André Agassi - Doua decenii Agassante | Articole revista | Viva.ro

André Agassi - Doua decenii AgassanteAndré Agassi - Doua decenii Agassante In 1986, André Agassi a intrat rascolitor in tenisul profesionist. Douazeci de ani mai tarziu, el s-a retras cu ovatii, lasand in urma un vraf de amintiri si o dilema: cum e mai corect sa spunem: Agassi a schimbat tenisul sau tenisul l-a schimbat pe Agassi? Raspunsul e previzibil: Agassi a modelat tenisul exact in masura in care s-a lasat modelat de el. Aceasta influenta cu dublu sens a scos sportul din corsetul in care-l inghesuisera campionii performantei robotizate si l-a ajutat sa evite anchiloza. O privire in trecut ne ajuta sa ne lamurim. La primul meci ca jucator profesionist, acum douazeci de ani, in arena n-a aparut doar un sportiv, ci si o declaratie de protest. De pe teren privea in jur un adolescent neglijent, pletos, cu suvite vopsite dupa moda ultimului catalog, incercelat si strident. Tricoul pestrit, scos din sort, sosetele de culori diferite, aerul de razvratit nedomesticibil - toate erau semne ca tenisul se pregatea sa primeasca in randurile lui un histrion care intamplator stia sa tina racheta in mana. Publicul a ramas in captivitatea prejudecatilor si l-a taxat iute pe nou-venit. ’Soateti paiata asta de pe teren” a fost refrenul care l-a petrecut pe Agassi in primii ani de profesionism. Chiar si dupa doi ani de la debut, intr-un joc cu Jimmy Connors, un spectator a urlat furios: ’Jimbo, esti o legenda, curata-l pe martafoi!” Indemnul a avut rostul lui, caci martafoiul s-a enervat si l-a rapus pe marele Connors cu aerul unui toreador care savureaza toate convulsiile prazii inainte de lovitura finala. Ei bine, picanteriile de soiul asta suna aproape ireal daca le raportezi la Agassi in varianta 2006. Frondeurul de ieri este modelul de astazi. Rebelul care a refuzat sa se prezinte la trei editii ale Wimbledonului, fiindca nu suporta sa se imbrace in alb, a devenit un om asezat, cumpanit si empatic. Nepasarea furtunoasa din anii ’80 a facut loc unui imens potential de solidaritate fata de toate suferintele, alinabile sau nu. Acum douazeci de ani, in André Agassi frisona temerea oricarui tanar nedomolit: ’Doamne, ajuta-ma sa nu ajung respectabil”. In prezent, foarte rare sunt evenimentele caritabile la care numele lui sa nu fie pomenit printre donatorii generosi. Roata lumii se invarte si nici macar romanticii revoltati ai sportului n-o pot opri in loc.André Agassi - Doua decenii AgassanteAndré Agassi - Doua decenii Agassante La primul meci ca jucator profesionist, acum douazeci de ani, in arena n-a aparut doar un sportiv, ci si o declaratie de protest. De pe teren privea in jur un adolescent neglijent, pletos, cu suvite vopsite dupa moda ultimului catalog, incercelat si strident. Cu parintii si fratele mai mare, Phil Pe 3 septembrie 2006, in turul trei la Flushing Meadows, Agassi a pierdut in fata germanului Benjamin Becker si a pus punct capitolului din istoria tenisului care-i poarta semnatura. Filmul retragerii sale n-a fost regizat la Hollywood si n-a avut scenaristi calificati la scoala melodramelor pentru care nu e nevoie de ochi buni, ci mai degraba de batiste uscate. Agassi a iesit din scena dupa douazeci de ani de tenis profesionist in care a castigat tot ce se putea: turnee de Grand Slam, finale de Cupa Davis, o sumedenie de turnee de plan secund si chiar si un titlu olimpic. In mod ironic si binefacator, cel care l-a eliminat pe Agassi la Flushing Meadows a fost un cvasianonim pitulat pe locul 112 al ierarhiei profesioniste. Probabil ca multi visau la o retragere somptuoasa, cu Agassi sarind peste fileu dupa o finala-thriller in compania lui Federer. André a stiut mai bine si a pierdut la timp, dovedind ca e om, nu masina. Perfectiunea in sport place pe termen scurt, dar indispune de indata ce-si propune sa confiste prim-planul si sa nu mai plece. Iar aici Agassi s-a plasat corect, in siajul unui Nastase, al unui Connors, al unui MacEnroe. Tinta lui a fost tenisul vivace, deschis si rasplatitor. Prin contrast, rivalul sau, Pete Sampras, a fost halucinat de ideea suprematiei cu orice pret si s-a lasat sedus de batatoarele umane pe nume Bj¶rn Borg sau Ivan Lendl. Exista oare explicatii ale enormului capital de simpatie care-l insoteste pe Agassi la fiecare aparitie? Cu siguranta. Sa le luam pe rand. Prima explicatie se leaga de atitudinea lui Agassi fata de tenis. Odata consumat puseul de teribilism din anii ’80, americanul si-a dat seama cat de nociva poate fi cultura excesului. In plus, el a inteles ca nu poate sa revolutioneze imaginea unui sport care isi facuse un titlu de glorie din rezistenta la stimulii externi si la presiunea timpului. Agassi a fost un aspirator al afectiunii generale tocmai fiindca a stiut unde sa opreasca si a facut diferenta dintre a schimba un sport si a-l imbunatati. A doua explicatie are de-a face cu parintii protagonistului. Cu un tata iranian si o mama frantuzoaica, Agassi a suscitat interesul si emotia care-i acompaniaza pe toti sportivii care nu apartin unui singur teritoriu. Americanii Ivan Lendl si Martina Navratilova, australianca Hana Mandlikova, canadianul Greg Rusedski si altii ca ei au un element comun cu parintii lui Agassi: refugiul dintr-un teritoriu stanjenitor, daca nu oprimant de-a binelea, intr-o tara de adoptie dispusa sa-i integreze si sa-i lase sa se exprime. André Agassi - Doua decenii AgassanteAndré Agassi - Doua decenii Agassante Dupa o relatie bizara cu Barbra Streisand si o idila spectaculoasa cu Brooke Shields, fostul pusti teribil din Las Vegas a incaput pe mana celei mai neasteptate dresoare la care s-ar fi putut gandi: Steffi Graf. Agassi senior a facut parte din delegatia boxerilor iranieni care au participat la Olimpiadele din 1948 si 1952, emigrand in SUA dupa ce cariera lui sportiva a incetat sa aiba vreo miza. El si-a transferat ambitia in contul fiului, a facut din micul André proiectia unui vis consumat pana atunci in discretie, iar la momentul oportun l-a inscris la Academia de Tenis a lui Nick Bolletieri. Rezultatele se cunosc si pot umple un caiet cu scris marunt. A treia explicatie - si poate cea mai importanta - vizeaza profilul lui Agassi dupa atingerea celebritatii. Iar aici nu mai avem de-a face cu tenismanul, ci cu omul, personajul sau institutia André Agassi. In doua decenii de tenis, americanul a trecut de la sloganul reductionist ’Imaginea e totul”, pe care l-a rostit pana la saturatie in perioada de consacrare, la o gestionare atenta a inzestrarii cu care a fost binecuvantat. Si mai e ceva. Agassi a deprins o lectie simpla: ca publicul, mai ales cel american, ii adora pe capii de familie responsabili, care stiu sa fie campioni si in arena, si in sufragerie. Treptat, stridentele lui s-au estompat, inclusiv in viata sentimentala. Dupa o relatie mai degraba bizara cu Barbra Streisand si o idila spectaculoasa cu Brooke Shields, fostul pusti teribil din Las Vegas a incaput pe mana celei mai neasteptate dresoare la care s-ar fi putut gandi: Steffi Graf. Putini ar fi fost dispusi sa parieze pe un mariaj intre un fost zurbagiu de calibru si o nemtoaica educata in spiritul rigorii subleriene. Si totusi, neintamplabilul s-a intamplat, iar la ora actuala André Agassi si Steffi Graf compun una dintre cele mai pretuite perechi ale sportului mondial. Luna norocoasa a celor doi este octombrie. André si Steffi s-au casatorit pe 22 octombrie 2001, iar copiii lor s-au nascut pe 26 octombrie 2001 (Jaden Gil), respectiv pe 3 octombrie 2005 (Jaz Elle). Natural si impresionabil, carismatic si impatimit, Agassi are totodata reputatia celui mai marinimos tenisman din circuitul profesionist. Un snop de fundatii vin sa sustina afirmatia. Copiii crescuti in conditii de risc, micutii cu probleme medicale, superdotatii, pustanii proveniti din familii cu venituri mici - toti au intrat in atentia institutiilor create si sustinute de Agassi cu banii lui. Avand-o la brat pe Steffi Graf, el participa la multe activitati caritabile (baluri de cristal, strangeri de fonduri etc.), in virtutea reflexului de gratitudine care-i strabate pe campionii adevarati: ’Am fost binecuvantat, e de datoria mea sa multumesc intr-un fel”. Lectia e simpla, daca ai ochi s-o vezi si timp s-o patrunzi. Gestul frumos e cel dezinteresat, facut pentru a-i insenina zilele unui seaman, nu pentru a te vedea la televizor la stirile de seara. Iar André Agassi nu mimeaza bunatatea; ea ii e pur si simplu consubstantiala. Iata de ce lumea il aplauda de fiecare data cand iese la rampa. .