Ada Condeescu si George Pistereanu - Direct pe Everest | Articole revista | Viva.ro

George (19) si Ada (21) nu au avut timp sa viseze ca se afla pe scena unui festival international de film. Pentru ca asta li s-a intamplat la rolul de debut. Probabil le-a purtat noroc si chimia profesionala, cum ar descrie cei doi actori de nota 10 relatia dintre ei.Cand ne-am intalnit cu tinerii actori din „Eu cand vreau sa fluier, fluier“ (regia Florin Serban), film premiat cu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin, timpul era pretios. Se grabeau. Ada urma sa plece la premiera de la Constanta a filmului, iar George urma sa-l intalneasca pe Samuel L. Jackson la Festivalul International de Thriller din Beaunne, unde „Eu cand vreau sa fluier, fluier“ avea sa castige Premiul pentru cel mai bun film la sectiunea „New Blood“. De obicei, unul incepea o fraza, iar celalalt o termina. George, care este student in primul an la U.N.A.T.C, mi-a explicat: „vezi cum ne completam?“ Ada Condeescu Ma pun in locul mamei tale. Cum a reactionat ea cand a aflat ca vei juca alaturi de puscariasi? Ce sa zic, s-a temut. Mi-a povestit ca intr-o seara, cand eu eram la filmari, avea insomnii. A aprins televizorul, iar pe Pro Tv era exact un reportaj despre detinutii de la Tichilesti, o parte din ei fiind cu mine la filmari. Era un reportaj foarte dur, inspaimantator. Cand m-am intors acasa i-am povestit ca nu sunt chiar asa cum ii vedem noi, sunt mult mai profunzi si ca nu ar trebui sa-i judecam atat de aspru. Si ai convins-o? Asa si asa... s-a speriat un pic: „ma, dar ce ai facut tu acolo de te-ai intors cu totul si cu totul schimbata?“ Dar chiar, ce s-a intamplat exact acolo? Am reusit sa-i cunosc, am stat de vorba cu ei in pauze si s-au deschis. Nu aveau aerul ala de golani, de oameni rai, dimpotriva, am mai si vorbit cu unii dintre ei si mi-au povestit cum au ajuns sa faca anumite lucruri. Nu se scuzau, pur si simplu povesteau cum au trait, cum au crescut, cum sunt familiile lor. I-ai inteles si pe cei care au ucis? Nu pot spune ca i-am inteles in totalitate, insa ceea ce cred foarte tare e ca au nevoie de ajutor, de consiliere. Cei pe care i-am cunoscut eu acum sunt tineri, minori, nu au 40 de ani sa comita o crima in deplinatatea maturitatii. George declara la un moment dat ca s-a saturat sa tot fie intrebat daca sunteti impreuna... Am inteles ca nu, dar ce parere ai, totusi, de povestile de dragoste dintre colegii de platou? Mi se par foarte normale. Pentru ca atunci cand lucrezi cu un om, te apropii foarte mult de el, mai ales in actorie. Te apropii fara sa-ti propui asta si te poti indragosti foarte usor. Poate fi si doar o chestie de moment, sa-ti dai seama dupa ce se termina fil-ma-rile ca, de fapt, nu e asa cum il vedeai tu. Si intre voi de ce nu e nimic, daca ti se par atat de firesti relatiile pe platou? In primul si-n primul rand pentru ca fiecare dintre noi are pe cineva... Nu stiu ce sa zic, de ce nu s-a intamplat... Natura relatiei dintre Silviu si Ana este una distructiva, toxica. Ai trait asa ceva pana acum in realitate? Da, bineinteles. (rade) Mai demult, in liceu. Probabil ca se va mai intampla. E important sa le simti pe toate, nu crezi? Intr-un fel simti la 16 ani si in alt fel la 22 sau 23. Asa ca e bine sa te lasi dus de val. Bine, sa nu te pierzi, sa nu te duci ca nebunul. Am avut in liceu o asemenea relatie cu un baiat. El era foarte frumos, arata foarte bine. N-a tinut, desigur. De Silviu din film te-ai indragosti? Da. Deci te-ai indragosti de un detinut. Da. (rade) Probabil. Care e cea mai mare schimbare prin care ai trecut dupa film? M-am mutat intr-o garsoniera singura. (rade) George Pistereanu Personajul tau, Silviu, are o forta incredibila. Te-ai simtit coplesit vreun moment de aceasta forta a lui? Nu. Evident ca si George are forta respectiva. Ca nu o foloseste e partea a doua, dar ce e in personaj se regaseste oarecum in George. Cu ce ocazii iese la iveala forta respectiva, partea intunecata, in afara platourilor de filmare? Niciodata, fiindca sunt o persoana educata. Nu fac precum Silviu, asta e clar. Eu ma enervez si ma calmez imediat. Daca sunt foarte, foarte nervos, am capacitatea de a rade in urmatoarele doua secunde. In cazul asta, trebuie sa fii un om placut de cei din jur. Ce iubesc la tine prietenii tai, cum ii impresionezi? De impresionat, eu nu impresionez foarte tare, sunt mediocru. Dar sunt foarte darnic. Imi place ca lumea sa se simta bine cu mine, eu cu ei, sa ne fie bine din toate punctele de vedere. Ada zice ca nu esti mediocru... Ada a avut capacitatea de a descoperi o alta latura. (zambeste) Care a fost cel mai frumos compliment pe care ti l-a facut colega ta de platou? Complimentele astea de care vorbesti tu au fost cumva nonverbale, in gesturi. E ceva ce nu pot explica, a fost o chimie intre noi. Si acum, daca Ada se gandeste la ceva, s-ar putea sa-mi treaca si mie prin cap (n.r. George a catalogat aceasta chimie ca fiind una profesionala). De regula, oamenii parcurg niste etape ca sa ajunga in varf. Tu ai ajuns direct pe scena Festivalului de la Berlin. Socant? A fost ca si cum as fi urcat pe Everest din prima. Eu dintotdeauna am avut aspiratii, in subconstient ma gandeam ca voi ajunge in varful piramidei. Aveam ideea asta de a conduce, de a fi peste ceva. Pe langa experienta de viata pe care ai castigat-o lucrand cu detinutii ai mai invatat ceva de la ei? Sfaturi de viata, manele, injuraturi? Noi am invatat cateva manele de la ei, care au intrat in mp3-ul meu, de fapt in al tuturor. Ascultam oriunde mergem manelele care sunt in film. Care a fost cel mai pretios lucru pe care l-ai invatat tu de la ei? Nu stiu daca am invatat sau nu, dar mi s-a parut foarte interesant ca ei au reusit sa se joace pe ei insisi. In timpul filmarilor erau la fel ca si cand era pauza si fumam o tigara. Ei au invatat ceva de la tine? Eu si acolo eram mediocru, nu am incercat sa-i conduc pe ei, adica sa fiu cel mai tare din grup. Nu stiu. E greu, se deschid foarte greu. Eu am incercat sa vorbesc cu ei si mi-au spus anumite chestii, dar nu mi-au zis „bai, eu am omorat-o pe aia, am sugrumat-o“, nu se deschid chiar asa. Dar am reusit sa intru putin sub pielea lor. Ultima intrebare. Stii sa fluieri? Da. Oana Popoiag, Fotografii Radu Chindris, Strada Film, Machiaj Alexandra Nita, Coafura Laurent Tourette(L’Oréal Professionnel). Fotografiile au fost realizate la Bonne Bouche.Multumim pentru sprijin.