Acasa la Robert Turcescu

Am intrat in noua casa a lui Robert Turcescu intr-o dupa-amiaza nefiresc de calda a acestui inceput de primavara. Ne astepta relaxat, imbracat in blugi si camasa. Avea un pregnant aer de &bdquo;stapan al casei”, de gazda suta la suta.Robert a tinut ca in aceasta sedinta foto sa apara alaturi de fiica lui, Ioana. Este un tata protectiv, intelegator, niciodata nervos. De aceea, comunicarea dintre ei doi merge ca unsa, lucru mai greu, zice Robert, cu adolescentii de azi. Gatesti? Da, m-am reapucat sa gatesc. Din pacate, in ultimele 6 luni, din cauza unei dureri de umar, nu am mai facut sport. Si asta s-a vazut. E drept ca am avut si o perioada cam dezordonata, pe care mi-am asumat-o, in care am mancat si ciocolate intregi si carne de porc… Aveam chef! (Rade)… De ceva vreme, dupa un tratament care m-a scapat de durerea de umar, m-am reapucat de sport, dar si de alimentatia sanatoasa, curata sa-i zicem. Asa ca am reinceput sa gatesc, pentru ca la restaurant nu gasesc ce vreau. Dar ce si cum mananci? Cinci mese pe zi, trei principale, doua gustari, multe salate, putina carne, seminte, migdale, nuci, lactate (foarte putine), iaurt numai de un anume tip (cel care contine probiotice), carne de pui… Incercand sa mananc totul proaspat, legume, fructe, paste, humus etc, am ajuns sa mi le gatesc chiar eu, asa cum vreau. Cum ai ajuns la acest tip de alimentatie? Dupa ce m-am lasat de fumat acum 10 ani, am luat 10 kg. Si am tinut o dieta, cea a lui Montignac. E adevarat ca am slabit, dar asta e o dieta care te face posac si-ti afecteaza rinichii, pentru ca e pe baza de proteine. E absolut uluitor sa-ti dai seama ca modul in care te simti si uneori chiar te comporti e determinat de ceea ce mananci. Cei care nu mananca glucide sau ciocolata, sau fructe, sunt niste oameni tristi. Am inceput sa citesc despre nutritie, am discutat cu nutritionisti care mi-au confirmat niste principii dupa care ar trebui sa ne hranim, asa incat in frigiderul meu gasesti numai ce e sanatos si proaspat. De pilda, nu mai mananc mezeluri de foarte multa vreme sau carne fripta direct pe gratar. Ce-ai vrut de la casa asta? E calda, e aproape feminina… Da? (Rade)… Probabil. Trebuie sa-ti spun ca sunt foarte indragostit de culorile pamantului si de materialele acestuia. Cand ma gandeam, cu ani in urma la casa mea, mi-am propus sa nu mai vad pal la mine acasa. Mi-am dorit lemn, piatra, fier, in, materiale organice, in general. In pere-grinarile mele prin zona mediteraneana, fie ca a fost vorba de Franta, Italia sau Grecia, am vazut tot felul de case, nu foarte mari, in care aceste materiale se imbinau perfect. Apoi, de-a lungul timpului, am strans tot felul de obiecte mici de prin lume, antique-uri, te miri ce. Le-am depozitat o vreme la mama si le-am adus mai tarziu aici. Mai e instalatia mea de sunet si muzica, la care tin si pe care am cumparat-o pe vremea cand locuiam in garsoniera. Adica am strans cu gandul ca voi avea un loc unde sa le pun, ca voi avea casa mea. Visam sa am o casa cu un living de dimensiuni normale in care sa ascult muzica in conditii excelente. Si m-am ocupat de asta, am investit destul de mult in instalatia mea de sunet. M-a ajutat un bun prieten care nu mai e acum printre noi si pe care il stii si tu de la radio, e vorba despre Mircea Zotovici. El m-a invatat cum sa-mi echilibrez din punctul de vedere al sunetului camera in care ascult muzica. Asta, pentru mine, a fost foarte important. Camerele nu sunt mari. Nu ai vrut spatiu? Nuuuu…. Nu imi plac spatiile uriase, nu-mi place sa ma pierd in casa. Vreau sa ma simt eu mare in casa mea, nu invers. Si-apoi aceste spatii sunt greu de incalzit, consumul este foarte mare… Eu am o centrala, por-neste inainte sa ajung acasa, e cald, gata. Cand s-a intamplat sa gasesc acest loc, mi s-a parut ca poate iesi ceva bun. Cine te-a ajutat sa decorezi? Am ajuns o data, din intamplare, intr-un hotel-boutique din Poiana Brasov unde am vazut 10 camere decorate in 10 feluri diferite. Foarte reusite. Mi-a placut mult, am luat numarul de telefon al celor care le-au realizat si am lucrat pentru casa asta cu ei, de fapt cu ele, ca sunt doua fete. A fost cea mai buna investitie! Le-am platit sa ma indrume si sa supravegheze imbinarea culorilor, geometria, volumul. E foarte important sa colaborezi cu astfel de specialisti, pentru ca altfel pierzi prea mult timp pentru ca nu poti, de pilda, sa studiezi tu singur toate cataloagele cu tapet! Ele stiau distribuitori, magazine, boutique-uri. Cunosteau ce trebuie facut, cand si cum. Robert isi face doctoratul la Cluj, cu o lucrare despre presa inainte si dupa aparitia internetului; preda jurnalism si, in plus, aduce, pe 11 aprilie, in România, un speaker motivational, cum este si Nick Vuijic, celebru in toata lumea, pentru ca, desi s-a nascut fara mâini si fara picioare, tine conferinte despre fericirea de a trai. Cat ai cheltuit pentru casa? Am cheltuit mult, mai ales pentru amenajare. Si asta mai ales pentru ca am avut de-a lungul anilor experiente sumbre din categoria „nu am bani acum sa-mi cumpar ceva de calitate”. Am pierdut mai mult asa. De atunci m-am hotarat sa abordez altfel asemenea chestiuni. Detaliile conteaza? Desigur! Le observ imediat. Cu toate acestea, nici aici nu au iesit toate asa cum mi-am dorit, pentru ca am trait o drama cu muncitorul roman. Stii ca eu am numere de urgenta? Cel al unui medic bun, pe care-l sun cand am o problema de sanatate, al mamei pe care o sun in fiecare zi, si al unui instalator! (rade) E vital! Cand acesta a venit la mine si am vazut ca in trusa lui avea o lampa pe benzina buna la sudura tevilor de plumb - care azi nu mai exista - mi-am zis: uite un om care isi iubeste meseria! De atunci e instalatorul meu. Esti pricinos… Nu, nici pe departe. Cand m-am mutat, i-am rugat pe unii sa-mi faca instalatia de internet si cablu. Si, ca sa ma asigur ca-si fac treaba bine, le-am platit si un bonus peste cat le dadea patronul. Ei bine, cand m-am mutat, niciuna din instalatii nu functiona! M-am trezit ca firele ieseau din pereti. La propriu. A trebuit sa refac cablajele pe alt traseu. Gasesti foarte greu muncitori care sa stie, de pilda, sa lipeasca un tapet. Am luat trei echipe si le-am dat test. Care a stiut, a ramas sa faca lucrarea (rade). Dar asta e! E cumplit. Ma gandeam ca la Turcescu, cel care invarte presedinti pe degete, muncitorul isi da silinta. Aiurea. Erau un pic surprinsi cand vedeau la cine au venit, dar eu nu lucram cu ei, ci cu patronul lor. Iar ei erau un pic impresio-nati la inceput, dupa care le trecea. Ramaneau uimiti cand observam detaliile si le spuneam ca nu si-au facut bine treaba. Cu cine vei bea un vin seara, de ziua ta, dupa ce vor pleca musafirii? (Rade usor stanjenit). Nu stiu in ce zi pica 3 mai, cred ca in timpul saptamanii si atunci voi veni tarziu, ca am emisiune. Cred ca voi bea un vin cu prietenii in weekend. (Tace indelung). Nu, uite, hai sa-ti spun. Traiesc singur. In casa asta, in majoritatea timpului, sunt eu. Cateodata mai vine Oana cu cel mic. O alta bucata de timp se mai intampla sa stea aici fetita mea. Cred insa ca un om care ajunge sa traiasca singur in casa o lunga perioada de timp incepe sa capete obiceiuri, poate chiar tabieturi. Riscul de a fi singur este sa ramai singur. Si, o data cu inaintarea in varsta, e din ce mai greu sa accepti pe cineva alaturi… Dar observ ca iti asumi asta… Da, intotdeauna mi-am asumat ce am facut, oricat de bizara ar fi parut pentru altii o anume decizie luata. Imi asum acest risc al singuratatii. Esti un om curajos? Sunt un tip destul de prudent. Nu fac gesturi bruste, necugetate. Imi calculez miscarile, dar atunci cand iau decizia sa fac o miscare, chiar daca pentru unii pare nebuneasca, imi asum lucrul respectiv si am curaj. Sunt un ins suficient de curajos. Uneori, oamenii din jur ma invidiaza pentru asta. Cristina Stanciulescu, Fotograf: Alex Galmeanu, Stilist Ana Andrei, Machiaj Marina Chiorean, Vestimentatie: Garderoba personala a vedetei Nu stiu de ce ma asteptam la un alt interior decat acela in care am intrat. Ma gandeam ca Robert locuieste intr-un decor minimalist, ca numai acesta i s-ar putea potrivi. Am descoperit ca nu-l cunosteam de ajuns, intrucat asteptarile mele au fost inselate. Am intrat intr-o casa calda, simpla, dar nu simplista, in care detaliile erau cele care desenau ansamblul. O bucatarie adu-cand usor cu cele meridionale, un living imbietor, o camera pentru copii, un dormitor sobru si senzual, un dressing respectabil si o mansarda de adolescent fugit de acasa. Nu m-a izbit luxul, pentru ca el nu exista si am inteles si de ce: pune pret pe intimitate, pe liniste, chiar pe un soi de singuratate despre care mi-a vorbit in interviul pe care mi l-a oferit alaturi de un Chococino preparat la noua lui achizitie de care era tare mandru: aparatul NESCAF‰ Dolce Gusto. De cand locuiesti aici? M-am mutat la inceputul anului 2009. Ti-era dor de curte, nu? Nu pot spune asta, pentru ca eu am fost un copil care a crescut la bloc, dar care, e adevarat, a avut norocul sa aiba bunici la tara. Am mostenit de la ei un petic de pamant undeva la Valea Mare, la cativa km de Pitesti, de fapt, in zona in care se afla vila Florica a Bratienilor, care e un loc superb. Si mi-a placut sa alerg pe acolo, sa simt pamantul sub picioare. Imi plus, imi place ideea de a avea ceva de facut pe-afara. Poate sunt un pic mai pragmatic, poate nu, dar a avea o iarba de tuns, un pom de sadit mi se pare ceva foarte tentant… Care a fost criteriul principal dupa care ti-ai ales locuinta? Uite, de pilda, nu am vrut sa ma mut in Pipera sau la Corbeanca sau la Snagov, pentru ca viata pe care o am este una in care lucrurile se invart foarte repede. Uneori trebuie sa ma schimb de 3 ori pe zi, sa mai vin acasa pentru a da un print, pentru a lua una-alta. In afara de asta, sunt si aproape de copilul meu, ceea ce e foarte important. Adauga la asta si ca tin sa am sentimentul ca traiesc in oras si nu la marginea lui si vezi toata imaginea . Inteleg avantajele, dar care sunt neajunsurile locului? Nu prea e intimitate, pentru ca e un cartier format din case lipite. Dar m-am obisnuit, pentru ca nici nu sunt genul care sa stea in slip in curte. Dar am vecini ok si ne mai intalnim din cand in cand, mai povestim, ne mai facem cadouri cate un lastar sau cate un bulb, ne mai plangem de constructorii care nu au facut lucrurile perfect… Apreciez ca nu vorbim politica si ca nu ma intreaba nimeni despre Basescu sau Boc. Cu vecinii e in regula, dar cu musafirii, cum e? Faci petreceri cu politicieni, cu persoane publice? (Rade) Nuuuu… In casa mea intra numai prietenii foarte apropiati. Nu iubesc prea mult petrecerile. Cele cu copiii, imi plac, da. Am un prieten care are doua fetite pe care le invit aici si se joaca impreuna cu Ioana si cu nepotica mea… Imi place asta, in rest nu sunt genul „five o’clock tea”. Mai beau din cand in cand un sprit pe veranda, vara, cu cate un prieten sau mai multi, dar nu am facut din asta un obicei. Prefer cand ajung acasa sa fiu eu, casa mea si atat, daca se poate.