Andreea Marin Banica si Stefan Banica - Superlove | Articole revista | Viva.ro

Revin, ca si cuplu, in atentia noastra. Lucreaza impreuna - acum pentru o mare campanie umanitara - si isi traiesc in continuare povestea de dragoste ca la inceput. Este adevarat? Da. Cum fac? I-am intrebat. Ne-au raspuns ca de obicei: cu mare bucurie. Constat ca internetul a devenit preferatul vostru, ca aveti fani si on-line. E un contact direct, dar si dur, nu are filtre. Andreea are deja experienta, tu cum stai la capitolul asta? Le spun si prin intermediul revistei VIVA inca o data celor care imi scriu pe site sau pe Facebook ca toate raspunsurile, chiar daca nu le scriu eu personal intotdeauna din lipsa de timp, imi apartin si imi asum continutul lor. Nu sunt un impatimit al internetului, dar recunosc ca este un mijloc extraordinar de a transmite informatie. Pentru sentimente, emotii sau caldura sufleteasca exista cantece, exista teatru, pictura, exista arta. Pentru informatie exista internet, iar acesta este un mijloc de comunicare prin care iti poti impartasi sentimentele, ideile. Tocmai de aceea, prin campania Super-love imi doresc sa-i adun la un loc pe cei care-mi iubesc muzica, sa comunic cu ei, sa schimbam pareri, sa pot evolua cu ajutorul admiratorilor mei. „Dansez pentru tine“ e la al 9-lea sezon. Spuneai la un moment dat ca esti obosit... Mergem inainte, pentru ca un lucru bun trebuie continuat. „Dansez pentru tine“ este un punct de referinta al divertismentului de dupa Revolutie si de aceea continuam, pentru ca inca mai are lucruri noi de spus prin imprevizibilul care se naste in platou datorita structurilor diferite ale concurentilor si, bineinteles, datorita impactului pe care cazurile acestora le au asupra publicului. Adevarul e ca m-am obisnuit atat de mult, incat in perioada de pauza dintr-un an, dintre cele doua sezoane, mi-e dor de platoul de la Buftea. E din ce in ce mai greu sa faci televiziune in momentul in care mondenul si barfa sunt in prim-plan pe toate posturile, chiar daca este o perioada care va trece cu siguranta, pentru ca, pana la urma, oamenii au nevoie de ceva stabil, de repere, nu de baloane care se umfla si se dezumfla de la o zi la alta. Dar ce nu face omul pentru rating, bata-l vina! In ceea ce priveste teatrul, joci in piesa „Descult in parc“ si am inteles ca pregatesti unul dintre cele mai grele spectacole, „Cui i-e frica de Virginia Woolf“. Continui la Teatrul de Opereta „Ion Dacian“ cu comedia „Descult in parc“ a lui Neil Simon, imi face o mare placere sa joc acest spectacol alaturi de colegii mei, cu atat mai mult cu cat salile sunt pline, iar lumea pleaca de la teatru bine dispusa, asa cummi-am dorit atunci cand am inceput acest proiect. Am facut si cateva deplasari in tara, in masura in care timpul mi-a permis si mi-as dori sa putem merge in mai multe orase dupa ce voi termina sezonul cu „Dansez pentru tine“. La Teatrul de Comedie repet in regia lui Gelu Colceag impreuna cu buna mea prietena, Emilia Popescu, si cu doi tineri actori talentati, „Cui i-e frica de Virginia Woolf“, o piesa fanion a dramaturgiei americane scrisa de Edward Albee. Este o mare provocare, atat pentru mine, cat si pentru Emilia, pentru ca publicul ne va vedea impreuna intr-o cu totul alta ipostaza decat l-am obisnuit pana acum. Vacante? Stiu ca sunt parte din intimitatea ta, dar te rog sa vorbim putin si despre felul in care va relaxati, ca de muncit am vazut cum si cat o faceti... Vacanta, din pacate pentru mine, nu va fi lunga in aceasta vara, deoarece va trebui sa lucrez la viitorul meu disc de studio. Timpul liber care imi va ramane mi-l voi petrece, indiferent unde vom pleca, deocamdata nu stiu, impreuna cu copiii si Andreea. Imi place sa ma plimb cu ei, sa ma joc si sa inotam impreuna, mai ales ca Violeta a crescut si se descurca foarte bine in apa, iar Stefanel inoata foarte bine. Daca ar fi sa-i faci o declaratie Andreei acum, ce i-ai spune? Declaratia am facut-o demult: te iubesc, femeie! Cristina Stanciulescu, Fotograf Alex Galmeanu, Stilist Andreea Constantin, Machiaj Ramona Paraschivescu, Coafura Denis Budica, Asistent foto Cristi Banica, Vestimentatie Andreea Distinto, J. Kristensen Store, Ipekyol, Zara Vestimentatie Stefan Canali, Multumim pentru sprijin cofetariilor Ana Bucuresti. Ai fost si esti plecata mai tot timpul. Abia am reusit sa ne intalnim. De ce si unde ai fost? Da, a fost o luna nebuna. Am fost peste ocean sa vad o fabrica de hainute pentru copii unde se fac lucruri cu totul speciale si m-a bucurat nespus sa vad ca deja exista interes pentru inovatia mea pentru bebelusi si in Statele Unite, motiv pentru care acum invat o gramada de lucruri noi intr-un domeniu in care n-as fi crezut ca ma voi implica vreodata. Am calatorit in Republica Dominicana in interes de afaceri, dar pentru ca s-a creat o confuzie legata de faptul ca tara e vecina cu Haiti, o s-o clarific acum: calatoria mea nu are nici o legatura cu intentia de a adopta la distanta un bebelus din acel colt de lume, e doar o coincidenta. E adevarat, insa, ca am depus o cerere in acest sens asa cum am facut si in cazul fetitei din Niger sau al baietelului din China de care am grija pana vor fi pe picioarele lor. Astept raspunsul si am toate motivele sa cred ca va fi unul pozitiv, doar ca am avut dorinta ca de data aceasta sa fie vorba de un copilas mult mai mic care a ramas fara sprijin in urma cutremurului. Am simtit astfel, pentru ca varsta bebelusului e cea pe care o cunosc cel mai bine din proprie experienta, imi sunt familiare nevoile sale si as putea sa vin in intampinarea lor asa cum se cuvine. Ma intreaba lumea de fiecare data cand fac o coperta cu voi doi: ei cum mai sunt? Cum se inteleg? Ce sa le raspund de data asta? Ca sa ai un subiect incendiar, spune-le ca... e nasol, lasa asa! (rade) O familie unde dragostea, buna intelegere si sprijinul reciproc sunt piloni nu intereseaza pe nimeni sau suna ireal in ziua de azi. Fara scandal nu ai cum sa iesi bine la capitolul imagine, asculta-ma pe mine! Asa ca te sfatuiesc sa inventezi: spune-le ca sunt probleme in Paradis si dai lovitura cu vanzarea revistei, iar ca bonus le faci si o mare surpriza celor care demult fac predictii in privinta casniciei noastre si abia asteapta sa spuna apasat „ti-am zis eu?!“ Stefane, ce te-a inspirat pentu piesa Campaniei UNICEF? Am mai colaborat cu UNICEF acum cativa ani, cand am compus un cantec special pentru campania dedicata copiilor afectati de HIV/SIDA, se numea „Ai un prieten“, iar mesajul era ca toti avem nevoie de cineva alaturi la greu. Iar acesti copii nu au nici o vina pentru ce traiesc fara voia lor. Acum e vorba de o campanie la nivel mondial, care isi propune eradicarea tetanosului neonatal pana in 2012. Am pus umarul la acest proiect nu ca sa dau interviuri in ziare sau sa par intr-un anumit fel in ochii oamenilor, ci pentru ca sunt tata a doi copii si stiu ce inseamna sa-ti fie teama pentru viata copilului tau. Nu e normal ca in 2010 sa moara zeci de mii de nou-nascuti in lume din pricina unei boli care poate fi prevenita cu un simplu vaccin. Cantecul este o adaptare pe care am facut-o dupa un cantec de leagan scris de Brahms, iar versurile s-au nascut gandindu-ma la ce traiesc si ce simt cand sunt impreuna cu copiii mei. Un parinte cred ca intelege tot ce vreau sa spun prin acest cantec. Cum a fost colaborarea cu Andreea? In 2005 am scos un album care se numea „Duete“, unde am cantat pentru prima oara impreuna o varianta reochestrata a cantecului „Te iubesc, femeie!“ E un om serios la lucru, nu am avut probleme in studio, dimpotriva, a inregistrat destul de repede si mi-a fost un sprijin real. Sa vorbim de muzica: un nou cantec si un nou videoclip, care stau la baza unei ample campanii on-line. Despre ce este vorba? Ultima piesa inregistrata se numeste „Super-love“ si, intr-adevar, va da si numele discului pe care il pregatesc pentru toamna, la fel se numeste si campania lansata pe site-ul www.stefanbanica.ro. Campania isi propune realizarea unei baze de date atasate unui site oficial, care-i aduna la un loc pe toti cei care au contribuit la crearea traditiei concertelor mele de Craciun, prin prezenta lor in sala de spectacol. Acesti oameni merita sa fie primii informati despre activitatea mea, despre spectacolele mele de teatru sau concerte si, de ce nu, sa fie si premiati pentru fidelitate. Videoclipul „Super-love“ care va fi postat pe site e important, pentru ca va contine un cuvant-cheie necesar pentru competitia on-line. Imi doresc sa-mi fie aproape astfel toti cei care-mi iubesc muzica, vreau sa-i cunosc mai bine prin mesajele lor, prin fotografiile pe care le vor putea incarca pe site, prin povestile lor trimise catre mine si sa ofer si premii. In ultimii 9 ani, numai la concertele mele traditionale de Craciun am avut bucuria de a avea peste 130.000 de bilete vandute. Toate spectacolele au fost sold-out si cererea mare de bilete m-a dus si catre stabilirea unui record pentru Romania: 7 concerte sustinute consecutiv la Sala Palatului, timp de o saptamana. Campania va dura pana la sfarsitul anului 2010 si este gandita in doua etape: prima a inceput deja si se incheie odata cu evenimentul de lansare a albumului „Super-love“ din toamna, unde va fi premiat primul castigator al campaniei dintre cei inscrisi on-line in baza de date Super-love. Din acel moment si pana in decembrie va avea loc a doua etapa a campaniei, dedicata celor care vor cumpara discul „Super-love“ si care vor avea astfel sansa de a primi Marele Premiu chiar in timpul concertului extraordinar de Craciun, ce va fi transmis la televiziune. De ce toata lumea te intreaba: cand revii, cu ce, unde? Ti se pun aceste intrebari in mod repetat de cand te-ai retras. E onorant pentru mine sa primesc intrebari de acest fel, pentru ca asta arata ca am lasat o amintire placuta in cei 15 ani in care mi-am facut meseria cu pasiune in televiziune, ca am lasat in urma ceva ce nu poate fi uitat usor. Tocmai de aceea nu vreau sa fac compromisuri, pentru ca respect ceea ce am facut bine si nu vreau sa daram ceea ce am construit pe termen lung. Flexibilitatea mea in afaceri, capacitatea de a ma adapta noutatilor si seriozitatea cu care imi onorez contractele, indiferent de domeniu, m-au ajutat sa ma reprofilez rapid, sa creez, sa inventez si sa ma simt confortabil in papucii mei de astazi, sa nu privesc in urma cu regrete, ci cu mandria ca, iata, la doi ani si jumatate dupa ce am parasit televiziunea, multi oameni inca isi doresc sa revin pe micul ecran. Le multumesc pentru incredere si nu vreau sa ii dezamagesc, tocmai de aceea e mai bine sa fiu cinstita si sa le spun ca televiziunea nu mai este astazi o prioritate pentru mine, nu as mai reveni decat daca as simti ca am oportunitatea de a face ceva profesionist, la un nivel mai evoluat decat cel la care am lucrat deja in trecut, asta e singurul argument care m-ar putea face sa imi indrept atentia din nou catre televiziune: sentimentul ca as face un pas inainte. Altfel, nu are rost, cand mi se face dor, plec in lume si fac un nou documentar sau un interviu cu o personalitate interesanta ori un eveniment de amploare, cum sunt galele pentru care revin o data sau de doua ori pe an. Un eveniment special inseamna un efort de cateva luni de zile de munca in spate, deci nu poti face asta saptamana de saptamana, n-ar mai fi nimic „special“. Alte proiecte? Stiu ca nu stai degeaba... Tocmai am incheiat munca pentru proiectul „Europa Libera, AICI!“. A fost pentru mine o provocare, o noutate si o lectie de istorie in acelasi timp, documentandu-ma serios despre perioada comunista si arhiva Radio Europa Libera am aflat multe lucruri pe care nu le stiam si despre care le voi povesti copiilor mei intr-o zi, pentru a sti adevarul despre lumea in care traim. In paralel, pe taram umanitar lucrez si pentru proiectele fundatiei mele, „Pretuieste Viata“, printre ele se numara „Violet“, proiectul care transforma un anumit procent din pretul hainutelor pentru bebelusi Violet in sprijin pentru copiii pe care boala ii tine multa vreme la pat in spitale, dar si „Pretuieste Viata“, program intitulat astfel dupa numele albumului meu, al carui profit va fi directionat catre cauza mamicilor bolnave de cancer. La recenta lansare de la Cluj a cartii-album Pretuieste Viata am avut bucuria unei intalniri de neuitat cu studentii in amfiteatrul plin ochial Universitatii Babes-Bolyai si mi-am dat seama ce impact poate sa aiba in ziua de azi, desi aveam mari indoieli, si o carte scrisa doar cu idei pozitive, fara a atinge subiecte menite a isca scandal sau rumoare - deci, se poate! Mai exista oameni care sunt interesati sa citeasca despre cum pot atinge o viata echilibrata, sanatoasa, bazata pe valori, nu pe barfa si pe realitati care doar socheaza, dar nu aduc nimic bun. Continui si lucrul pentru Campania nationala „Citeste cu mine“, care-si propune consolidarea bibliotecilor de scoala si readucerea copiilor la placerea de a citi, in mai voi fi la Brasov pentru a prezenta un mare eveniment dedicat strangerii de fonduri pentru construirea si utilarea unei crese, pentru ca exista un mare deficit de locuri pentru bebelusi la Brasov. Pe partea de afaceri, continui proiectele publicitare pentru brandurile nationale si internationale cu care lucrez, imaginea mea fiind prezenta in spoturi publicitare in 8 tari in ultimii ani, inafara de Romania, cu rezultate de vanzari foarte bune. Despre contractele noi nu pot vorbi inca, dar o voi face la momentul potrivit. Pregatesc un proiect de amploare la nivel national dedicat mamelor aflate in dificultate, iar peste putin timp plec in calitate de inventator al body-ului extensibil pentru bebelusi, care a devenit foarte popular si cautat pe piata romaneasca, la un targ de inventica international. E o experienta unica pentru mine, n-am crezut niciodata ca o nevoie a fetitei mele ma poate duce atat de departe, pentru ca parea o gluma la inceput pentru mine, dar iata ca mi-a deschis un nou drum si inovatia mea pentru bebelusi a devenit un ajutor real pentru multi copii si parinti, deopotriva. Iimultumesc lui Dumnezeu pentru copilul meu, care mi-a schimbat in mod neasteptat viata si e o adevarata binecuvantare! Dar nu e singurul proiect pentru care sunteti umar la umar, ati avut si filmari impreuna... Efortul a fost al lui Stefan, nu al meu, pentru mine a fost doar o placere sa apar in videoclipul care va da numele noului sau disc, „Super-love“. Sa fiu sincera, cand Stefan m-a intrebat: „ce-ai zice, ai vrea sa apari in finalul filmarii Super-love?“, nu stiu de ce, mandra foc, am raspuns fara sa clipesc si fara sa las sa se vada pe chipul meu ceea ce simt: „da, sigur, daca asta te ajuta... cand te gandesti sa filmam?“ Numai ca adevarul e ca, stiind si despre ce e vorba in cantec, m-am bucurat nespus ca s-a gandit asa, am luat-o ca pe o declaratie de dragoste si mi-a umplut sufletul. Si ma-ntreb: oare de ce ezitam uneori sa spunem pe loc ce simtim, ce gandim?! Ar fi trebuit sa-i raspund fara ezitare: „da, bineinteles, te iubesc pentru ca te-ai gandit la mine!“ Uite ca o spun acum si cred ca niciodata nu e prea tarziu, mai ales cand e vorba de... „Super-love“. (rade) Apropo, sunt foarte mandra cu privire la altceva care are legatura cu asta: imi amintesc de noi doi, stand la povesti intr-o seara tarziu la sfarsit de decembrie, in vremea sarbatorilor, dupa ce copiii au adormit si in casa nu se mai auzea decat zgomotul placut al lemnelor arzand. Ne asezasem in fata semineului sa-i simtim caldura, cu o cana de vin fiert in mana, dupa un an plin, dar si frumos in acelasi timp. Stateam asa linistiti si povesteam despre copii, despre anul care avea sa vina si nu stiu de ce, dar mi-a zburat gandul la muzica lui Stefan, poate pentru ca tocmai incheiase Concertele de Craciun si impresiile erau calde. I-am spus ca simt ca anul acesta e timpul sa treaca la un alt nivel de comunicare cu oamenii care-i iubesc refrenele, care vin de atatia ani sa-l asculte cu drag, cu sinceritate, cu fidelitate. Acela a fost momentul in care i-am marturisit ca-i vad pe toti adunati intr-o mare familie, schimband impresii, povesti de viata, imagini care-i reprezinta, ganduri care sa-l ajute sa evolueze ca artist si datorita imaginatiei lor, a oamenilor care-i sunt aproape de atata vreme. E aproape un deceniu de cand a devenit o traditie intalnirea cu zeci de mii de romani in fiecare iarna, oameni de toate varstele, unii bolnavi, in scaune cu rotile, dar care fac acest efort de a-si oferi bucuria unui Craciun cu Stefan, cu muzica, dansul, cu magia spectacolelor lui, sunt entuziasti care vin din toate colturile tarii, dar si din strainatate, vin special la Bucuresti pentru a trai, o data pe an, acest moment ca un dar de sarbatori. De ce nu le-ar oferi artistul pentru care ei fac acest gest, bucuria apropierii de el mai mult decat prin cantecele lui? Si asa, din vorba in vorba, s-a nascut conceptul unei campanii on-line avand in centru ideea primei baze de date a unui artist si compozitor roman, de fapt un adevarat fan-club cu zeci de mii de membri pe site-ul sau oficial (www.stefanbanicajr.ro), creat chiar de catre iubitorii muzicii lui, care le da posibilitatea sa comunice direct cu Stefan si intre ei, sa incarce fotografii care sa exprime sentimentul de iubire - numitorul comun pentru melodiile lui - si sa castige premii consistente, inmanate chiar de catre artistul lor preferat in ocazii speciale, precum lansarea albumului „Super-love“ din toamna sau Concertul televizat de Craciun. Spune-mi, te rog, despre ce se aude, se zvoneste... Esti in discutii cu Pro Tv? Pentru cititorii vostri care sunt interesati de parcursul meu profesional, nu de barfe nefondate si vor un raspuns clar, iata-l: nu a fost vorba nici o clipa despre vreo negociere pentru emisiunea cu pricina. De altfel, formatul nici nu are un prezentator, deci nu poti fi in negocieri pentru... nimic. Dar in paralel am avut discutii si filmari la Pro Tv pentru o alta emisiune, punctuala - daca a-ceas-ta coincidenta ar fi putut crea cumva vreo confuzie. Am prieteni si oameni pe care ii respect pentru felul in care isi fac profesia in aceasta televiziune si daca fiecare intalnire cu ei se va transforma intr-o exagerare de acest tip, atunci va puteti astepta la un serial pe tema „Andreea Marin Banica la Pro Tv“. Interesant este ca am fost citata in anumite publicatii, desi eu nu am dat nici o declaratie, am invatat demult sa nu-mi mai pierd vremea cu inventatorii de zvonuri, sa nu intru in jocul lor. Pe de alta parte, din principiu, n-as vorbi niciodata despre vreo negociere cu cineva, nu consider ca e corect fata de potentialul tau partener sa vorbesti inainte de a trage concluziile finale. Stiu ca e o strategie in ziua de azi sa vorbesti despre ipotetice „proiecte de viitor“, dar nu e cazul meu: prefer sa vorbesc doar despre certitudini. Andreea, cum de v-ati hotarat sa lucrati impreuna la aceasta campanie umanitara? Cum de s-a implicat Stefan in asta? Asa cum s-a implicat de fiecare data cand l-am rugat sa imi fie alaturi si asa cum si eu o fac atunci cand el va avea nevoie de mine, pentru ca e normal sa ne sprijinim unul pe celalalt atunci cand putem. Daca tot m-ai intrebat asta, am sa lamuresc un lucru: am observat ca e un motiv serios de mirare de fiecare data cand facem ceva impreuna sau ne sprijinim reciproc, ba mai mult, in unele cazuri am citit in diverse publicatii chiar insinuari de genul „Andreea se afla in spatele acestei reusite a lui Stefan“ ori invers. Adica, vezi Doamne, lucrurile nu sunt asa cum par, pentru ca unul e in fata, dar „creierul“ povestii e cel din planul doi. (rade) Pentru mine mirarea e alta: ce fel de cuplu e acela in care cei doi nu se ajuta atunci cand pot sa o faca?! Nu stiu altii cum sunt, dar eu prefer ideea de familie de moda veche, daca o pot numi asa. Nu exista nici o indoiala asupra faptului ca atat eu, cat si Stefan, eram doi oameni cu cariere foarte bine conturate si sanatos cladite prin propriile forte dinainte de a deveni un cuplu, deci nu avem nimic de demonstrat in acest punct de vedere nimanui. Asadar, fiecare se descurca foarte bine individual, dar ne place sa avem si acele momente in care venim cu idei si cu fapte concrete unul in sprijinul celuilalt. Cred ca tocmai asta face diferenta intre un cuplu bine sudat si unul firav. Nu ma atrag deloc povestile de cuplu unde orgoliile sunt asezate mai presus de valorile comune. Nu v-ati implicat doar profesional, ci si sentimental, ca parinti, in aceasta campanie... Da, Stefan a intrat din acest an in campania mondiala „1 pachet‚ 1vaccin“ in calitate de artist si compozitor, iar faptul ca a avut incredere in mine si a vrut sa inregistram impreuna melodia campaniei e mai mult decat „un proiect“ comun. Va deveni si o amintire de suflet pentru noi ca mama si tata, un dar pentru copiii nostri, dar si pentru atatia copii si parinti care simt ca si noi si inteleg mesajul acestei campanii. Nu e putin lucru sa stii ca poti pune umarul la salvarea unor vieti. In acest moment, la fiecare 4 minute un copil moare in lume din pricina unei boli pentru care exista, paradoxal, de mai bine de 70 de ani, posibilitatea de prevenire: vaccinul antitetanos care costa doar cativa centi. Si totusi, atatia bebelusi isi pierd viata intr-o suferinta cumplita, pentru ca nu au acces la acest „lux“. Sta in puterea noastra sa schimbam lucrurile, anul trecut Romania s-a situat pe primul loc in Balcani adunand bani in campanie pentru mai bine de 2 milioane de vaccinuri si, in paralel, pentru modernizarea maternitatilor din Romania. Asa ca avem motive sa continuam cu speranta ca pana in 2012 tetanosul va fi doar o amintire in intreaga lume - spun asta pentru ca eradicarea bolii este scopul final al campaniei „1 pachet‚ 1 vaccin“.