Ana Ularu: Cu gandul la regie

Ana Ularu: Cu gandul la regieAna Ularu: Cu gandul la regie "Orice actor trebuie sa aiba preferinte, sa aleaga, sa fie sceptic, dar sa isi si permita sa greseasca, sa riste, sa se lupte si sa-si mai ia si cate doua palme." Cand era inca eleva de liceu si avea doar 15 ani a interpretat primul ei rol pe o scena adevarata. E vorba de Lolita alaturi de Stefan Iordache in piesa cu acelasi nume, montata la Teatrul Mic. "Eram cea mai mica dintre cele 20 si ceva de candidate, venite cu monoloage si forta. Imi era fooooaaaaaaaaaaarte frica, iar la mine sentimentul asta poate fi foarte bun si creativ sau ma poate darama complet. De data asta a fost bine." Desi dragostea ei pentru teatru este o certitudine, in anii care au urmat, Ana a jucat mai mult in filme. La varsta intrebarilor, cand adolescentii umbla hai-hui, experimenteaza, se revolta, gresesc, ea se ducea la castinguri pe care le si lua. Pana acum a jucat in Italiencele, Damen Tango, Magnatul, doua scurtmetraje - Turkey Girl in regia lui Cristian Mungiu, parte din proiectul Lost and Found si Bucuresti-Berlin, iar lista continua cu Maria, Un pod plin cu jucarii stricate, Concluzie, Intalnire scurta. Desi Ana nu crede ca premiile masoara talentul unui actor, nu putem sa trecem neobservat faptul ca a primit premiul UCIN pentru debut si Berlin Today Award. Dragostea pentru regie si muzica Din pacate timpul Anei este foarte limitat in ultima vreme. E adevarat ca noi toti ne plangem de acelasi lucru, insa la ea problema este ceva mai dramatica: "Zilele astea timpul meu este impartit intre duble de la ora 2 noaptea pana la 6 dimineata. Ziua incepe cu un mic dejun frugal, cereale cu lapte, dupa care urmeaza filmarile, repetitiile, apoi scoala (Ana este studenta in anul 3 la UNATC). Stiu sigur ca nu o sa renunt niciodata la spectacolele cu colegii mei de la regie sau la proiecte independente, la guerilla film-making, la lucrurile care ma formeaza alaturi de cei mai buni din generatia mea." Si pentru ca ii plac foarte tare proiectele alaturi de colegii de generatie s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si exerseze si calitatile vocale. "Totul a pornit dintr-o gluma. Impreuna cu doi colegi de la actorie si un altul de la regie film ne adunam in camin sa cantam. Pana la urma ne-am dat seama ca avem foarte mult avant si inspiratie. Am compus vreo 7-8 piese si pe langa acestea aveam tot felul de momente de improvizatie de cate 2 ore. Ne-am chinuit sa gasim un nume trupei si pana la urma ne-am oprit la Absint. Nu prea am mai repetat in ultima vreme din cauza timpului, iar eu am facut si noduli pe corzile vocale. Am avut o perioada in care am cantat in fiecare zi de luni in clubul Spice, unde am fost foarte bine primiti de public. Toata viata mi-am dorit sa cant, dar nu m-as fi asteptat chiar sa se intample in public. Am pornit in forta si incepuseram sa primim tot felul de oferte." Ana Ularu: Cu gandul la regieAna Ularu: Cu gandul la regie "Sunt intr-adevar foarte ambitioasa, uneori lupt pentru a definitiva sau perfectiona ceva, pana la incrancenare." Suntem convinsi ca nu peste mult timp o sa auzim de Ana Ularu si de trupa ei care canta jazz progresiv si alte muzici eclectico-sofisticate. La fel de bine functioneaza intuitia noastra cu privire la o alta latura creativa si o dorinta inca neindeplinita a Anei, aceea de a deveni regizor. Nu e vorba numai de lipsa timpului sau de o amanare frivola, ci de o nevoie reala de a asimila si exersa. De la inaltimea celor 21 de ani, insa cu o experienta de viata fantastica, Ana poate spune ca a lucrat pe partea de regie cu copii de 18-19 ani, fara sa para ipocrita cand face aceasta afirmatie. Are certitudinea ca intr-o zi acest talent al ei se va concretiza. "Simt ca am foarte multe de spus, dar mai am si foarte multe de invatat ca actor pana sa ajung sa lucrez cu oamenii de partea cealalta, ca regizor. Eu vreau sa fiu film maker, insa asta nu inseamna ca o sa renunt vreodata la jucat, dar la un moment dat, peste 2 ani probabil, o sa dau la regie de film la Berlin. Stiu asta. Cred ca e foarte importanta scoala. Am nevoie de directie, de un cadru universitar in care sa-mi rafinez primele cautari. E mai mult o chestiune organizatorica. In plus, iti da un alfel de gust sa stii ca lucrezi, ca inveti, ca esti intr-o scoala si ca de acolo poti sa mergi mai departe. Stiu deja care sunt conditiile de inscriere. Am o prietena care e acolo la regie de film, asa ca am vizitat deja facultatea, m-am plimbat prin clase, am facut prospectie si stiu exact ce ma asteapta si ce-mi doresc sa mi se intample acolo. De acum imi scriu scenarii, fac exercitii." Povestea este perfect logica, insa de ce tocmai Berlin? Explicatia Anei se leaga de un déjà-vu pe care l-a avut cu acest oras in urma cu doi ani: "M-am lipit perfect de orasul acesta. Am stiut ca acolo e casa mea. Dupa aceea, cand am fost la Berlin cu ocazia unui festival, mi s-a confirmat. Am stiut ca daca o sa ma mut vreodata din tara, Berlin e locul meu." Ei, si dincolo de serial, film, regie, Ana recunoaste ca si teatrul ocupa un loc important in viata ei: "Cu filmul am un alt tip de legatura, insa in ultima vreme imi doresc la nebunie sa lucrez in teatru. Mi-e dor de repetitii, mi-e dor de o piesa buna..." Cam asa arata viata tinerei actrite in acest moment, cu multe planuri, dorinte, ambitii si ceva superstitie: "Viitorul pentru mine are putine certitudini, dar multe tinte: abia astept sa devin mama, un scop principal dar indepartat deocamdata si vreau la DFFB (Deutsche Film und Fernsehakademie Berlin). Vreau sa am odata curajul sa imi iau carnet de conducere, vreau sa mai cant, sa ne repunem pe picioare formatia, sa gasim studio... In mod ciudat, vreau sa fiu in acelasi timp intr-o mare fuga si agitatie si intr-o liniste frumoasa si alcatuita cum imi doresc eu." De Alexandra Casiel; Fotograf: Gabriel Hennessey; Stilist: Luminita Faurescu; Machiaj: Mirela Vescan (make-up artist Rimmel); Coafura: Magda Soare (Geta Voinea Salon); Vestimentatie: Mango, Promod, Famous Brands; Incaltaminte: Exquisit; Accesorii: OxetteFotografiile au fost realizate la Teatrul Odeon. Multumim pentru sprijin. Ana Ularu: Cu gandul la regieAna Ularu: Cu gandul la regie Are doar 21 de ani si a reusit cat altii intr-o viata. Talentata, frumoasa, speciala, din martie Ana Ularu e "Cu un pas inainte" la Pro TV. Responsabila si serioasa vorbeste cu patima despre fiecare pasiune pe care a incercat sa o transforme intr-o activitate artistica. Curand va fi difuzat de catre Pro tv serialul "Cu un pas inainte" in care Ana Ularu interpreteaza rolul unei studente la coregrafie ce provine dintr-o familie foarte bogata. "Trebuie sa recunosc ca am analizat-o indelung pe Alexa (n.n. numele personajului pe care-l interpreteaza Ana in serial). Cred ca m-am jucat foarte mult, mai mult decat pana acum. Un serial e o incercare foarte grea, o productie masiva. Totul trebuie calculat atent, iar energia dozata. Din fericire, am mereu putere de regenerare, gasesc cate ceva nou, de joaca." Filmarile i-au ocupat cea mai mare parte a timpului, asa ca proiecte dragi au fost puse pe linia de asteptare. Despre toate acestea am povestit cu tanara actrita, probabil viitoare regizoare, incercand sa aflam care este reteta gestionarii timpului si de unde vine toata pasiunea nebuna nu numai pentru scena, dar si pentru ce se afla in spatele ei. Ana provine dintr-o familie de artisti, mama, scenografa Mihaela Ularu, tatal pictorul-scenograf Niculae Ularu, amandoi au apropiat-o in mod natural din primii ani de viata de teatru. Tot parintii i-au imprimat un soi de frenezie pentru desen care a durat pana la 15 ani. Si azi, cand lucreaza, Ana nu se poate abtine sa nu propuna costume, sa nu se implice in scenografie. In rest, relatia cu parintii a fost una distanta si pozitiva. "Niciodata nu mi-au impus nimic, niciodata nu mi-au interzis nimic. Cand eram mica ma luau pe platouri, la teatru, la atelier, la studentii de la facultate. Asta mi-a facut foarte mult bine, dar inconstient. Singurul mini conflict a avut loc inainte de admitere, cu tata, care crede in continuare (cum de fapt cred si eu, dar mai astept, mai pandesc) ca ar fi trebuit sa dau la regie de film.".