Amfitrion Kristina Dragomir

Singurul loc din Bucuresti unde poti bea un ceai alaturi de Palarierul Nebun din „Alice in Tara Minunilor“ este showroom-ul Kristinei Dragomir. Un spatiu ludic, despre care artista preocupata de pictura, design si make-up spune ca este plin de magie. Kristina Dragomir este foarte ocupata in aceasta perioada. Dupa ce a reusit sa reinvie pasiunea femeilor pentru palarie, pierduta undeva in perioada interbelica, pregateste doua proiecte surpriza. Surpriza, pentru ca atunci cand am intrebat-o despre ce e vorba mi-a spus: „imi pare rau, nu vorbesc despre proiecte decat dupa finalizarea lor“. Pana cand vom afla ce pune la cale designerul cu o experienta de multi ani in agentii de publicitate, putem vizita showroom-ul „Dog Work“, locul care ascunde si mai multe surprize. Esti o prezenta atipica, te distingi oriunde ai merge prin vestimentatie si machiaj. De cand ai acest look? Ce se ascunde sub aceasta imagine speciala? Spre deosebire de multe persoane care considera ca imaginea pe care o afisezi este o masca in spatele careia iti ascunzi adevaratul „eu“, eu cred ca ea este, din contra, o buna modalitate de a-ti exprima personalitatea. Si atunci am ales sa fac abstractie in general de conventii si prejudecati si prefer sa ma joc, sa experimentez si sa ma amuz. Este un exercitiu pe care mi l-am asumat inca din tinerete, chiar daca look-ul meu s-a mai schimbat evident de atunci, iar acest principiu se reflecta si in designul accesoriilor pe care le creez. Showroom-ul „Dog Work“ seamana cu o lume de povesti. De asemenea, creatiile tale aduc deseori aminte de lumea copilariei. De ce iti place atat de mult sa recreezi aceasta perioada? De dragul fanteziei si a acelui element magic, alchimic care ma inspira si ma ajuta sa ma imbogatesc atat ca om, cat si ca artist si designer. Care a fost cel mai placut lucru pe care ti l-a spus cineva despre acest showroom, despre senzatia pe care i-a lasat-o locul? Mi s-au spus multe lucruri frumoase, dar pentru mine cel mai mult conteaza faptul ca toti cei care ajung la studio raspund atmosferei cu un soi de incantare si cu un zambet cald, asemenea unor copii care descopera un nou loc de joaca. Cat de mult timp petreci aici? Ai putea spune, tinand cont de faptul ca ai rodajul agentiilor de publicitate, ca esti workaholica? Cu siguranta, da! Sunt zile in care stau mai mult de 12 ore la studio. Sotul si fiul tau te viziteaza des la show-room? Cum se simt doi baieti intr-o lume de povesti? Vin aproapre zilnic, studio-ul este a doua casa pentru intreaga familie. Intr-una din fotografiile acestui pictorial, fiul tau intra in pielea unui pictor. A mostenit de la tine acest talent? Imi place sa cred ca da. Este elev la Liceul de Arta „Nicolae Tonitza“, iar prima expozitie de pictura a avut-o la varsta de 7 ani intr-o galerie destinata profesionistilor, „Atelier 35“. "Am avut cateva tentative de «arta murala» cand eram mica, apoi am continuat pe hartie si mai tarziu pe panza. Mi-au placut si am studiat de la varsta de 11 ani desenul si pictura, iar in adolescenta am devenit pasionata de moda si de design-ul vestimentar.“ La majoritatea evenimentelor mondene sotul tau este alaturi de tine. Ce va tine atat de apropiati? Suntem o familie si asa consideram noi firesc sa se intample. In plus, suntem amandoi firi sociabile si ne place sa iesim in lume. Cum se poate ca niste oameni atat de boemi sa fie, in acelasi timp, atat de clasici? Cand spun asta ma gandesc la faptul ca artistii nu sunt atat de familisti si responsabili, conform stereotipului. Cred ca aici avem de-a face cu o prejudecata, cum ca oamenii cu profesii sau preocupari artistice ar fi prin definitie semi-iresponsabili. Sau poate suntem o exceptie care confirma regula, dar logica unei astfel de afirmatii este oricum discutabila. Ce te izbeste cel mai tare la realitatea de afara, cand iesi din atelierul tau plin de fantezie? Uneori descopar si afara fantezie si lucruri frumoase, alteori abia astept sa ma intorc in Wonderland-ul meu si la creatiile mele. "Pentru mine cel mai mult conteaza faptul ca toti cei care ajung la studio raspund atmosferei cu un soi de incantare si cu un zambet cald, asemenea unor copii care descopera un nou loc de joaca.“ Casa ta cum arata? Ai decorat-o tot in stilul showroom-ului? Avem si acasa mici detalii „de poveste“, dar cu un accent mai mare pe confort si functionalitate. Dintre toate casele in care ai locuit pana acum, care a ramas preferata ta? Sunt bucuresteanca, nu am schimbat multe case, am schimbat casa parinteasca cu spatiul in care locuim acum. Sunt spatii cu arhitecturi diferite, cu amintiri si obiecte diferite, imi este greu sa le compar. Gandindu-ma la formatia ta de pictor, tu desenai peretii din casa cand erai mica? Aveai si alte obiceiuri care sa tradeze aplecarea catre arta? Am avut cateva tentative de „arta murala“ cand eram mica, apoi am continuat pe hartie si mai tarziu pe panza. Mi-au placut si am studiat de la varsta de 11 ani desenul si pictura, iar in adolescenta am devenit pasionata de moda si de design-ul vestimentar. Care a fost cel mai mare sacrificiu facut pana acum in numele elanului artistic? Prefer sa nu ma gandesc la sacrificii si greutati, ma bucur doar ca am ajuns sa fac ceea ce imi place, desi mi-ar placea uneori sa am mai mult timp liber pentru pictat. E posibil ca pentru un artist minutiozitatea sa devina obositoare in timpul liber? Atentia la detaliu tine doar de lucrul in atelier sau faci acest exercitiu si in vacanta? Apropo de vacanta, nu am mai avut un concediu veritabil de mai bine de trei ani! Sunt intotdeauna atenta la detalii, dar cred ca toti avem nevoie de relaxare macar din cand in cand si ma straduiesc sa urmez si eu acest sfat, desi nu imi iese mereu. (zambeste) Oana Popoiag, Fotograf Radu Chindris, Stilist Andreea Constantin