Andreea Raicu - Exista viata intre coperte? | Articole revista | Viva.ro

Pana una-alta, Andreei ii place ca e tanara si ca e libera. Nu in sensul acela al lipsei unei legaturi sentimentale, ci al lipsei unei legaturi cu greutatile vietii. Si nu ma refer aici la bani, ci la riduri, copii care plang fara avertisment la 2 noaptea, lucruri care trebuie neaparat facute. Cat va putea tine asta? Andreea crede ca mereu. Sau nu mereu, dar sigur nu se termina acum. Sau in viitorul pe care il poate cuprinde cu privirea. N-am contrazis-o. Nu poti s-o contrazici: daca reuseste sa ramana asa, o Marylin tanara si, scuzati apropoul, totusi vie? Daca va reusi, merita Nobelul pentru pace. Pentru pace interioara. Poate si de-aia ne uitam la ea in reviste: ca in oglinda unui lac de munte, in care iti vezi fata, fara multe detalii, parca mai tanara si mai senina. Andreea suntem noi, minus viata noastra. Asta e conditia divei: in ea putem locui toti. Dar mai sta cineva acolo? Ia mai munciti si voi la raspunsul asta! De ce s-o cauti prin reviste Pentru ca sigur e acolo. O pun astia, ca vinde marfa. Pentru ca stie cât sa arate ca sa te faca atent – dar niciodata prea mult incât sa nu te intorci cu o speranta secreta... Pentru ca o sa gasesti pe nasul ei ochelarii de soare pe care ii vei cumpara la vara. Pentru ca toata lumea face la fel, cu ce drept esti tu diferit? Pentru ca iti recomand eu, care ma simt vinovat ca n-am reusit sa-i gasesc adevaratul mecanism interior. Mai incearca si tu, da? De ce sa fugi de ea Pentru ca e la fel ca in realitate. Andreea nu vinde altceva decât pe ea insasi. Asa ca o cunosti deja. Pentru ca nu poti s-o ametesti decât cu tine insuti – a mai vazut masina ca a ta. Da, exact cu pielea aia englezeasca crem. Pentru ca nu stiu daca Tudor o sa se bucure si cred ca-si face timp sa se ocupe de tine. Pentru ca nu-ti plac fetele fara eticheta de pret clara, la vedere. Pentru ca nu-ti plac fetele, in general.As vrea s-o tin pe Andreea Raicu intr-o colivie. Sa nu plece nicaieri. As vrea s-o tin in casa, sa nu se murdareasca afara. As vrea s-o pastrez intr-un sifonier mare, transparent, cu butoane si beculete, ca intr-un film SF - intr-un loc in care timpul e oprit. Sa stea acolo, neschimbata, urmarindu-ma cum imbatranesc, cum ma ofilesc, cum incep sa-mi dau cu alifie chinezeasca, cum incep sa ma tem de curent si de ziua in care vine intretinerea la plata. As vrea s-o tin pe Andreea Raicu asa cum e: nu ma intereseaza unde-ar putea sa ajunga si ce. E buna asa cum e, pur si simplu. Din fericire, exact asta vrea si ea. Bine, fara cutie, fara colivie, fara privare de libertate. Dar esenta asta e: Andreea nu vrea sa se schimbe. Insa nu vrea sa stea in colivia mea si, in general, in colivia nimanui. Si noi, care am investit atat in gratii!... N-are de ce sa ne bage in seama. A fost celebra de mica si treaba asta se vede. Fata de stewardesa, avea in casa tot ce gaseai in cateva ore de alergat in New York, intre avioane. Imi inchipui ca, inca din clasa intai, colegii se uitau la ea cum ne zgaim noi azi, cu totii, pe strada. Andreea e copilul rasfatat al anilor ‘80: traia normal dupa standardele de azi, insa la ani lumina distanta de ceilalti, in vremea aceea. Distanta asta a ramas. Cumva, ea e inaintea noastra in procesul de civilizare, care inseamna tocmai adaptarea fitelor occidentale la mediul romanesc. Ei da, astfel incat sa para naturale, la locul lor de veacuri, si sa ajungi sa te intrebi singur cate genti Fendi o fi avut mama lui Stefan cel Mare. E scump, complicat si seamana cu incercarea de a face o albina sa se aseze pe o floare de plastic. O sa ziceti ca nu merge, ca albinele sunt destepte si fac doar lucruri utile – insa se vede treaba ca n-ati fost nici-odata intr-un stup, sambata seara... Oricum, Andreea a inceput devreme. Are cel putin 20 de ani avans in toale de la Gap, 10 in smart casual de la Neiman Marcus si, probabil, vreo cinci in materie de Fifth Avenue. De-aia e pe toate copertele imbracata perfect: pentru ca a facut greselile noastre cu mult mai demult. De-aia e diva: pentru ca n-o mai zgarie la ceafa nicio eticheta de pulover scump. Sau pentru ca o taie, intrucat deja nu-i mai pasa de brand-uri.Dar destul cu poezia, acum urmeaza stereotipurile. Sa ma scuteasca asociatiile de combatere a discriminarii pe criterii sexiste. Promit ca o sa ma revansez si o sa imbrac eu copiii dupa ce gatesc, luna urmatoare. Deci: Pentru un model, Andreea e cam desteapta. Pentru o diva, e cam muncitoare. Pentru un nume pe coperta, are cam multe de spus. Pentru un barbat, probabil ca e o tentatie, dar trebuie sa fie cu mult mai insistent decat cel care-ti spala geamul la stop. Pentru o femeie, are un model de bluza de aratat, nu mai trebuie sa se faca simpatica. Totusi, pentru un jurnalist cat de cat curios, cine e Andreea Raicu? Dati pe OTV, aici urmeaza dezvaluiri plicticoase. Andreea e o fata care munceste. Munceste la emisiune, la casa, la imaginea ei. A venit imbracata in niste blugi pe care nu-i inteleg (stramti – cum poti sa te asezi cu ei pe tine?), dar pe care nu-i pot uita. A mancat trei linguri dintr-o supa de ceapa frantuzeasca. Nu-i era foame, nu din cauza de fite. Am incercat si eu sa-i dau o lectie de sofisticare cu o salata de fructe ca fel principal. Acum pot sa-i spun adevarul: m-am dus dupa aia si mi-am luat o pizza. Nu mai avea rost sa ma mint. Nu sunt de nasul ei pudrat discret, intr-o doara. Andreea Raicu are insa nevoie de o viata intensa. Si asta pentru ca tot ceea ce-i place ei tine putin. Se numeste tinerete si toti cei care se afla in posesia ei cred ca dureaza vesnic. Pana acum, toti s-au inselat, dar ce-are a face sufletul cu statistica?.