Anca Parghel - "Nu m-am nascut in puf" - Video | Articole revista | Viva.ro

Anca Parghel ne-a asigurat ca multe dintre lucrurile pe care le-a dezvaluit in interviul ce urmeaza nu au mai fost spuse niciodata. Desi familia ii cere sa nu mai aminteasca de episoadele neplacute prin care a trecut, ea vrea ca lumea sa stie cine este Anca Parghel cu adevarat. Poarta o rochie bej, scurta, cu bretele si paiete si sandale albe cu toc. Are parul strans la spate intr-un coc de balerina, este vesela si plina de disponibilitate. Privita astfel, Anca Parghel nu tradeaza nicio clipa incercarile la care a supus-o viata. A venit impreuna cu fiii ei, Ciprian si Tudor, care abia asteapta sa inceapa sedinta foto. Sunt obositi deoarece cu o noapte in urma au stat pana tarziu in studioul de inregistrari. Incep interviul cu Anca. Isi comanda un ceai si raspunde extrem de deschis la absolut orice intrebare. Ati povestit de multe ori ca pro-veniti dintr-o familie modesta. Privind evolutia dvs. e greu ca cineva sa creada una ca asta... De fapt, modesta e mult spus. Practic nu aveam o familie. M-am nascut pe 16 septembrie 1957, in Bucovina, intr-o casuta pe munte, ceea ce poate parea idilic, insa primele lucruri pe care mi le amintesc sunt bataile pe care le indura mama, foamea, dormitul prin vecini, politia care venea acasa, un tata violent, geamuri sparte la casa. In ce fel v-au influentat toate aceste lucruri ulterior? Acum ma gandesc ca e bine ca n-am innebunit! Cand stiam ca vine tata, cand ii auzeam vocea, incepeam sa tremur. Am fost un copil terorizat, chinuit, dar foarte bun la scoala. Un tata violent care a constientizat totusi importanta scolii... Parintii mei erau oameni super destepti. Tata a facut Scoala de Ofiteri, iar mama era asistenta medicala. Doar ca diferenta de varsta dintre ei, tata - 25, mama - 35, le-a creat probleme. La inceput au trait o iubire pasionala, dar dupa ce am aparut eu, mama mi s-a dedicat total mie. Mama era romanca, tata pe jumatate „gitan“. Cand m-am nascut eu, el nu a inteles, era prea tanar. Era foarte zgarcit si un copil insemna cheltuiala multa. Mi-a spus ca i-am distrus viata cu aparitia mea. Parintii mei au fost oameni deosebiti, si spun „au fost“ pentru ca acum sunt la Dumnezeu. Din pacate, nu au avut sanse in viata. Mama putea sa faca muzica, avea o voce de aur. Dar a avut inca 6 surori, au fost crescute numai de mama pentru ca tatal le murise in razboi si a fost nevoita sa plece din Botosani, unde se nascuse, la Iasi sa castige bani ocupandu-se de casa unei familii de acolo. Noroc ca destinul a scos-o din mizerie ca sa pregateasca venirea mea. Cum l-a cunoscut pe tatal dvs.? Pe tata l-a cunoscut la Iasi, el s-a nascut intr-o comuna de langa Iasi. Mama lui, Ileana, era tiganca din Ciurea. Nu stiu daca tatal lui a fost tigan. Numai pe Ileana mi-o aduc aminte, despre care mama spunea ca statea in varful patului si critica absolut tot. Dar parintii mamei? Nu i-am cunoscut, nu stiu cine sunt. Costache, tatal mamei a murit in razboi si mama mamei, Elena, a murit intr-un accident stupid, o oiste de la car a lovit-o in san. Sunt lucruri urate, iar baietii mei spun mereu sa nu le mai povestesc. Dar de ce sa creada lumea ca m-am nascut in puf? Trebuie sa se vada ca Anca Parghel este un produs a ceea ce a fost inainte. Eu am vazut multe nenorociri pe care, copil fiind, nu le-am constientizat, ca altfel muream de mult.„N-am fost un copil sarac, cand iti da Dumnezeu atat de mult, nu esti sarac. Am fost un copil minune“. Cum ati ajuns sa studiati muzica? De cand am deschis gura am cantat. E o pasare in mine care canta si oricine isi da seama ca fiinta asta a fost daruita mai mult decat e normal. Am fost foarte buna la scoala, am un creier care m-a salvat. Am avut 10 pe linie si vroiam sa ma fac medic chirurg. Dar inainte sa implinesc eu 14 ani, a venit cineva de la Conservator si a zis ca nu trebuie sa fac chirurgie si m-a trimis la Iasi la Liceul de Muzica. Unde l-ati cunoscut pe viitorul dvs. sot... Da, alta nebunie! El era in ultimul an de liceu si statea la internat, eu eram in clasa a IX-a si stateam la gazda. Apoi el a plecat sa dea examen la Facultatea de Arta, iar eu am ramas sa termin liceul. M-am lipit de el instinctiv, cautam un ajutor, nu aveam tata, familie. N-am avut nici copilarie, nici adolescenta... Eu practic nu stiu ce inseamna sa traiesti. M-am casatorit la 18 ani, l-am avut pe Ciprian si peste 4 ani pe Tudor. Aveati doi copii mici si ajunseserati profesor corepetitor la Liceul de Muzica din Suceava. Cum a reusit o profesoara de provincie sa se rupa din acel mediu? A fost greu, aveam 2 copii, o mama bolnava, un sot pictor disperat, nebun, orgolios si invidios! La un moment dat au venit in Suceava niste profesori din RDG care s-au indragostit pe loc de mine si m-au invitat la Leipzig la un festival. Dar nu puteam sa plec pentru ca nu se dadea voie. Nu vreau sa spun cata bataie de joc am indurat pana m-au lasat sa plec! Am renuntat la jobul meu si m-am decis sa plec. Dar inainte de asta am avut o sarcina care isi incetase evolutia, iar eu nu am stiut si am facut presepticemie. Am stat in spital cu febra, eram ca un sche-let, aveam 45 de kg, nu puteam nici sa merg, nici sa mananc. Am fost la un pas de moarte! Am plecat tarandu-ma la Leipzig, unde cineva din RFG m-a invitat la un alt festival, unde iar am avut probleme cu viza. Dar in Belgia cum ati reusit sa va stabiliti? Am fost invitata la un workshop. Belgia a fost tot un pionierat, nu am vrut sa plec, dar nu aveam mancare pentru copiii mei si nu am vrut ca ei sa traiasca ce am trait eu. Si sotul ce a spus? Du-te tu, salveaza-te! Salveaza copiii! De ce nu v-a urmat? Poate s-a gandit ca m-a incurcat destul pana atunci neputand sa-mi asigure marea bogatie de care avea nevoie asa un har, ca e un pictor sarac... Iar 10 ani de trait separat v-au facut sa divortati... Da, el a ramas aici disperat, in depresie, eu eram singura acolo cu doi copii care ma chinuiau, desi ma iubeau. Ei erau niste fiinte care aveau nevoie de tata, de colegi, de prieteni... I-ati dat la scoala acolo? Eu am plecat acolo ca profesor. Printr-o intamplare a sortii am dat examen acolo. I-am luat cu mine, au venit la Conservator, aveau 15 si 18 ani. Poate parea frumos, sa stai in Belgia si sa ai doi copii la Conservator, dar in realitate era foarte greu... Care e motorul care va impinge inainte? E o chestie personala. Eu sunt venita aici sa fac lucruri, sa infrumusetez... Copiii v-au mostenit energia? Daca nu au mostenit-o, au parte zilnic de ea, de la sursa. Care sunt cele mai mari bucurii pe care vi le-au facut in viata Ciprian si Tudor? Cipi are o fetita care seamana leit cu mine si pe care o cheama tot Anca. Locuiti impreuna? Da. „N-am dat niciodata dovada de inconstienta. Sau poate mi-am pierdut mintile cautand un barbat care sa fie «acela» si atunci am dat tot ca sa obtin tot“. Si sunteti bunica cu norma intreaga? Nu, e o situatie neobisnuita. Fiica lui Cipi e inca in Belgia cu mama ei. Ei s-au casatorit intr-un moment in care trebuiau sa faca acest prunc, asa cum s-au casatorit si parintii mei si s-au despartit dupa ce pruncul s-a facut. La noi in familie nu sunt intalniri pasnice... Istoria se repeta la dvs. in familie... Din nefericire. Sunt fiinte care nu au misiuni pe viata. Omul vine liber si dispare liber. Eu daca aveam mintea de acum, ma luptam cu gena mea de gitanca si de Fecioara, nu ma maritam, nu faceam copiii, ci ma ocupam de harul asta. As vrea sa vorbim despre cea mai grea incercare prin care ati trecut... Cancerul de san. Intr-una din vi-zitele mele in Romania, am descoperit eu singura ca e ceva in neregula acolo, dar am ignorat problema pana s-a facut stadiul 3 C. Adica aproape ultimul... Cum ati reusit sa invingeti boala asta cumplita? Dar nu asa se pune problema. Eu nu mai gandesc asa, ca pamantenii. Si ma straduiesc zilnic sa nu mai gandesc in felul acesta. Daca s-a intamplat asa, inseamna ca in destinul meu ceva n-a fost OK. Al doilea dvs. sot a insistat sa mergeti la medic... In perioada in care imi descoperisem cancerul la san, am fost invitata in America sa cant in casa unui medic evreu care iubea jazzul. Acolo am cunoscut o fiinta care s-a inamorat de mine si m-am gandit ca in sfarsit am gasit un om serios in viata mea. Alexandru. Din pacate, era in State, era casatorit, nu ar fi venit in Europa si nici eu nu m-as fi dus acolo. Insa sotia lui se indragostise de altcineva si au divortat. Alexandru, fiind medic si chimist, a insistat sa fac ceva. Eu, care descoperisem in el tot ce imi dorisem in viata, nu vroiam sa-l pierd, chiar daca stiam ca mor. Nu vroiam sa-mi stric bucuria de a sta macar cateva luni cu aceasta fiinta. In final, am ajuns in Romania, dar dupa prima cura de citostatice am plecat la Bruxelles si nu m-am mai intors, desi organismul reactionase bine si tumoarea se redusese la jumatate. Impreuna cu Alexandru am stat pe Internet si am studiat. In State am facut toate curele posibile, cu suc de morcovi si toate cele, dar mi-am dat seama ca nu era de gluma si am plecat sa ma salvez in Belgia, unde am reluat citostaticele. Ciprian m-a ras in cap, nici nu stiu ce o fi fost in sufletul lui sa ma vada asa... Cu Alexandru ce s-a intamplat? Asa amor n-am trait in viata vietilor mele! Pe fiinta asta am iubit-o si cred ca inca tin foarte mult la el cu o pasiune fantastica. El insa, fiind indragostit de America, a ramas acolo. Dar nu este implinit pentru ca nu poate practica medicina deoarece ar trebui sa-si dea niste examene. El a facut si Chimia, dar cercetatorii in America ori sunt platiti foarte bine, ori sunt in somaj, ori cara lazi in supermarket. Imi pare rau ca a ramas in State si se pierde acolo, nici nu mai stiu unde este, cred ca in Denville... Inca suntem casatoriti... Asadar, care este numele dvs. in buletin? Aici sunt Parghel, dar in Belgia sunt Simion, pentru ca acolo nu se da numele sotului, ci numele de fata. Nu se recunoaste, din fericire, prezenta masculina. Totusi, o prezenta masculina in care ati avut incredere este Tom Boxer, alaturi de care ati lansat hitul „Brazil“... Tom a venit intr-un club la un concert unde eu cantam cu baietii mei si a avut o revelatie. „Brazil“ a ajuns hit, e filmata in Brazilia si aduce energia pozitiva de acolo. In Brazilia nu exista stres, oamenii mananca o banana pe zi si sunt fericiti. Luana Pesa, Fotograf Radu Chindris, Stilist Andreea Constantin, Asistent foto Dana Voicea, , Coafura Habdine Kaci (Laurent Tourette Salon), Machiaj Ruxandra dobrescu (Kruger Brent Agency), Vestimentatie Anca Mango, Irina Schrotter, Promod, , Incaltaminte Otter, , Accesorii Parfois, Accesorize, Aldo, , Vestimentatie si incaltaminte Tudor si Ciprian Famous Brands Gallery, Fotografiile au fost realizate la Club Residence. Multumim pentru sprijin! Vezi Galeria foto. Vezi Making of. Anca Parghel&Tom Boxer - Brasil