Amfitrion: Acasa la Andreea si Calin Goia

In centrul Bucurestiului, pe o strada ce poarta numele unui pictor, intr-o casa interbelica, am gasit cel mai frumos tablou de familie: Andreea, Calin, Petru (4) si Tudor (3).Calin, stiu ca esti pasionat de sport. De ce ai renuntat la o mini sala la tine acasa? C: Initial, asta era destinatia subsolului. Dar ulterior mi-am facut un studio acolo. Sportul e mai bine sa-l practici in locuri in care vine mai multa lume, cred ca datorita faptului ca apare spiritul de competitie si ca e mai fun! De fapt, mai ai timp de sport cu atatea concerte si cu doi copii de crescut? C: Nu la fel de mult ca inainte, dar, totusi, imi gasesc. Si asta pentru ca o fac cu placere, nu ca sa-mi pastrez silueta sau alte lucruri de genul asta. Cand am vorbit cu voi, erati in Austria. Business sau placere? C: Le-am combinat, am fost invitati la un concert cu ocazia Zilei Nationale si, daca tot am batut drumul pana acolo, ne-am luat si schiurile cu noi. Concertul a iesit excelent, romanii adunati acolo chiar au simtit ca sarbatoresc ziua lor, iar partiile din Austria sunt dupa cum se stie, excelente! De obicei, imbini utilul cu placutul si iti iei si familia la concerte? C: Da, de multe ori. Mai ales in orasele care nu sunt foarte departe de Bucuresti. Si intotdeauna la Cluj, e o ocazie in plus pentru copii sa-si vada bunicii. E perioada cadourilor. V-ati oprit si la shopping in Austria? C: Nu ne-am oprit pentru shopping. Dar cadouri putem sa ne luam si din tara, au trecut vremurile alea in care mergeai in strainatate sa-ti iei Pepsi si guma de mestecat (rade). Copiii merg cu voi in vacante de fiecare data sau aveti si o vacanta romantica, rezervata numai pentru voi? A: Ii luam cu noi in vacantele mai lungi, dar avem si mici evadari romantice in doi, de cateva zile. Care este ultimul moment romantic pe care l-ati pregatit unul pentru altul? A: Acum cateva zile, Calin m-a chemat in studio sa imi cante o piesa de dragoste, la care lucreaza acum, al carei text este inspirat din povestea noastra. Desi nu a fost nimic pregatit, a fost foarte emotionant si romantic. Si sunt multe altele, marunte, de zi cu zi. Calin, esti mult timp plecat in turnee. Te-a inspirat vreodata vreo camera de hotel in compunerea unei piese? Dar casa ta, te inspira? C: In casa mea ma simt excelent si aici compun cel mai des. Dar ma inspira mai mult oamenii decat locurile. Luana Danet Foto: Alex Galmeanu Cine lucreaza in publicitate, cu greu se poate retrage. In cazul tau cum e? Mai lucrezi pe anumite proiecte? Unde si care este campania preferata pentru care ai lucrat? A: Nu stiu daca e asa de greu sa te retragi din publicitate, foarte multi dintre fostii mei colegi au facut asta. Nu mai am tangenta cu munca din agentie, dar colaborez cu agentii de publicitate pe proiecte foto. In plus, imi place sa ma implic in campaniile de promovare a pieselor lui Calin. Cine va ajuta la cresterea copiilor? A: Ne ajuta o doamna extraordinara, perfecta am putea spune, doamna Lili! Nu stim cum am avut asa un noroc sa o gasim. Si, bineinteles, si parintii nostri. Dar in niciun caz nu suntem genul de parinti care se plimba in parc cu o armata de ajutoare! Ei ne sprijina doar atunci cand lucram. Ne place sa petrecem cat mai mult timp noi patru. La ce gradinita merg Petru si Tudor? Cum s-au obisnuit cu ceilalti copii? A: Merg la gradinita unei fundatii, unde sunt copii din toate mediile sociale. Le place, au cativa prieteni si sunt foarte atasati de educatoarea lor, Raluca. Andreea, pasiunea ta este fotografia. Ai decorat casa cu poze facute de tine? A: Avem cateva poze de familie facute de mine. Inca nu ma hotarasc care dintre proiectele mele fotografice trebuie expus aici. Ramele le-am cumparat demult, zac dupa usa de la birou (zambeste). Calin, in schimb, s-a decis mai usor si a decorat spatiul de la intrarea in studio cu pozele mele. Pe site-ul tau sunt lucrari superbe! Te-ai gandit la o expozitie foto? A: Multumesc frumos! Bineinteles ca m-am gandit! Ca orice artist, am in plan o expozitie (rade). Lucrez la cateva proiecte personale si cand le voi finaliza, mi-ar placea sa se concretizeze intr-o expozitie. Am vazut ca esti foarte relaxata si cand fotografiezi, si cand esti fotografiata. Totusi, cand te simti mai bine? A: In niciun caz in fata aparatului! Ma simt mai bine in spatele lui, dar nici atunci nu sunt pe deplin relaxata, pentru ca vreau sa iasa totul perfect si nu las nimic la voia intamplarii. Unde, cand, cum si cu cine ai facut cea mai frumoasa poza? A: Mi-e greu sa clasific o poza ca fiind cea mai frumoasa. Dar pot spune ca am o serie preferata, se numeste “Undisclosed recipients” si studiaza posibilitatea eliminarii privirii din fotografia cu subiect uman si expresivitatea imaginilor rezultate din aceasta “decapitare”.Casa este foarte echilibrata din punct de vedere stilistic. Cu ce a contribuit fiecare dintre voi la amenajarea locuintei? A: Deciziile importante le-am luat intotdeauna impreuna, dar pentru lucrurile mai marunte ne-am impartit in departamente: Calin - betoane, iar eu - textile, generic vorbind. (zambeste) Voi ati refacut casa in intregime. Cat a durat renovarea si care au fost aventurile acestei operatiuni? C: Am cumparat casa in 2007 si ne-am mutat in 2009. Au fost 2 ani foarte stresanti din acest punct de vedere. E o mare bataie de cap si un consum foarte mare de energie amenajarea unei case. Dar, macar la final, suntem incantati de ce-a iesit. E exact cum ne-o doream. Aventuri au fost multe: de la ploaia torentiala care ne-a prins cand turnam placa de la etaj si din cauza careia am inundat vecinii, pana la toate controalele din lume: Inspectoratul de Stat in Constructii, Primaria, Politia, etc. Ce ati pastrat din elementele vechi ale casei? A: Usile de la parter sunt cele originale, pe care le-am reconditionat. In plus, casa pe dinauntru a ramas la fel impartita, la fel de inalta, e o casa in stil clasic si am vrut sa-i pastram aerul interbelic. Care este stilul in care ati decorat casa? Ati avut un decorator? A: Am colaborat cu doi tineri arhitecti, care ne-au dat multe idei frumoase; in plus, am studiat tot timpul reviste si carti de decoratiuni interioare. Stilul casei este o imbinare intre modern si clasic. Care este cea mai mare extravaganta pe care v-ati permis-o in materie de decoratiuni? C: Niciuna foarte mare. Am achizitionat cateva obiecte vintage de mobilier. Poate cea mai mare extravaganta este acoperisul de cupru, pentru ca se potrivea cel mai bine arhitecturii. A fost amuzant cand o inspectoare de la Primarie, citind proiectul, a exclamat: “Acoperis de cupru? Dar ce-i asta, biserica?”... Eu as adauga si candelabrul din living si faianta Bisazza din baia voastra... Da, depinde acum ce numesti extravagante... Calin, banuiesc ca ai o colectie impresionanta de DVD-uri, CD-uri... Cate la numar mai exact? Ce alte obiecte iti place sa aduni, sa cumperi? C: Nu cred ca poate fi considerata impresionanta colectia mea de CD-uri si DVD-uri. Am cateva care imi sunt dragi, albume si concerte. In rest, nu imi place sa adun obiecte, prefer o casa minimala. Andreea, tu ai fost prima angajata a firmei lui Calin, apoi ai lucrat in publicitate pentru ca acum sa te indrepti catre fotografie. De unde aceasta pasiune? A: Am facut fotografii de mica, de cand mergeam cu parintii in excursii. Din primele salarii mi-am achizitionat primul aparat foto mai serios, pe film, dupa care urmatoarele le-am cheltuit pe filme si developari... E pasiunea mea dintotdeauna, nu e ceva de moment. Intr-o curte din Bucurestiul vechi, sub o arcada din trandafiri salbatici, am zarit o banca alba din fier forjat. In continuare pe alee, sub streasina, doua biciclete mari si doua mici. Primele indicii erau clare: Andreea si Calin sunt doi romantici ai lumii moderne. Dupa ce am facut primul pas in casa, mi-am dat seama ca nu ma inselasem: decorul combina piese clasice cu elemente contemporane, toate asezate intr-o balanta echilibrata perfect. Au fost restaurate usile originale din lemn masiv ale livingului, dar glasvantul vechi a fost inlocuit cu un print dupa o harta a Bucurestiului de la 1850. Calin si Andreea au cumparat de la targurile de antichitati cateva obiecte de mobilier, dar nu s-au sfiit sa le mixeze cu piese minimaliste, pe care le-au pus apoi in evidenta cu ajutorul unor candelabre sofisticate. Dincolo de aceste detalii de design, toata casa poarta amprenta pasiunilor celor care locuiesc aici. Andreea este fotograf si studenta la Universitatea de Arte, Sectia Foto Video, asa ca una dintre cele sapte camere a fost transformata in studio foto. Fosta crama a casei a devenit studioul de inregistrari al lui Calin, desi initial el ar fi dorit sa faca in subsol o sala de sport. Ulterior, cele doua pasiuni ale sale si-au gasit locul in aceeasi incapere: de tavanul studioului, atarna un sac de box, menit sa destinda spiritele cand se munceste pana tarziu in noapte. Petru si Tudor si-au exprimat si ei pasiunea pentru arta conform varstei lor: si-au inmuiat mainile in vopsea si au pictat peretii propriilor camere. “I-am incurajat mereu sa faca ceea ce le place”, spune Andreea, care mi-a aratat si cateva sticle de suc transformate in sfesnice pictate de cei doi micuti. Insa Andreea adora culorile numai atunci cand e vorba de desen, nu si de machiaj. Odata intrata pe mana make-up artistului nostru, a stat ca pe ace. “De obicei, eu nu ma machiez. Folosesc doar mascara si creion negru, si asta numai la ocazii speciale. Dar acum e o ocazie foarte speciala.” Si casa voastra e foarte speciala. Spuneti-mi care este povestea ei? Cum ati gasit-o? Calin: Sincer, noi cautam un apartament. Si dupa ce am vizionat doua care nu ne-au placut, agenta a zis: “As mai avea o casa, a intrat aseara... Dar nu stiu cum e, ca e cam ieftina...” Am zis “Hai s-o vedem!”... si nu am mai parasit-o decat dupa ce le-am lasat un avans proprietarilor si am semnat un precontract. Pe urma am consolidat-o si mansardat-o. Si ne place tare mult cum a iesit. (rade) Calin, iti mai amintesti cum era prima casa in care ai stat in Bucuresti? C: Imi amintesc perfect. Dupa ce am stat 9 zile in camin, fiind student la ASE, m-am mutat in gazda la o doamna in varsta. Asta ca sa pot sa exersez si sa nu-i innebunesc pe colegii de camera (rade). Doamna la care m-am mutat era foarte toleranta, nu era deranjata de repetitiile mele zilnice care durau in jur de 4 ore! In total, am schimbat vreo 4 case si, in cele din urma, am reusit sa-mi iau un apartament in Militari. Andreea, Calin a venit de la Cluj si a trecut prin mari aventuri cu locuinta. Tu cum te-ai descurcat? A: Pentru mine a fost mai simplu, eu sunt din Bucuresti, am copilarit in cartierul Iancului.