De patru ani, Sanda Ladosi (40) este mama cu norma intreaga. A renuntat la muzica si s-a dedicat exclusiv celor doi copii, Bogdan (4) si Ioana (2). Ce rezulta cand pune in balanta viata de artist cu cea de mama? „E o intrebare capcana…“, spune Sanda.
„Este si o forma de egoism sa vrei sa ai copiii tai, sa te ocupi personal de ei. Totul este o hranire a egoului… cu un beneficiu pentru copii.
Ce iti place sa mananci?
Mancare, nu sun fan dulciuri. Dar cred ca e patologica treaba, pentru ca nu mananc cat sa ma satur, mananc pana simt ca ma revars. Si nu e in regula. Iar asta se intampla cand sunt obosita. De cand l-am nascut pe Bogdan, nu am avut timp sa ma intalnesc cu prietenele mele sa beau o cafea. Si asta inseamna 4 ani!
Nu e frustrant?
Ba da, dar foarte rar simt aceasta frustrare. Daca e sa pun in balanta dorinta de a fi alaturi de copiii mei si cea de a participa la aceste mici distractii cu prietenele, ca sa-mi clatesc mintea, prefer prima varianta.
Nu ti-e frica ca te vei transforma intr-o casnica?
Nu, pentru ca mi-am dorit foarte tare si, psihologic vorbind, m-am pregatit ani de zile sa devin parinte. Dar, cu toata pregatirea asta, am fost luata prin surprindere. (rade)
Ce inseamna pentru tine sa fii mama?
Este cel mai dificil job de pe planeta, neremunerat, cu sacrificii duse la extrem. E permanent, nu-ti poti da demisia niciodata. Dar e o meserie fara de care nu ma mai vad de aici inainte, nu concep viata fara ei.
Ce faci cand simti ca nu mai poti?
Imi amenint sotul ca imi fac bagajele si plec. (rade) Sunt momente in care am senzatia ca plesnesc pur si simplu, dar este si vina mea, pentru ca as fi putut sa incerc sa ma desprind si sa caut sa defulez, sa ies sa imi mai limpezesc mintea, dar nu stiu de ce imi e atat de greu sa ma dezlipesc de casa.
Care e momentul tau de rasfat maxim cand copiii dorm, de exemplu?
Nu exista! Cu ritmul asta, in care ma trezesc de la 5 sau 6 dimineata, ajung sa adorm seara imbracata, langa copii. Ma trezesc apoi pe la 1-2 noaptea ca sa ma schimb in pijama si sa ma culc ca un om normal.
Si cu relatia de cuplu ce se intampla in ritmul asta?
Se cam intampla lucruri nepla-cute… E un risc pe care ti-l asumi ca mama. E foarte important ca in aceste momente sa ai un sot suficient de inteligent ca sa inteleaga ca el nu cade pe locul 2 fiindca tu nu il iubesti, ci ca pur si simplu tu, fizic, nu mai poti sa fii ca inainte.
Tu si sotul tau aveti discutii pe tema asta?
Nu, dar mai glumim din cand in cand si el imi face avansuri si ma intreaba cand mai vin la el in vizita. Iar eu ii spun ca unde locuieste el, la etajul 2, nu mai reusesc sa urc scarile. (rade) Ca relatia de cuplu are de suferit, e foarte probabil, dar eu nu cred ca pe lumea asta exista femei care sunt si neveste supersonice si mame extraordinare si gospodine desa-var-site.
Tu la ce esti cea mai buna?
Eu sper sa fiu o mama buna. Copiii au venit pe lume la dorinta noastra, ei nu ne-au rugat sa-i facem. Daca tot i-am adus pe lume, trebuie sa ne asumam asta.