In exclusivitate pentru Viva!, Virgil Iantu a acceptat sa deschida usile casei sale. Nu a fost usor sa-l convingem, pentru ca universul intim al vedetei este un subiect tabu. Ne-a primit cu dulciuri, cafele si palinca, asa cum ii sta in obicei unui banatean adevarat, pentru care ospitalitatea este sfanta.
Ne-am jucat cu Jasmina, o fetita foarte frumoasa si vesela, care a animat intreaga atmosfera, intorcandu-ne pe toti pe degete doar cu un suras sau cu o privire. Am stat apoi de vorba cu Virgil despre televiziune, casa, prieteni si copilarie, iar cu Roxana am povestit despre iubire, caritate si timiditate. Sunt frumosi. Sunt indragostiti. De la aceasta evidenta plecam, deci, in vizita la Iantu.
Virgil, imaginea ta publica este de om simpatic si deschis. Sunt de acord cu „simpatic, dar „deschis nu as putea spune ca esti intru totul. Iti tii foarte departe de ochii publici familia, iubita, viata privata. De ce ai ales un asemenea comportament?
Nu stiu daca am ales eu sau tine de firea mea. Imi place sa ma deschid in mod natural. Ma deschid cu unii oameni intr-un fel, cu altii in alt fel, depinde. Tine poate de instinct, dar, in legatura cu expunerea vietii personale, cred ca e important ca universul meu sa ramana cunoscut si populat numai de mine si de oamenii dragi mie…
Imi pari un om prea serios. Esti un om mare! Cand ai devenit „mare? Cand te-ai maturizat?
Dar nu sunt un om mare! E ciudat ca ma intrebi asta, pentru ca exact zilele acestea vorbeam cu niste prieteni si le spuneam ca ma bucur ca eu nu am devenit un matur din ala serios si autoritar si ca am ramas in sufletul meu un pusti. De fapt, cred ca nu am trecut de 20 de ani! Asa ma port si cand sunt intr-un mediu intim, asa sunt cu prietenii. Sigur ca, pe langa acest infantilism, a mai crescut ceva care ofera un echilibru.
Si atunci imaginea asta de seriozitate este doar… o imagine?
Nu stiu, eu nici la emisiuni nu stau linistit, chiar si cand vorbesc serios, parca nu-mi vine sa vorbesc serios. Ce este intr-adevar serios la mine este modul in care imi fac treaba. Sunt foarte atent atunci cand fac un lucru si, daca eu nu-mi accept greselile, atunci mi-e greu sa le accept la altii. Nu-mi place sa fiu vulnerabil in fata nimanui din punct de vedere profesional, de aceea devin rau si ma enervez atunci cand vad oameni care fusaresc. Mor! Sunt foarte serios cu ora la care plec la o intalnire, de pilda, pentru ca vreau sa fiu punctual. Sunt foarte strict cand e vorba de munca. Nu ma pot adapta relativitatii de aici, nu sunt adaptat nici perioadei si, uneori, nici societatii in care traiesc.