage din viata publica; deja construiesc in paralel pe alte planuri, unele nelegate de televiziune, si ii multumesc lui Dumnezeu ca am o minte bine structurata a anii de studii superioare la Informatica n-au fost in zadar a si o buna capacitate organizatorica, asa ca viata mea va deveni la un moment dat mult mai putin ”vizibila’, asa cum imi doresc. Fireste ca asta nu exclude faptul ca as putea continua sa lucrez in televiziune in spatele camerelor de filmat, ca producator a tranzitia am facut-o deja prin functia de director de program pe care o detin de cativa ani buni, de cand nu mai sunt doar ”interfata’ unei emisiuni, ci si creierul din spatele mai multor productii. Imi da un sentiment tare placut, nu va ascund asta, si faptul ca nu am acea dependenta de a fi in prim-plan care devine un drog in multe alte cazuri, dar nu si in al meu. Mai cu seama de cand sunt cu Stefan, simt nevoia sa pun pe primul plan familia noastra si toate celelalte vin dupa asta. St.: Eu cand mi-am ales meseria pe care mi-am ales-o, si anume actoria, nu m-am gandit la implicatiile pe care ti le poate aduce statutul de persoana publica. De renuntat la profesia mea n-am sa renunt decat cand voi trece dincolo, asa ca nu stiu in ce situatie s-ar putea intampla asta. Care este cel mai bun lucru pe care l-ati trait ca vedete? A.: Ca sa va raspund la intrebare, cel mai bun lucru trait in acesti ani a nu ca ”vedeta’, detest termenul pentru ca e prost inteles la noi a este emotia de a sti ca am pus si eu umarul la salvarea unor vieti. Noi, ca echipa, am facut acest lucru de mai multe ori, sunt oameni care astazi traiesc sanatosi dupa ce am depasit impreuna momentul de rascruce, oameni care ne-au devenit prieteni pentru o viata. St.: Nu-mi plac clasamentele, dar pot sa spun ca am ajuns la libertatea de a alege ce vreau sa fac in profesie, ce vreau sa joc, sa cant, iar asta mi se pare un lucru extraordinar.Andreea si Stefan: Incep o viata nouaAndreea si Stefan: Incep o viata noua Ne-am intalnit cu Andreea si Stefan intr-un show-room din centrul Bucurestiului de unde cei doi isi vor cumpara obiectele de mobilier pentru noua lor casa. Va planificati timpul liber in functie de contractele pe care le aveti sau in functie de ceea ce va doriti voi doi? A.: M-am schimbat foarte mult de cand sunt cu Stefan, recunosc. Simt nevoia de echilibru si fac tot ce pot sa nu pun in plan secund dorintele noastre, ca familie. Imi respect profesia, dar imi iubesc familia, pe prima o pot chiar schimba, dar nu-mi doresc nicio clipa sa-mi pun in pericol dragostea, e un sentiment profund, e sufletul meu de femeie matura de astazi. St.: De multe ori, din pacate, angajamentele pe care ni le luam a unele pe termen lung a ne pot afecta viata privata, dar incerc, impreuna cu sotia mea, sa gasesc acel echilibru care sa ne poata permite o viata de familie normala, asa cum cred ca ne dorim cu totii. Totusi, sunt momente cand trebuie sa-ti asculti sufletul si sa faci ce e mai bine pentru tine, indiferent de provocarile si de castigurile materiale care pot aparea. Este necesar, cel putin pentru mine, sa-mi incarc bateriile, sa fiu sanatos, pentru ca altfel toate aceste proiecte profesionale, unele foarte tentante chiar, n-au cum sa-si gaseasca rezolvarea. Ai senzatia ca poti sa duci, ca trebuie sa faci cu orice pret a nu e asa. Totul are un pret, eu am trait-o pe pielea mea, tatal meu nu s-a crutat nicio secunda, n-a facut compromisuri in meserie, nici n-a stiut sa se opreasca atunci cand a trebuit, si inima lui a cedat. Poate pentru public a lasat inregistrari, filme, dar pentru mine, ca fiu, a lasat un mare gol. Din punctul asta de vedere, gandindu-ma la fiul meu, n-as vrea sa-i calc pe urme. Cum va petreceti serile acasa dupa ore intregi de filmari, concerte, sedinte foto? A.: Muncim si acasa pana dupa miezul noptii, pentru ca, de fapt, fiecare dintre noi are mai multe ”servicii’, lucram, atat eu, cat si Stefan, in mai multe domenii diferite, desi inrudite, si asta cere timp. Dar ne relaxam privind comedii bune, filme pe DVD, citim sau... dansam a de curand avem o noua ”jucarie’ pentru oameni mari acasa, un jukebox, si suntem prizonierii muzicii bune. Duminica ne plimbam sau mergem la casa de la munte, unde ne asteapta cu chef de joaca Vadi, cainele nostru, un golden retriever tare frumos. St.: De cele mai multe ori, fiecare dintre noi mai are de rezolvat treburi pentru a doua zi si acasa, iar cand terminam, cautam sitcomuri gen Bundy sau Seinfeld. Ne place sa ne plimbam, sa putem iesi din cand in cand din Bucuresti, sa ne vizitam prietenii, sa mergem la un gratar. Stiu ca acum locuiti in casa lui Stefan, dar va pregatiti sa va mutati. Cand va fi gata si cum va arata? A.: Va arata... ca in fotografiile voastre! Pentru ca designul interioarelor, in cea mai mare parte, este realizat de prietenii de la Phylosophy, unde ne-am intalnit cu echipa VIVA! Am ”facut cunostinta’ pentru prima data cu mobilierul gandit de Armani in show-room-ul sau din Milano, si de atunci visez la o casa de acest fel. E construita cu dragoste si simt ca ne va schimba viata in directia buna. St.: As vrea sa fac o precizare vizavi de apartamentul in care stam acum si pe care diferite domnite, probabil cu dorinta mare de adevar, isi dadeau cu parerea prin ziare cum ca ar fi, de fapt, apartamentul fostei mele sotii. Pentru o informare corecta, le anunt ca am obtinut aceasta locuinta din Unirii printr-o cerere pe care am facut-o la Primarie ca actor angajat al Teatrului Bulandra, in 1997, la acea data nedetinand niciun imobil, si ca a fost intotdeauna pe numele meu. De abia astept sa ne mutam in casa noua si cred ca viata ni se va schimba mult in bine in momentul in care ne vom muta. Andreea si Stefan: Incep o viata nouaAndreea si Stefan: Incep o viata noua Andreea intentioneaza sa se retraga incet, incet, din viata publica. Este aproape o certitudine ca in curand o vom vedea din ce in ce mai rar. In public dati impresia ca nu sunteti in largul vostru. Cum sunteti voi de fapt? A.: Nu ma simt in largul meu doar cand mi se cer lucruri anormale, nefiresti sau cand simt ca se intra cu bocancii in sufletul meu, al nostru. Nu suntem datori sa vorbim despre intimitate si nici sa raspundem tonului obraznic al celor care-si aroga dreptul de a cere orice in numele prost intelesei ”libertati de exprimare’, o facem doar cand intrebarea vine de la oameni pe care-i apreciem, care au demonstrat ca sunt jurnalisti in adevaratul sens al cuvantului, si nu de la amatori. Inteleg curiozitatea si o anumita datorie a mea in acest sens fata de public, dar, pe de alta parte, nu vreau sa fiu tocmai eu cea care intretine, alimenteaza aceasta ”telenovela’ care nu se mai termina si al carei autor nu e publicul, nu sunt oamenii asezati care ma urmaresc cu interes. Am ales sa ne punem toate fortele in a construi, in loc sa pierdem vremea demontand scenarii fanteziste. Oamenii cu capul pe umeri iti numara realizarile, nu au timp sa cuantifice barfele care circula. Acesti oameni ne si intereseaza. In fond, si eu, si Stefan ne-am creat, fiecare separat, propriul drum de multa vreme, fara sa dam din coate deranjandu-i pe altii, ci creand o cale distincta, cariere pe care nu le-am ”furat’ de la altii, am ales sa avem, fiecare, o munca frumoasa, creativa, care aduce bucurie celor din jur. Noi ne vedem de drumul nostru, si e mai intelept asa: in timp ce altii doar isi dau cu parerea despre dragoste, despre regulile de societate care incorseteaza acest sentiment, noi alegem sa o traim, pur si simplu. St.: Mie nu mi se pare ca dam impresia ca nu suntem in largul nostru si, in orice caz, in afara scenei nu joc niciun personaj. Eu sunt un om cu bune si rele, care nu incearca sa para altcineva decat este; unii ma plac, altii nu, pot sa traiesc cu asta, nu-mi plac constructiile de imagine si incerc sa ma feresc de contexte gen petreceri mondene. Simtiti ca relatia dintre voi ar fi aceeasi cu sau fara copii? A.: Vom avea un copil cand Dumnezeu va decide ca a venit vremea pentru asta, iar din viata noastra nu lipseste bucuria copilariei, pentru ca e luminata acum de bucuria de a trai a fiului lui Stefan, care e un copil minunat: istet, energic, cald, foarte tandru si comunicativ. St.: Initial am crezut ca un copil iti intareste familia, iti sudeaza relatia, dar nu este intotdeauna asa. Eu stau cu sotia mea pentru ca o iubesc, nu pentru ca astept ceva de la ea. Daca vine si un copil, e un dar de la Dumnezeu si e primit cu bratele deschise. In plus, Stefan, fiul meu, face parte, bineinteles, din familia noastra si ne umple viata cand suntem impreuna. Andreea, ce relatie ai cu baiatul lui Stefan? Dar cu fosta lui iubita, Camelia? A.: Un zvon pe care s-a tot batut moneda este relatia mea si a sotului meu cu fiul lui si raportul cu mama acestuia. Sa spunem lucrurilor pe nume: doi oameni aduc pe lume un copil, dar nu decid sa se casatoreasca din motive care ii privesc. Cert e ca un copil nu poate suplini ceea ce lipseste intre ei doi si decid sa se desparta. O poveste pe care o intalnesti, din pacate, foarte des in ziua de astazi. In cazul nostru insa, vorbim de un tata extrem de intelept si de matur, am tot respectul pentru grija pe care Stefan a stiut sa o acorde fiului lui, pentru ca el sa simta cat mai putin despartirea parintilor. A stiut sa fie prezent zi de zi in viata lui, nu doar fizic, ci ca un suport moral real, sa pastreze dragostea tata-fiu, dezvoltand-o in chip minunat, a avut grija sa investeasca intr-un apartament de trei camere in care mama copilului locuieste impreuna cu el. Pentru mine e extrem de importanta caldura cu care Stefan a stiut sa faca posibila apropierea intre persoanele pe care le iubeste: fiul sau, pe de o parte, si eu, ca sotie, de cealalta parte. Mie mi-a fost foarte usor, pentru ca micutul are o caldura si o inocenta care ne-au ajutat sa ne ”lipim’ unul de altul ca ”marca de scrisoare’. E adevarat ca s-a pus la un moment dat problema sa faci fertilizare in vitro? A.: Nu. Daca ar fi cazul, as face fara rezerve, nu e ceva de care sa-ti fie rusine; de altfel, nu e un stigmat, ci o realitate in cazul multor femei in zilele noastre. N-as ezita sa fac nimic din ce mi-ar indica medicul meu pentru a avea un copil, inclusiv o fertilizare in vitro, daca n-as fi un om sanatos astazi. Am avut o operatie si am pierdut o sarcina, e un lucru stiut, de aceea am supravegheat atent evolutia sanatatii mele in ultima vreme, asa cum e normal, dar greul a trecut. In aceasta problema, atat de importanta pentru orice femeie, cred, nu ma intereseaza speculatiile unor oameni fara minte. Conform zvonurilor, am fost insarcinata de 8 ori in acest an a asa ca sunt deja o mama eroina. Cand va fi cazul, va fi o bucurie sa va impartasesc vestea cea buna. De Luana Pesa; Fotograf: Alex Galmeanu; Stilist: Luminita Faurescu; Machiaj: Narcisa Simandan; Coafura: Denis Budica; Asistent foto: Cristi Banica; Vestimentatie Andreea Banica: Max Mara, Alta Moda, Irina Schrotter, garderoba personala; Vestimentatie Stefan Banica: W magazin Trends by Adina Buzatu, garderoba personala; Accesorii: Oxette, Terzoatto; Incaltaminte: Exquisit, garderoba personalaFotografiile au fost realizate la showroom-ul Phylosophy. Multumim pentru sprijin.Andreea si Stefan: Incep o viata nouaAndreea si Stefan: Incep o viata noua In familia Marin a Banica noutatile se tin lant: Andreea si Stefan se muta in casa noua (la shopping-ul de mobilier s-au intalnit cu echipa VIVA!), zana planuieste sa devina mai zgarcita cu aparitiile publice si, mai mult, s-a aliat cu Mihaela Radulescu impotriva presei de scandal. Cuplul vostru este un ideal pentru multi romani. Cum va descurcati cu aceasta situatie? Andreea: E minunat sa stii ca exista milioane de oameni care simt ca tine, traiesc avand aceleasi principii de viata, iti urmaresc obiectiv evolutia profesionala si, mai cu seama, stiu sa citeasca printre randuri, sa aleaga informatia, sa faca diferenta intre realitate si fabulatie, intre stire si barfa sau zvon. E o chestiune de bun-simt, la urma urmei a daca ai cei 7 ani de acasa, ai si simtul ridicolului si iti dai seama cand se exagereaza peste masura si fara argumente, te uiti in urma si vezi ce a construit fiecare din noi in meserie pe termen lung si te intrebi, asa cum e si normal: „Oare chiar asa sa stea lucrurile, oamenii astia au innebunit deodata sau... e ceva putred in Danemarca?“ Asa ca, iata, am ajuns si la partea neplacuta a popularitatii. Sunt zeci de publicatii pe tarabe in fiecare zi si toate vor sa „traiasca“, de aceea si metodele de lucru pentru cei care scriu zilnic s-au „diversificat“, asta ca sa folosesc un termen elegant. Simt nevoia sa fac o delimitare clara intre presa care cauta cu orice pret subiecte de scandal a si daca nu le gaseste, le inventeaza fara mustrari de constiinta a si breasla jurnalistilor adevarati, pentru ca, la un moment dat, acestia din urma, oricat si-ar respecta meseria, asa cum faceti voi, oricat ar fi de corecti in a investiga asa-zisele „zvonuri“ inainte de a le publica, risca sa fie socotiti „o apa si un pamant“ cu acest val de amatori anonimi care adeseori nici n-au curajul sa-si semneze articolele. Din pacate, si in breasla voastra se intampla ca si la noi: valorile se confunda cu formele fara fond, oameni care au cladit prin ani de munca si inventivitate risca sa fie confundati cu vedetele create peste noapte si care vor sa atraga atentia publicului cu orice pret. Asa ca singurul mod in care mai poti face diferenta cand esti in pozitia mea este sa alegi la intrebarile cui raspunzi si sa ai dreptul sa decizi ca nu vrei sa te amesteci cu cei care nu cauta decat sa-ti interpreteze vorbele, astfel incat sa „dea bine“ pe pagina intai. Macar atata lucru pot face: sa intru in dialog cu oameni care au dovedit prin ceea ce au facut pana acum ca jurnalisti ca stiu sa puna intrebari, chiar incisive cand subiectul o cere, dar pertinente. Raspund deschis la orice intrebare cand ea vine din partea unei publicatii care si-a castigat respectul meu prin profesionalism. Iertati-ma, dar chiar nu pot avea aceeasi deschidere fata de mincinosi si incompetenti. Eu prefer sa tac, asta e reactia mea in fata rautatii pe care n-o inteleg, si-mi vad de treaba. Stefan: Nu cred ca suntem un „ideal“, ci o pereche potrivita. Incerc pe cat posibil ca viata noastra de familie sa se desfasoare intr-un mod absolut normal, atata timp cat lucrul acesta tine de noi. In rest, faptul ca avem meserii publice ne reduce intimitatea, lasand loc pentru tot felul de interpretari vizavi de viata noastra privata. Tatal meu avea un cantec: „Zica lumea, zica orice-o vrea/ Daca n-are alta treaba/ Deci nu intelege dragostea/ Nu dau nici doi bani pe ea“. Facand haz de necaz, gura targului exista de cand lumea, dar articolele mincinoase scrise intentionat cu scopul clar de a denigra nu mai sunt o gluma si nici de neluat in seama, pentru ca devin un lucru periculos pentru o categorie de public neinformata, si atunci vom lua atitudine pentru a ne apara familia si, implicit, lucrurile pe care le-am construit pe plan profesional, fiecare in ani si ani de munca. Pe de alta parte, ne bucuram de o simpatie a oamenilor pe care ne face placere sa o-ntalnim si care, in cazul meu, s-a transmis din tata in fiu. .