Andreea si Stefan - Album de familie - Exclusiv pentru Viva! | Articole revista | Viva.ro

„Am fost foarte puternica, nu stiu ce anume mi-a dat aceasta forta... Dar cand copilul tau e linistit, doarme, gamgureste si creste sanatos, nu exista recompensa mai mare”, spune Andreea. Cum a reactionat Stefanel si ce relatie are el cu mica lui sora? Are accese de gelozie, se simte pe planul doi? Daca are, este un copil extrem de inteligent, incat nici nu simtim (eu imi amintesc de micile mele accese de gelozie cand sora mea mai mica a venit pe lume. Mi se parea ca toata atentia era deodata indreptata asupra ei, dar maturizarea si echilibrul adus de parinti rezolva aceste probleme firesti in scurt timp). De fapt, ai vazut cu ochii tai in pauzele sedintei foto de la noi de acasa ce harjoana e intre ei deja, nici nu-mi vine sa cred ca fetita, care are numai 3 luni, simte inca de acum atasamentul fata de fratiorul ei si a stat atat de cuminte in bratele lui... Povesteste-mi de primele zile de acasa. Cum a fost? Te intreb direct: ti-a fost teama? Am venit din spital cu lectiile foarte bine invatate: desi am fost sfatuita sa dorm cat pot de mult acolo, pentru ca voi avea destula vreme sa stau treaza ingrijind copilul acasa, eu am avut o alta optiune: m-am gandit ca daca nu profit cat pot de acele prime zile de viata ale Violetei in care aveam parte de supravegherea echipei medicale la nevoie, astfel incat sa fac singura ceea ce tine de ea (alaptat, infasat, schimbat scutece, alintat... am cerut sa stea cu mine in camera ca sa ne obisnuim impreuna pentru ce avea sa urmeze), atunci acasa cand ma voi vedea singura cu ea si fara sa am pe cine sa chem in caz ca intru in incurcatura, voi avea parte de panica, in loc sa fiu calma si descurcareata pentru copilul meu. Mai ales ca nu am avut bona la inceput, am stat si eu si Stefan in prima luna acasa, pentru ca am vrut ca Violeta sa ne simta alaturi de ea, sa stie ca suntem parintii ei, sa faca primii pasi in viata cu acest sentiment. Am avut parte de ajutorul succesiv al mamelor noastre, ca sa mai reu-sim sa dormim noaptea cand eram epuizati, dar ne-a placut ca suntem baza acestei noi relatii in 3. „Sunt norocoasa: am dat jos in timp record kilogramele in plus, au fost vreo 22, si asta pentru ca am alaptat in primul rand, ceea ce inseamna un consum serios de calorii, apoi pentru ca, probabil, am un metabolism bun. Cine m-a intalnit acum un an si ma revede acum, nu crede ca am nascut“, spune Andreea. Stiu ca ti-ai alaptat bebelusul. Ce parere ai despre alaptare? Vad ca modern nu mai este sa faci asta... Am alaptat prima data fara nicio problema la 4 ore de la nastere, parca ne cunosteam dintotdeauna, asa ne-am lipit una de alta. Mie nu-mi pasa de lumea moderna, nici de ideea preconceputa conform careia, vezi Doamne, sanii se modifica din punct de vedere estetic. Cred ca trebuie sa ai o mare problema ca viitoare mama sa te gandesti la asta inaintea sanatatii copilului tau. Vorbim aici de imunitatea pe care nu o poate capata din alta parte, de portia de sanatate necesara pentru o viata. De altfel, anul acesta, alaturi de UNICEF voi sustine cauza asa numitelor Spitale-Prieten al Copilului, in care alaptarea exclusiva, in cazul copiilor sanatosi care nu necesita o in--grijire speciala, este un principiu de baza. Stefan are o experienta de parinte mai mare decat a ta, de aceea ma gandesc ca poate te-a invatat cate ceva... El a fost mai relaxat, nu? Culmea, nu! Sunt sigura ca a fost mai relaxat decat prima oara, este firesc, dar de data aceasta era vorba despre o fetita, care pare mai firava, e mai greu pentru un tata sa se adapteze. Intra in panica atunci cand plangea si reactiona in felul lui, apeland la mine. Iar eu nu voiam sa arat ca nu stiu ce am de facut. Voiam sa readuc pentru Violeta calmul si de fapt, exprimam prin tonul vocii mele nesiguranta mea, asa ca numai linistiti nu eram in final amandoi... Ne alerga asta mica de parca eram doua papusi manuite cu repeziciune. Asta a fost in primele zile, dar acum suntem foarte priceputi amandoi. Care sunt cele mai frumoase momente pentru voi patru? Cand Stefan canta la pian, Stefanel fredoneaza si danseaza, iar eu cu pitica suntem spectatorii.Andreea: „Am avut noroc, fetita noastra nu plange mult, dar rade cu spor, e o fire foarte vesela. Doarme bine, dupa miezul noptii viseaza pana dimineata. Iar cu oboseala am antrenament, atatia ani de nopti petrecute la munca...“ Cum ai descrie aceste 3 luni care au trecut de cand ai nascut? Pe de o parte cele mai simple, calde, frumoase, vesele, implinite luni din viata mea. Pe de alta, priviti circul acesta mediatic ce nu se mai termina.... Am si obosit sa mai vorbesc despre asta. Am scris doar, pe blogul meu, (andreeamarinbanica.acasa.ro) un articol care a trezit o dezbatere extraordinara pe tema scarii rasturnate a valorilor din vremurile pe care le traim. Nu ma gandeam in accesul meu de revolta interioara si de sinceritate, fara prea multa speranta de a fi impartasita, ca sunt atat de multi oameni care gandesc asemenea mie. Imi asumasem deja faptul ca, privita din afara, problema mea va parea o furtuna intr-un pahar cu apa. Cand am vazut insa atatea mesaje de la oameni cu studii, medici, avocati, jurnalisti, romani care traiesc in tara sau strainatate, o adevarata dovada de solidaritate fata de tema aleasa de mine, am realizat ca nu inseamna ca, daca o mana de amatori fac galagie multa pentru nimic, cei care tac si merg cu fruntea sus in continuare fara sa faca tam-tam inainte sa le ajunga cutitul la os, nu exista. Dimpotriva, oamenii de valoare exista, sunt multi, si pentru ei merita sa merg mai departe pe calea cea mai putin confortabila, cu respect pentru principii sanatoase si credinta mea intr-o lume pe care putem sa o miscam impreuna in directia buna, putin cate putin. Doar ca au prea mult bun simt acesti oameni si adesea cei 7 ani de acasa sunt confundati cu prostia, cu lipsa de reactie, orice ar fi. Gresit! Si acum? Ce urmeaza in cariera ta? Deocamdata am pregatit proiectul de amploare Gala UNICEF. Despre viitor vorbim cand voi avea certitudini. Nu-mi place sa vorbesc despre planuri, ci doar despre lucrurile pe care le pun deja in practica. In orice caz, precum stii, e anul schimbarilor radicale pentru mine. Tocmai am lansat impreuna cu colegii mei revista The Business Woman Magazine, destinata femeilor de cariera sau care aspira la o pozitie de top management, fie ca sunt acum in ascensiune in compania in care lucreaza, fie ca sunt pe bancile facultatii sau pur si simplu au fler pentru afaceri. Sunt director editorial si am propus si o rubrica pe care am numit-o Remarkable Women, care pune fata in fata 2 femei, driveri de schimbare in societate, una deja intrata in istorie, cealalta contemporana cu noi. E un demers pozitiv si ca informatie, dar si pentru ca am propus ca fondurile care mi s-ar cuveni pentru aceasta munca sa se indrepte catre cazuri umanitare pe care le sustin. Iar blogul pe care nu l-am considerat decat o cale de dialog la inceput, nici macar nu a fost ideea mea, ci a colegilor de la acasa.ro. Si, desi mi-am propus la inceput, evaluandu-mi timpul, sa scriu o data pe saptamana, asteptand reactiile publicului, deocamdata am devenit dependenta. Pana acum am scris zilnic, ras-punzand punctual, pe langa comentarii, si celor care intra pe blog si interactioneaza cu mine. Numai in 4 zile bilantul era urmatorul: 17.000 de vizitatori ai blogului si 40.000 de accesari ale paginilor cu informatii sau materiale foto/video postate sub numele andreeamarinbanica.acasa.roIn prima luna de viata a Violetei, Stefan si Andreea au stat acasa, langa ea, asa cum era si firesc. La inceput nu au avut o bona, numai mamele celor doi au fost alaturi de tinerii parinti. De ce nu ati acceptat sa fiti fotografiati alaturi de fiica voastra pana acum? In primul rand pentru ca era prea mica si medicii ne-au spus clar sa o ferim de blituri, lucru valabil pentru orice nou-nascut, macar pana la varsta de 3 luni. In al doilea rand, pentru ca suntem de parere ca viata noastra de familie nu trebuie expusa excesiv, si asa se intampla destul, fara voia noastra si in mod eronat. E firesc sa vrem sa ne protejam copiii, avem parte de destule exagerari in viata noastra la orice pas, pentru ca suntem persoane publice. Nu vrem ca pe viitor copiii nostri sa aiba de suferit, fiind mereu pe prima pagina si traind fara sa-si poata controla drumul in viata - cel putin nu din pricina inconstientei noastre de a face din ei subiecte de promovare ieftina pentru noi. Nu avem nevoie de asta, stam bine pe picioarele noastre din punct de vedere profesional. Asta trebuie sa fie cartea noastra de vizita: realizarile noastre in cariera. Si, nu in ultimul rand, am acceptat acum pentru ca ne-ati facut o propunere civilizata, calitatea fotografiilor din VIVA! este incontestabila. In plus, ideea noastra de a face cu aceasta ocazie si un lucru bun impreuna a fost imbratisata de catre Grupul Edipresse: ne dorim ca aceasta sedinta foto - pe care o facem in primul rand pentru publicul nostru matur, de bun simt, cu respect pentru valorile autentice ale lumii in care traim si pentru munca noastra, caci ne urmareste cu interes de atatia ani - sa fie baza unei campanii extrem de serioase. Suma decenta donata de Edipresse fundatiei „Pretuieste viata“ va fi directionata catre 4 studenti viitori jurnalisti de la 4 facultati de profil din tara, alesi de comisii de dascali supravegheate de decanii universitatilor in cauza. Criteriul de selectie sunt lucrarile lor deja publicate sau expuse in spatiul public de catre acesti studenti valorosi, in care ei atrag atentia in mod constructiv asupra unei probleme din societatea romaneasca, de preferinta umanitara, referitoare la situatia copiilor din Romania. Cu alte cuvinte, mesajul acestui demers este urmatorul: folosim notorietatea noastra intr-o directie benefica, fara sa cautam un castig personal, dar folosind timpul si disponibilitatea noastra pentru a incuraja prin aceste burse jurnalismul de cali-tate, profesat in sprijinul comunitatii, nu impotriva lui, pentru a da un semnal viitoarei generatii de jurnalisti de la care asteptam orientarea catre valorile autentice. Sa nu uitam ca jurnalistul este, in mare masura, formator de opinie, il influenteaza pe cititor si intrebarea pe care sper din toata inima ca din ce in ce mai multi oameni si-o pun este: „Pe cine las sa ma influenteze si in ce directie?“ Simti ca te-ai schimbat acum dupa ce ai devenit mama? Fara dubii. Va opriti aici sau mai vreti sa faceti copii? Nici nu ma gandesc sa ma impotrivesc daca Dumnezeu ne va binecuvanta din nou. Stiu ca pot fi o mama buna pentru copiii mei.Andreea si Stefan sunt foarte echilibrati in ceea ce priveste legatura lor cu Violeta si Stefanel. Iar cei doi frati au deja o relatie minunata. Stefanel a vrut s-o tina in brate pe sora lui in mai toate pauzele din sedinta foto. Stefan - Fericit a doua oara Esti tata pentru a doua oara. Felicitari! Cu ce a fost diferita aceasta a doua experienta fata de prima? Multumesc. Chiar daca la prima vedere ex-pe--rientele par sa semene, nu e deloc acelasi lucru. Mi s-a parut ca timpul s-a scurs mai repede pana cand am facut cunostinta cu fetita mea, dar evident e doar o senzatie. In schimb, m-a ajutat prima experienta cu Stefan, pentru ca eram familiarizat cu pampersii, baitele de seara, tinutul pe umar dupa ce mananca, etc. Imi place sa cred ca inteleg mai multe din aceasta minune care este nasterea unui copil. Nu ca as fi vreun indemanatic acum, dar pana si eu pot sa zambesc privind in urma la felul in care ma descurcam ca proaspat tatic. Ai avut emotii? Da, am avut mari emotii. Ana Violeta s-a nascut chiar in ziua in care aveam concert la Sala Palatului si mai era si televizat. Noaptea stateam in pat singur si ma gan-deam prin ce situatie am trecut in aceasta zi de 15 decembrie: dimineata am plecat cu Andreea la spital, a nascut, mi-am vazut fetita cum a iesit din sala de operatie, am pus-o impreuna cu asistenta in patut, am fugit la Andreea, dupa care am facut raliu sa ajung pe aglomeratia aia la concert... Apoi a inceput spectacolul cu o dubla incarcatura pentru mine: fetita mea se nascuse de cateva ore, iar eu doream in cinstea ei sa fac cel mai bun concert din seria celor 6. Am fost foarte emotionat, dar abia pe la mijlocul spectacolului m-am simtit in apele mele. Reactia salii a fost extraordinara atunci cand am anuntat ca sunt tatal unei fetite de 3,250 kg. Apropo de asta, imi face placere sa-mi impart bucuriile chiar si cu 5000 de persoane, pentru ca oamenii aia care au platit bilet sa ma vada, imi transmit o energie pozitiva. Nu acelasi lucru sunt obligat sa-l fac si cu anumite publicatii mondene sau mai bine zis de scandal - nu are sens sa ne ascundem, ca din asta traiesc - care au senzatia ca eu trebuie sa fac asa ceva, pretinzand ca in felul acesta ei imi fac publicitate. Ii anunt inca o data, daca mai e necesar, ca nu am nevoie de acest gen de promovare. Prin urmare cine are nevoie de cine? Cum e sa fii tata de fata? Nu-mi dau seama inca.... Nu vreau sa ma gandesc ca peste vreo 15 ani am s-o pandesc pe fii’mea din boscheti sa vad cu ce baieti umbla. Cred (sau mai bine zis sper) ca asta o sa fie grija lui frate’sau. Pentru tine cum au fost ultimele 3 luni? Din secunda in care am terminat seria de concerte de la Sala Palatului, am stat acasa alaturi de sotia mea, mi-am luat baiatul si am sarbatorit impreuna Craciunul si Sf. Stefan. Am fost plecati doar cu Stefan intr-o scurta vacanta - nu mai stiu nici eu unde, daca stau sa ma iau dupa aberatiile din presa „serioasa“, care evident ca stie mai bine decat mine unde am fost plecati. Partea haioasa e ca nici acum habar nu au unde am fost cu adevarat, cum habar nu au nici pana in ziua de astazi unde ne-am casatorit. Speculatia nu inseamna neaparat informatie. Spun acest lucru pentru cititorul care vrea sa fie informat corect. Singurele pete negre din aceste 3 luni au fost doua evenimente foarte importante pentru noi si anume aducerea fetitei acasa de la spital si nebunia din jurul botezului. Nu am vazut in viata mea si nu am crezut ca o sa mi se intample sa traiesc chiar eu o asemenea demonstratie de prostie, de energie consumata in van, o droaie de oameni care vroiau cu disperare sa fotografieze un copil de cateva zile. In aceasta goana dupa senzational, nu ii pasa nimanui de o regula elementara: ca nu ai voie sa folosesti blitul fata de un nou-nascut, pentru ca poti sa-i afectezi serios vederea. As vrea sa stiu cum s-ar simti acesti oameni daca la nasterea copiilor lor ar fi supusi unui asemenea tratament, dincolo de motivatia meseriei lor. Desi pentru unii numai meserie nu e. Am mai spus, imi asum rolul de persoana publica, dar in acelasi timp am dreptul sa decid ce consider ca e mai bine pentru mine si familia mea.Cum o privesti pe Andreea acum? Nu mai este doar femeia iubita si sotia ta, este si mama copilului tau... Influenteaza asta relatia voastra? Am crezut cu tarie ca un copil uneste o familie. Viata mi-a demonstrat ca nu e neaparat asa. Importanta in relatia noastra e dragostea, intelegerea, intuirea celuilalt. Iar acum apare si acest sufletel care ne implineste... Ai compus o piesa despre kitsch-ul din presa. Nu ti se pare ca ai pornit un razboi lung si inutil? Ce speri sa castigi? Ti se pare firesc sa fiu de acord cu kitsch-ul? Nu numai cel din presa. Cantecul meu care se numeste „Protest“ se refera de fapt la cei care apar tot timpul, vorbesc mult si nu spun nimic. La cei lipsiti de continut, care imi invadeaza spatiul in care traiesc. Mesajul meu catre publicul care isi doreste sa aiba repere in valorile autentice, este sa vada adevarul din spatele mascaradei, ipocriziei, duplicitatii. Iar reactiile nu au intar-ziat sa apara, oriunde am cantat acest cantec. Nu mi-e frica de niciun razboi, atata timp cat stiu ca adevarul si timpul sunt de partea mea. Daca un singur om intelege maine din cantecul meu mai mult decat azi, pentru mine este un castig. Te implici in ceea ce priveste intoarcerea Andreeei pe micul ecran? Andreea stie foarte bine ce sa faca si ce sa aleaga in profesia ei, e un lucru pe care il admir foarte tare la ea. Pana cand va aparea pe micul ecran, a facut un lucru extraordinar cu acel blog al ei, unde poate intra in contact direct cu lumea si poate afla o opinie de la sursa, fara speculatii facile si de prost gust. Ma implic in masura in care are nevoie de mine sau de sfaturile mele, daca e cazul. Ce vrei sa invete copiii tai? Cum vrei sa creasca? Imi doresc sa traiasca frumos, sa fie senini, sa fie mandri, sa se bucure de viata si de tot ce iti poate da ea... Cristina Stanciulescu, Foto Alex Galmeanu, Asistent foto Cristi Banica, Machiaj Narcisa Simandan, Coafura Denis Budica, Vestimentatia Andreei Irina Schrotter, Accesorii interior DescampsIn exclusivitate pentru revista VIVA!, Andreea si Stefan au acceptat sa o prezinte pe micuta Violeta (3 luni), bebelusul cel mai mediatizat si mai asteptat de publicul din Romania. Cei 4 (desigur il amintim aici si pe Stefanel – 6 ani) ne-au oferit o zi din viata lor, o viata frumoasa, de familie fericita si unita. Vezi Galeria foto. Am stat o zi intreaga alaturi de cei patru Banica: Andreea, Violeta si cei doi Stefan (tata si fiu) si m-am bucurat, recunosc, de atmosfera calda din familia lor. Eram la cateva zile dupa celebrul (de acum) botez si afara era o primavara cum nu prea am mai trait de cand cu incalzirea asta globala. Am intrat in camera micutei Violeta care dormea linistita, departe de toate problemele lumii si care nici macar in visele ei de bebelus nu putea sa-si imagineze cat este de celebra (deja!) si am zambit vazand langa patut rochia de dantela pregatita pentru sedinta foto. Stefanel era pus pe sotii, a cantat chiar cateva note la pian, pana cand tatal sau l-a cuprins din spate acompaniindu-l, ceea ce l-a facut pe baiatul de 6 ani sa rada fericit. Nu pot sa va spun cate am auzit si vazut, pentru ca toate acestea fac parte din repertoriul absolut obis-nuit al unei familii: „cu ce ma imbrac?“, „Stefanel, ai grija sa nu cazi“, „Violeta mananca acum“, „a adormit putin“, „vreti o cafea?“, „Andreea, esti gata?“, „tati, pot sa ma uit la desene animate?“... De fapt, mint: va putem arata ce am vazut. Si va spunem si ce am vorbit. Pe rand, pe indelete, cu fiecare... Andreea - O mama puternica Cum a fost nasterea? Povesteste-mi... Greu? Am asteptat cu atata dragoste acel moment, ca pur si simplu nu a mai contat nimic din ce a fost greu. Durerea de dupa operatie? Cand Stefan mi-a pus-o in brate pentru prima data pe pitica noastra, suferinta fizica a disparut ca prin minune. Nici nu-mi aduc aminte ce am spus printre lacrimi de bucurie... Stiu doar ca erau cei dragi in jurul patului meu si ca micuta a fost luata in brate imediat dupa mine de catre Stefanel, fratiorul ei, cea mai frumoasa imagine pe care o pastreaza memoria mea... Stefan a stat langa tine? A intrat cu mine in sala de operatie, am vrut sa-l stiu tinandu-ma de mana pana cand voi adormi. Imi batea inima incredibil, desi sunt o fire puternica. Cand m-am trezit, a fost primul chip pe care l-am vazut si prima atingere.