Amfitrion Irina Marinescu

Mobila e facuta la comanda pentru ca Irina a vrut sa fie cat mai simpla: piese care sa sustina lucruri si strictul necesar. Restul sunt obiecte pe care le-a primit cadou. Chiar inainte de aceasta sedinta foto, ne intrebam: de unde isi cumpara mobila un designer vestimentar, un om cu un simt al rafinamentului atat de fin. Asa ca am profitat de vizita noastra in casa Irinei si am intrebat-o despre criteriile de alegere a mobilei. „Am vrut lucruri cat mai minimale. Le-am facut la comanda, mi-am dorit niste piese care sa sustina lucruri si strictul necesar. Restul sunt obiecte pe care le-am primit cadou si care au aerul acela de vintage, desi nu sunt.“ Cat despre lucrurile pe care trebuie sa le sustina rafturile, acestea sunt carti, CD-uri, dar si obiecte aduse de prin calatorii, „inclusiv niste cani de supa aduse printre haine in bagaje de la New York. Nu ne-am putut abtine“. Insa, dupa o zi plina, in care creeaza unele dintre cele mai frumoase outfit-uri de pe la noi, oare ce ii place creatoarei de moda sa faca atunci cand ajunge acasa? „Sa ma transform in mama instantaneu (ramane in spatele usii tot ce am adunat rau in ziua respectiva), sa imi verific mailul din nou, sa citesc o carte, sa fac lucruri casnice sau ma joc cu Luca, fiul meu, de un an. De ce casa ei e atat de primitoare A folosit cat mai putina mobila pentru a fi cat mai spatioasa. Are astfel multa lumina, iar piesele de mobilier sunt combinate cu foarte mare grija. Se plictiseste greu de un anumit design interior, dar daca se intâmpla, „gasesc un mod de a schimba locul lucrurilor intre ele, inlocuiesc un obiect vechi cu unul nou.“ Asculta muzica la i-pod... multa, diferita, dar de aspectul acesta se ocupa iubitul ei. Cand e singura, asculta muzica la laptop: Nina Simone, Ayo, piese ce transmit intotdea-una un mesaj. Peretii sunt de culoare alba pentru ca apartamentul nu este foarte mare si orice perete inchis la culoare ar fi inghitit din impresia de spatiu pe care o da albul. Atunci cand cumpara un obiect nu se uita niciodata la brand. Ceea ce conteaza este, indubitabil, stilul. Ne-a spus care este... Obiectul cel mai drag: „Am doua cutii de bijuterii foarte dragi mie, una de la iubitul meu si una care reprezinta un fel de zestre de familie din partea mamei: o cutie mai veche de 100 de ani pe care, si ea la randul ei, a mostenit-o de la bunicul”. Poza preferata: „Este o fotografie facuta de mine la Budapesta cu un graffitti care m-a inspirat foarte tare si face parte din amintirile care imi sunt foarte dragi”. Obiectele indispensabile: Televizorul „pentru ca e pe silent si cand citesc si cand dorm” si telefonul mobil, desi e de parere ca „ne putem obisnui fara multe lucruri daca ne propunem. „Fara de care n-am putea trai” se refera cel mult la oameni... asta e doar un fel de a spune”. Cel mai cool obiect: Usa de la dulapul-cuier din holul casei, pe care l-a colat chiar ea in primul an de locuit aici pentru ca „aveam senzatia ca am o mare gaura intr-un perete alb. Si frigiderul este un obiect cool intrucat aici sunt adunate toate lucrurile mici: notite pe post-it-uri, remindere si numere de telefon, fotografii din vacante, magneti de peste tot... e un fel de frigidero-album sau invers”. Tabloul preferat: „Girl Having Breakfast” by Mircea Suciu pe care l-am primit de ziua mea de la iubitul meu”. Cel mai funny obiect: Personajul din tablou nu este real, dar cand era foarte mic, „Luca il arata cu degetul tot timpul si radea de cate ori il privea”. Claudia Cosma, Fotograf Alex Galmeanu, Sebastian Enache, Stilist Miruna Micsan, Machiaj Miki Puran, Coafura Camelia NegreaAtat timp cat a stat singura, pentru Irina Marinescu a avea casa si atelierul in acelasi loc era o sursa de creativitate si de stare experimentala. Insa, dupa ce a decis sa locuiasca impreuna cu iubitul ei, „locul de munca“ s-a mutat, iar casa a ramas casa. Se pare ca unii oameni isi iubesc atat de mult jobul, incat biroul sau atelierul unde lucreaza devine cat ai zice „sunt un workaholic“, propria lor casa. Sa nu credeti ca facem uz de metafore, comparatii si alte asemenea figuri stilistice, cand, de fapt, totul este exact ca o matematica elementara: intre locul de munca si domiciliul personal se instaleaza maiestuos un semn egal, iar cele doua ajung sa se confunde reciproc. Nu e cazul Irinei Marinescu, care, desi a transformat atelierul in ceea ce cu totii numim „acasa“, reversul nu s-a mai produs. Casa a ramas casa, iar atelierul de creatie s-a mutat in alta parte. „|nainte sa existe atelierul, casa avea o patina foarte clara, avea aerul unei case vechi, dar cu atmosfera.Imi aduc aminte ca atunci cand am vazut-o prima data, inca mai exista mobilierul de bucatarie, de culoare verde fistic. O vreme am folosit eu sertarele uneia dintre piese ca obiecte de decor. Cand am inceput sa o renovam, in schimb, am luat-o de la temelie“. Am intrebat-o de ce a schimbat rolul atelierului si de ce nu si-a cautat o casa in alta parte. „La inceput am stat singura si mi-a placut foarte mult sa amestec lucrurile... atelier plus casa. Imi dadea o stare foarte buna si dezordinea din casa, care era si atelier, era o sursa de creativitate si de stare experimentala. Nici nu-mi trecea prin cap la momentul respectiv sa separ lucrurile“. Ei, dar din momentul in care s-a hotarat sa se mute impreuna cu iubitul ei, Irina a trebuit sa decida soarta spatiului cu dubla destinatie: atelier sau home, sweet home? Balanta a defavorizat atelierul, care a trebuit sa fie mutat in alta parte, astfel ca apartamentul urma sa fie redecorat, iar designul interior regandit din temelii. Simplu, ar spune unii, mai ales ca Irina este familiarizata cu tot ceea ce tine de creatie si de imaginatie. Nimic mai fals. „Nu cred ca a contat neaparat vreuna din calitatile mele de designer in decorarea casei. Cred insa, in schimb, cu tarie, ca felul in care arata casa acum este un cumul de idei si reflecta personalitatea fiecaruia dintre noi. Sunt lucruri adunate din diverse locuri care ne-au inspirat sau ne-au placut pur si simplu. E ca un mic muzeu al amintirilor“. In casa cu atmosfera „cosy, acasa, bine, intim“, dupa cum ne marturiseste chiar gazda, nu poti sa nu remarci tablourile. Sunt altfel, deosebite, iar majoritatea poarta semnatura lui Mircea Suciu. Acestea „au ceva aparte si vorbesc foarte bine fara cuvinte, nu sunt doar decorative“. Desi Irinei ii plac picturile, ii este greu sa ajunga sa isi doreasca una anume, asta pentru ca prefera fotografiile, in special cele realizate de Cornel Lazia. Si posterele sunt pe gustul tinerei creatoare de moda, cele adunate de prin vacante, cu semnificatii profunde pentru amandoi..