Amfitrion - Palatul Elisabeta | Articole revista | Viva.ro

"Duminicile sunt mai calme, gatim singuri, citim, ne relaxam impreuna cu apropiatii sau decidem ce imbunatatiri sa mai aducem Palatului". Cum arata o zi obisnuita din viata Voastra? Aproape ca nu as sti sa spun daca avem parte de prea multe zile „obisnuite“. Fiecare zi aduce ceva nou, nu exista o „rutina“, pentru ca ne desfasuram activitatea in mai multe locuri si pe mai multe planuri. Intr-o zi „lucratoare“, de exemplu, la Palatul Elisabeta, pot avea o audienta, o intalnire de lucru la Fundatie, imi consult si raspund la corespondenta, organizez un dineu sau o receptie seara. Daca suntem intr-o calatorie in strainatate, avem intalniri cu ambasadori, oameni de afaceri, reprezentanti ai diasporei, participam la evenimente de strangere de fonduri pentru proiectele Fundatiei sau la conferinte, vizitam institutii de cultura. O zi „obisnuita“ la Savarsin ar insemna, de exemplu, supravegherea constanta a lucrarilor de refacere a castelului si consultari cu arhitectii, intalniri cu echipa Asociatiei de Dezvoltare Durabila, un tur al parcului si al serelor, care cer, de asemenea, ingrijiri constante, o cina linistita in familie. Fundatia Principesa Margareta are birouri in Romania, Elvetia, Marea Britanie, Belgia, Franta si Statele Unite. In aceste conditii, cat timp reusiti sa petreceti la Palatul Elisabeta? La inceput, in primii ani de la infiintarea Fundatiei, calatoream intr-adevar foarte mult in strainatate pentru a strange fonduri cu care sa imi sustin proiectele. Intre timp, in cei 18 ani de existenta, FPMR s-a dezvoltat foarte mult, acum ma pot baza pe numerosi oameni valorosi si dedicati care imi duc viziunea mai departe. Asta este si ideea - ca Fundatia sa devina auto-sustenabila, sa se sprijine din ce in ce mai mult pe echipa, iar eu sa imi pastrez rolul de fondator. De cateva ori pe an, particip la Galele Fundatiilor din Europa, la evenimente de fundraising. Angajamentele mele in afara granitelor tarii imi ocupa cam un sfert din timp, ceea ce inseamna ca cea mai importanta parte a activitatii mele este dedicata proiectelor din tara. Care sunt activitatile preferate atunci cand sunteti la Palatul Elisabeta? Depinde ne dedicam cu aceeasi placere activitatilor publice ca si celor „casnice“. Primim cu bucurie grupuri de elevi din toate partile tarii. Este atat de reconfortanta sinceritatea si curiozitatea lor! Un eveniment reusit, in urma caruia simtim ca se pot naste proiecte interesante, este, de asemenea, o mare satisfactie. Amenajarea spatiilor palatului este iarasi una din activitatile noastre preferate. Recent, sotul meu mi-a facut o surpriza, redecorand biroul Regelui. Sunt mul-tumita de rezultat si sunt convinsa ca si tatalui meu (care inca nu l-a vazut) ii va placea. O plimbare cu Ursus in parcul palatului sau un mic dejun linistit in loggia de la etaj sunt momente pe care le apreciem foarte mult. Silvia si Luana Danet Fotograf Radu Chindris Machiaj Flori Papa si Mirela Vescan Coafura Flori Papa Resedinta oficiala a Familiei Regale, Palatul Elisabeta si-a pastrat nealterata puritatea stilului arhitectural. "Decorarea Palatului Elisabeta a fost o adevarata provocare, pentru ca era vorba de un spatiu mare, cu o arhitectura speciala, pe care am vrut sa-l valorificam atat din punct de vedere estetic, cat si functional", spune Alteta Sa Regala Principesa Margareta a Romaniei. Alteta Regala, v-ati nascut la Lausanne, ati copilarit in Danemarca, Elvetia, Grecia si Marea Britanie, ati studiat la Edinburgh, iar din 2001 locuiti la Palatul Elisabeta. Unde va simtiti acasa? Fiecare din aceste locuri a avut o anumita semnificatie pentru mine in diferite perioade ale vietii. Cand revin in acele spatii retraiesc o parte din amintiri, dovada ca locurile in care am trait au devenit parte din mine, din cine sunt. Acasa ma simt insa in Romania, fara indoiala. Este tara stramosilor mei, pe care o cunosc deja in profunzime dupa ce am explorat-o asiduu in ultimii 18 ani. Daca pentru Majestatea Sa Regele Mihai Resedinta de la Savarsin inseamna acasa, pentru Alteta Voastra Regala Palatul Elisabeta are aceeasi semnificatie? Nu numai pentru tatal meu Castelul de la Savarsin inseamna „acasa“, ci si pentru mine. Bunica mea ne-a transmis, in egala masura, atasamentul fata de acest loc pe care l-a iubit, l-a amenajat si l-a ingrijit. Acolo ne simtim cu totii cel mai in largul nostru. Palatul Elisabeta face parte din viata de zi cu zi a sotului meu si a mea si reflecta intreaga ei complexitate: este resedinta oficiala a Familiei Regale si centrul regalitatii din Romania de azi. Aici ne desfasuram activitatile publice, organizam receptiile oficiale, primim vizite si audiente, avem intalniri cu colaboratorii si echipele proiectelor in care ne implicam. Tot aici insa ne reunim cu familia, ne gazduim prietenii si luam ceaiul in gradina sau experimentam singuri diverse mancaruri in bucatarie, la sfarsit de saptamana. Palatul Elisabeta este „casa“ noastra, dar la Savarsin ne simtim „acasa“.Cum l-ati cunoscut pe Principele Radu? Ne-am cunoscut in 1994 la un orfelinat unde Radu organiza diverse activitati artistice cu copiii. El participa, alaturi de alti artisti romani, la proiectul „Terapie prin arta pentru copii“, initiat de Ion Caramitru. Inca de prima oara cand l-am vazut lucrand cu acesti copii, m-au surprins rabdarea, daruirea lui si impactul benefic pe care il avea asupra lor. Dupa acest moment ne-am mai intalnit, mai mult din coincidenta, cu diverse alte ocazii, printre care si la inmormantarea lui Corneliu Coposu. Putin mai tarziu, la Gala UNITER, a urcat pe scena alaturi de mine. Palatul Elisabeta a fost transformat in anii ’90 in hotel-restaurant. Cat din decoratiunile si mobilierul initial s-au pastrat? Foarte putin, din nefericire. Cand am venit aici pentru prima oara, interiorul arata ingrozitor, cu mobile banale si de proasta calitate, imbracate intr-un verde sumbru. Mai ramasesera doua-trei piese frumoase din vechiul mobilier, dar au fost prost lacuite, ceea ce le-a stirbit tot farmecul. Multe dintre obiectele pe care le vedeti azi in palat sunt aduse de noi. Sunt lucruri ramase de la Villa Sparta a Reginei Elena, adunate de familia mea in decursul anilor si chiar restituite de straini binevoitori, care le-au pastrat, cunoscandu-le valoarea istorica. Bunica Altetei Voastre Regale, regina-mama Elena, admira si iubea obiectele frumoase. Ce obiecte va sunt dragi? Villa Sparta ramane pentru mine un model pentru decoratiuni interioare. Amestecul de stil florentin si britanic al mobilelor de acolo era atat de frumos si inedit! Imi place mobilierul simplu. Sunt fascinata, de asemenea, de accesorii, antichitati, de obiectele legate de misterul feminitatii: perii, oglinzi, sticlute de parfum. Si din acestea am multe de la bunica mea. Imi plac tablourile, fotografiile pentru felul cum personalizeaza spatiul si ii dau viata, culoare. Ati mostenit talentul Majestatii Sale de a decora o casa? Regina Elena mi-a transmis grija fata de frumosul care te inconjoara in fiecare zi si mi-a cultivat acest interes, dar nu as putea spune ca sunt la fel de talentata ca ea. Mutandu-ma atat de des dintr-o casa in alta, dintr-o tara in alta, am dobandit o oarecare experienta. De fiecare data a trebuit sa reamenajez diferite locuinte, sa creez un spatiu cald si primitor. Incerc sa ma mentin la curent cu tendintele moderne in decoratiuni interioare, sa citesc reviste de specialitate. Decorarea Palatului Elisabeta a fost o adevarata provocare, pentru ca era vorba de un spatiu mare, cu o arhitectura speciala, pe care am vrut sa-l valorificam atat din punct de vedere estetic, cat si functional. Palatul Elisabeta este locul in care Majestatea Sa Regele Mihai a fost obligat sa abdice. Cum ati reusit sa-l amenajati pentru a sterge dureroasele amintiri? Unele amintiri nu se pot sterge niciodata. Cand am inceput amenajarea Palatului, nu ne-am gandit neaparat la asta. Treptat, in mod natural, am reusit, impreuna cu Principele Radu si arhitectul Casei Regale, Serban Sturdza, sa transformam Palatul intr-un camin, sa dam o alta semnificatie spatiilor, sa il „umplem“ cu alt fel de momente. Desigur, zidurile inca poarta amprenta evenimentelor istorice ale caror martori tacuti au fost. Istoria nu se schimba, dar lucrurile evolueaza si, uneori, chiar tarziu, se pot indrepta.